Pretenţii. Sentința nr. 3302/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3302/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 20735/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 05 Martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. N.
Grefier: P. T.
Sentința civilă mr. 3302/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții S. F. L., S. G. E., în contradictoriu cu pârâta R. B. SA, având ca obiect obligație de a face constatare nulitate clauze abuzive; restituire sumă - Lg. 193/2000.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, pentru a acorda părților posibilitatea de a formula concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de 05 februarie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 19.02.2014, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 28 iunie 2013 sub nr._, reclamanții S. F. L. și S. G. E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta R. B. SA, pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate caracterul abuziv al următoarelor clauze din convenția de credit RF_/28.03.2008: art. 1 lit. b, art. 3 punctul 2, art. 3 punctul 3.2, art. 3 punctul 3.4, art. 3 punctul 3.8, art. 3 punctele 3.11-3.14, art. 4 punctul 4.4, art. 4 punctul 4.6, art. 4 punctul 4.8, art. 4 punctul 4.10, art. 4 punctul 4.11, art. 5 punctul 5.5, art. 5, punctul 5.8, art. 6 punctele 0 și p, art. 8 punctul 8.2, art. 9 integral, art. 11 punctele 11.1, 11.3 și 11.5, precum și a actului adițional din 15.10.2010 – art. 1, art. 2, art. 2 punctele 2.5, 2.6, 2.10, 2.15, art. 3 fraza a doua, art. 5 alin. 2 și art. 7 integral. Au solicitat totodată restituirea sumei de 1.6665,05 ei, reprezentând comision de procesare achitat la momentul împrumutului și restituirea comisionului de administrare perceput de bancă până la data de 15.10.2010.
În fapt, reclamanții au arătat că, în raportul juridic încheiat cu banca pârâtă, au calitate de consumatori, în sensul legislației protecției consumatorilor. Astfel, în sarcina comerciantului, atât în faza precontractuală, cât și în cea a executării, obligația de a se abține de la a insera în contracte clauze abuzive. Reclamanții au susținut că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000 potrivit căruia pentru a fi considerată abuzivă o clauză trebuie să nu fi fost negociată cu consumatorul, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și să fie încălcate cerințele bunei credințe. Analizând îndeplinirea acestor condiții, reclamanții au susținut că, între părți a fost încheiat un contract de adeziune, preformulat și bazat pe principiul „TAKE IT OR LEAVE IT " care nu a fost negociat de părți. Sub aspectul dezechilibrului contractual, reclamanții au apreciat că această condiție este îndeplinită o . drepturi fiind prevăzute exclusiv în favoarea băncii: dreptul de a modifica rata dobânzii și a diferitelor comisioane, dreptul de a aplica sancțiunea cea mai gravă împrumutatului – scadența anticipată, dreptul de a alege asiguratorul, dreptul de a debita depozitele împrumutatului, transferarea întregului risc contractual în sarcina împrumutatului. Buna credință a fost încălcată prin clauzele care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea motiv întemeiat care să fie precizat în contract – modificarea ratei dobânzii în situația în care apar modificări semnificative, fără a defini, însă aceste schimbări de o manieră care să permită identificarea lor de către împrumutați, precum și prin clauzele care dau dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale.
La data de 30 septembrie pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii
ca neîntemeiată. A susținut că folosul practic pe care reclamanții l-au avut in vedere prin introducerea acțiunii a fost micșorarea prețului creditului contractat prin modificarea algoritmului de calcul al dobânzii curente si prin eliminarea tuturor comisioanelor datorate băncii conform înțelegerii contractuale, analiza oportunității/justeții prețului contractului de credit nefiind permisa de legislația speciala în materia protecției consumatorului. S-a subliniat faptul că prevederile contractuale pe care reclamanții le indica a fi abuzive vizează elementele constitutive ale prețului contractului. A invocat inadmisibilitatea acțiunii, prin raportare la prevederile Legii nr. 193/2000 adoptata in baza Directivei nr. 93/13/CE, lipsa de obiect și de interes legitim.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000.
Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu art. 15 lit. j din Legea nr. 146/1997 și art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
Prin încheierea de ședință din data de 11 decembrie 2013, după ce au fost puse în discuția părților excepțiile invocate de pârâta prin întâmpinare, apreciind că pentru soluționarea lor este necesară administrarea probei cu înscrisuri, instanța a dispus ca pronunțarea asupra excepțiilor să se facă odată cu fondul.
În cadrul cercetării judecătorești a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
În baza art. 394 Cod procedură civilă, reclamanții au formulat concluzii scrise, atașate la dosar și avute în vedere de instanță la pronunțare.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate de către instituția bancară pârâtă prin întâmpinare, excepții unite cu fondul de către instanță, se vor reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei de interes a cererii de eliminare a formulei de calcul a dobânzii creditului, a comisionului de procesare, a comisionului de administrare și a comisionului de rambursare anticipată, astfel cum a fost invocată, instanța reține caracterul neîntemeiat al acestora pentru următoarele argumente: interesul echivalează cu folosul practic urmărit de partea care promovează o cerere de chemare în judecată, constituind scopul fundamental al acesteia precum și o condiție esențială în promovarea efectivă a oricărei cereri, adresate instanței de judecată. Lipsa interesului poate rezulta din absența unei finalități concrete a soluționării respectivei cereri. Cele două condiții de bază specifice interesului sunt ca acesta să fie legitim și să fie născut/actual ( aspect distinct de caracterul actual al dreptului).
Instanța reține că se invocă încheierea ulterioară a unui act adițional prin careclauzele privind dobânda au fost modificate pe baza unei formule de calcul raportata la indici verificabili așa cum obliga legea in vigoare, clauzele privind comisioanele fiind concordanta cu prevederile legale in vigoare la momentul încheierii contractului. Aceste aspecte nu au relevanță în cauză, atât timp cât cererea formulată are în vedere constatarea caracterului abuziv a clauzelor astfel cum au fost ele inițial inserată în convenție, faptul că ulterior a intervenit o modificare a contractului nu face ca o clauză ce poate avea caracter abuziv, să intre în legalitate, cu consecința ca reclamanții să nu o mai poată contesta.
Pe cale de consecință, constatând că reclamanții beneficiază de un interes legitim și actual, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a prezentei acțiuni.
Aceleași sunt considerentele instanței și în ceea ce privește excepția lipsei de obiect a cererii și a excepției inadmisibilității cererii de eliminare a formulei de calcul a dobânzii creditului, a comisionului de procesare, a comisionului de administrare și a comisionului de rambursare anticipată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, instanța urmează să o respingă, ca fiind neîntemeiată atât timp cât reclamanții și-au întemeiat cerere pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, dispoziții ce reglementează și sancționează caracterul abuziv al unor clauze din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți si consumatori, republicată, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților.
Aceasta lege a fost adoptata pentru transpunerea în dreptul intern a Directivei nr. 93/13/CE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, în cadrul negocierilor României de aderare la Uniunea Europeana.
Contractul de credit încheiat între părți intră în câmpul de aplicare al Legii nr. 193/2000, fiind încheiat între un profesionist (comerciant), în cadrul activității sale profesionale autorizate și un consumator care a încheiat un contract în afara activității sale profesionale (art. 2).
Având în vedere ca legea a fost adoptata pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunității Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România si-a asumat obligația transpunerii corecte si a aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislației comunitare (art. 2 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria si a României la Uniunea Europeana), precum si de a interpreta directivele transpuse în concordanta cu deciziile Curții de Justiției ale Comunităților Europene (art. 249 alin. 3 din Tratatul Comunității Europene), numai o interpretare care sa asigure eficacitatea reala a prohibiției stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiții generale de afaceri impuse acestora.
Nu s-ar putea așadar susține ca numai pe calea procedurii reglementate de art. 8 si urm. din Legea nr. 193/2000 se poate constata caracterul abuziv al unei clauze înscrise într-un contract încheiat între profesionist si un consumator.
Procedura respectiva constituie un mijloc suplimentar, instituționalizat, de protecție, care prezintă avantajul ca instanța poate obliga comerciantul să modifice condițiile sale generale de afaceri, cu repercusiuni asupra tuturor raporturilor juridice derulate de acesta. Ea nu înlătură însă sancțiunea civilă tipică, a nulității, care intervine în cazul nesocotirii dispozițiilor legale imperative edictate pentru încheierea valabila a actului juridic. Este evident că legea nu interzice reclamanților această cale legală, astfel încât este admisibilă o acțiune având ca obiect anularea unor clauze abuzive, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000.
Apărările pârâtei privitoare la includerea comisioanelor și dobânzilor în prețului contractului, respectiv imposibilitatea instanței de a modifica o clauză contractuală, vor fi analizate pe fondul cauzei.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, precum și motivele și argumentele părților, instanța reține următoarele:
În fapt, între pârâta R. B. S.A., în calitate de creditoare, și S. F. L., în calitate de împrumutat, și S. G. E., în calitate de Codebitoare, s-a încheiat Contractul de credit nr. RFI_/28.03.2008, care avea ca obiect acordarea unui credit în sumă de 77.349,05 CHF, suma acordata fiind destinata a fi utilizata parțial pentru rambursarea unor credite la alte banei si diferența pentru nevoi personale nenominalizate.
Potrivit art. 3.1. din Contractul de credit nr. RFI_/28.03.2008, pentru creditul acordat, împrumutatul datora băncii:
- pentru primul an de creditare, o dobânda inițiala fixa, respectiv 5,5%,
- pentru următorii ani de creditare, împrumutatul va opta, la fiecare data aniversara a creditului, pentru una din următoarele variante de dobânda aniversara:
1. dobânda aniversara fixa pentru un an de creditare;
2. dobânda aniversara fixa pentru trei ani de creditare;
3. dobânda aniversara revizuibila pentru un an de creditare.
Contractul de credit nr. RFI_/28.03.2008 a fost modificat ulterior prin Actul adițional din 07.09.2009, în temeiul căruia s-a reeșalonat la plata soldul facilitații la data încheierii actului, respectiv 79.793,10 CHF. Conform actului adițional, pe perioada de 1 an de la "încheierea actului adițional urma ca dobânda sa se calculeze astfel: Rd = LIBOR la 6 luni (CHF) + marja băncii, rata dobânzii (Rd) fiind redusa la 2,82 %, urmând ca după data de 02.10.2010, sa se revină la formula de calcul a ratei dobânzii stabilita la art. 2.1. din actul adițional, după formula Rd = LIBOR la 6 luni (CHF) + marja băncii, rata dobânzii urmând a fi de 8,19 puncte procentuale, cu datele de actualizare anuale in 30 iunie si in 31 decembrie. Tot in temeiul actului adițional la contractul de credit, banca a renunțat începând cu data de 07.09.2009 la perceperea comisionului de administrare (art. 3).
La data de 15.10.2010, s-a încheiat Actul adițional din data de 15.10.2010, prin care s-a convenit ca pe perioada de 1 an de la încheierea acestui act adițional dobânda sa se calculeze astfel: Rd = LIBOR la 6 luni (CHF) + marja băncii, raia dobânzii (Rd) fiind redusa Ia 2,90 %, iar după data de 15.10.2011, sa se revină la formula de calcul a ratei dobânzii stabilita Ia art. 2.1, din actul adițional, după formula Rd = LIBOR la 6 luni (CHF) + marja băncii, rata dobânzii urmând a fi de 8,09 puncte procentuale, cu datele de actualizare anuale in 30 iunie si in 31 decembrie.
De asemenea, s-a prelungit perioada de creditare, scadenta finala modificându-se de la data de 02.04.2046 la data de 15.04.2046, iar ca urmare a intrării in vigoare a OUG nr. 50/2010, s-a realizat si armonizarea contractului de credit cu dispozițiile legale imperative cuprinse in OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
Astfel de la data semnării contractului până în prezent, evoluția contractului a fost următoarea:
-02.04.2008 - creditul a fost acordat în CHF cu dobânda fixă 5,5 % (în primul an de creditare) și comision lunar de administrare credit aplicat la sold - 0,15 %;
-02.04.2009 - dobânda a devenit revizuibilă conform prevederilor din contractul de credit [6,5 %) și s-a menținut comisionul lunar de administrare credit;
-07.09.2009 – reclamanții solicită prima facilitate de restructurare și îi este oferită o reducere temporară de dobândă - 2,82 % fixa pentru 12 luni;
-15.10.2010 - la expirarea restructurării, i se acordă a doua restructurare, și ii este din nou oferită o reducere temporara de dobândă 2,90 % fixa pentru 12 luni;
-15.10.2011 - dobânda devine variabila de forma Libor (CHF) la 6 luni = 8,33 %;
- 04.01.2012 - la resetarea din 31 decembrie 2011 dobânda devine 8,19 %
- 02.07.2012 - la resetarea din 30 iunie 2012 dobânda devine 8,27 %;
Prin restructurare structura de cost a creditului s-a modificat în sensul că de la data restructurării și până la scadența finală reclamanții urmau sa achite rate formate doar din dobândă și principal. La momentul primei restructurării costul era format din dobânda revizuibila 6,5 % + comision de administrare lunar la sold 0,2%.La sfârșitul perioadelor de restructurare dobânda redevenea variabilă și a evoluat în continuare în funcție de indicele Libor CHF 6 luni. La momentul semnării actelor adiționale de restructurare toate sumele restante sunt adăugate la soldul creditului ce se restructurează.
Conform prevederilor contractuale clientul rambursează creditul în rate egale calculate prin aplicarea dobânzii din perioada respectiva la soldul creditului.
Așadar, dobânda este perceputa de banca în temeiul prevederilor contractuale cuprinse in Contractul de credit si în actul adițional la acesta., reclamantul optând pentru acest produs cu dobânda fixa in primul an de creditare si dobânda revizuibila din al doilea an de creditare. Potrivit actelor adiționale dobânda este stabilita in funcție de LIBOR, care este un indice de referința verificabil, la care se adaugă o marja fixa, care asigura transparenta in relațiile cu clienții si facilitează înțelegerea modificărilor de dobânda ce pot apărea pe parcursul derulării contractului.
Reclamanții solicită constatarea caracterului abuziv a următoarelor clauze din convenția de credit:
- art. 1 lit. b, conform căruia Banca acordă împrumutatului un credit în valoare de 77.349,05 CHF din care „1.665,05 CHF va fi utilizat pentru achitarea comisionului de procesare datorat în baza prezentului contract;”
- art. 3 punctul 2, conform căruia „împrumutatul trebuie sa~si exercite opțiunea pentru oricare dintre variantele de dobânda aniversara menționate la art. 3.1, pct. 2) la fiecare data de aniversare a creditului, prin semnarea unui act adițional la prezentul Contract. In cazul in care împrumutatul nu își exercita opțiunea in termenul si modalitatea menționate, va datora Băncii dobânda aniversara revizuibila pentru un an de creditare, in condițiile art. 3.1, pd. 2), lit c”
-art. 3 punctul 3.4 conform căruia „Dobânda se acumulează zilnic începând cu data acordării creditului pana la data rambursării integrale a sumelor datorate in baza prezentului contract de credit si se calculează prin aplicarea Ratei anuale a dobânzii la soldul creditului. In scopul calculării dobânzii se considera anul de 360 de zile si luna de 30 de zile. Dobânda se calculează aplicând formula menționata in "Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor bancare";”
-art. 3 punctul 3.8, conform căruia „Prima aniversare a creditului se împlinește la un an calendaristic de la data tragerii, in ziua corespunzătoare ulterioare de aniversare a creditului se împlinesc la expirarea perioadelor de opțiune prevazujelar:.W-3^,^ corespunzătoare primei aniversari a creditului. In cazul in care data de aniversare a creditului,”
-art. 3 punctele 3.11-3.14, conform cărora „Pentru sumele datorate si neplatite la scadenta, denumite generic "sume restante", împrumutatul datorează o dobânda majorata ce se acumulează zilnic posta in ziua in care se acoperă suma restanta (exclusiv aceasta zi), prin aplicarea Ratei dobânzii majorate la valoarea sumei restante; Rola dobânzii majorata: conform deciziei interne a Băncii,fără a putea depăși valoarea rezultata din cumularea Ratei anuale a dobânzii (fixe sau, după caz, variabile) in vigoare* 7.5 puncte procentuale; Pentru procesarea cererii de credit, împrumutatul datorează Băncii un comision de procesare de 2.2%, calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului menționata ia art. 1.1. litera (a), (c) si (d). Comisionul se va plați integral, la dota tragerii creditului, împrumutatul autorizând Banca sa retina automat contravaloarea comisionului de procesare. In cazul rambursării integrale/partide in avans a creditului acordat, împrumutatul datorează Băncii un comision de plata anticipata de 3 %, calculat prin aplicarea procentului la valoarea sumei din credit rambursata in avans si datorat integral, la data efectuării rambursării anticipate. In cazul rambursărilor anticipate parțiale, efectuate la data aniversarii anuale a creditului, corespunzătoare dalei tragerii ( sau in prima zi lucrătoare următoare, in cazul in care aceasta data este zi nelucrătoare), Banca nu va percepe acest tip de comision pentru sumele ce nu depășesc 20% din soldul creditului la acea data. Ca o excepție de la prevederile art. 3.5., la aceasta data, împrumutatul datorează si dobânzile acumulate de b data ultimei rate scadente pana ia data efectuării rambursării anticipate; precum si oricare alte sume scadente si neachitate datorate conform prevederilor prezentului contract. Pentru monitorizarea de către Banca a utilizării/rambursării creditului, precum si a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta in baza contractului de credit, împrumutatul datorează lunar Băncii un comision de administrare de 0,15 %, ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului. Suma de plata rezultata urmează a fi achitata la data scadentei fiecărei rate lunare. Începând cu al doilea an de creditare, in funcție de politica de credite a Băncii, de evoluția pieței de credit sau de serviciu! datoriei împrumutatului, Banca poate renunța la încasarea comisionului de administrare pentru anul de creditare in curs. Decizia S. de renunțare la încasarea comisionului va fi comunicata in scris împrumutatului pana la data scadentei primei rate aferente anului respectiv de creditare. Banca va analiza anual oportunitatea renunțării la încasarea comisionului de administrare. “
-art. 4 punctul 4.4, conform căruia „Valoarea ratelor se poate modifica ca urmare a modificări! ratei dobânzii curente in condițiile art. 3.1., precum si a rambursărilor parțiale efectuate in avans conform prevederilor art. 4.8. - 4.9. din prezentul contract sau in cazul acordării creditului in doua transe.”
-art. 4 punctul 4.6, conform căruia „Daca in contul curent nu exista disponibil suficient pentru stingerea obligației de plata scadenta, Banca, la libera sa apreciere, are dreptul, dar nu si obligația, de a debita cu mna corespunzătoare orice alt cont de disponibilități sau de depozit (chiar neajuns ia termen) d împrumutatului, in scopul efectuării plaților datorate. Banca este mandatata de împrumutat prin prezentul contract sa efectueze, daca este cazul, si schimbul valutar in numele si pentru acesta, utilizând propriile cotații si completând documentele aferente acestei operațiuni. Eventualele diferențe de curs valutar vor fi suportate de împrumutat
-art. 4 punctul 4.8, conform căruia „împrumutatul poate rambursa creditul in avans partial/integral, daca notifica Băncii intenția sa in prealabil, in scris si plătește comisioanele aferente.”
-art. 4 punctul 4.10, conform căruia „La scadenta oricăror sume datorate în baza prezentului contract, împrumutatul este de drept în întârziere, fără nici o alta formalitate prealabila.”
-art. 4 punctul 4.11, conform căruia „Co-Debfiorui se obliga solidar si indivizibil cu împrumutatul sa îndeplinească obligația de rambursare a creditului, de plata a dobânzilor, comisioanelor aferente acestuia, precum si a oricăror alte obligații de plata asumate de împrumutat prin prezentul contract”
-art. 5 punctul 5.5, conform căruia „Bunurile imobile aduse in garanție conform prevederilor art. 5.1, vor fi asigurate pe toata durata creditului la o Societate de asigurare agreata de Banca; Polițele de asigurare se vor încheia ca regula in moneda creditului; Polițele de asigurare vor fi cesionate in favoarea Băncii; Suma asigurata va fi cel puțin egala cu valoarea evaluata a apartamentelor/construcțiilor ce fac obiectul garanțiilor;”
- art. 5 punctul 5.8, conform căruia „In cazul in care Polița de asigurare o imobilelor este încheiata prin intermediul Băncii, Împrumutatul/Co Debitorul se obliga sa asigure in Contul curent menționat la ort. 2.1. contravaloarea primelor de asigurare datorate de acesta pentru menținerea in vigoare/ reînnoirea poliței de asigurare, împrumutatul autorizând Banca sa debiteze automat acest C. curent cu sumele reprezentând contravaloarea primelor de asigurare. Primele de asigurare vor fi debitate de Banca cu prioritate fata de orice alte sume datorate de împrumutat.”
- art. 6 punctele 0 și p, conform cărora „împrumutatul / Co-Debitorul* se obliga fata de Banca:
In cazul in care valoarea garanțiilor constituite scade din orice motive, chiar independent de voința pârtilor, neacoperind soldul creditului, dobânzile si comisioanele datorate conform prezentului contract, la cererea Băncii, împrumutatul se obliga sa aducă suplimentar in garanție si alte bunuri. p) In cazul in care valoarea garanțiilor constituite scade din orice motive, chiar independent de voința pârtilor, neacoperind soldul creditului, dobânzile si comisioanele datorate conform prezentului contract, la cererea Băncii, împrumutatul se obliga sa aducă suplimentar in garanție si alte bunuri.”
-art. 8 punctul 8.2, conform căruia „începând cu data scadentei anticipate, Banca are dreptul, dar nu si obligația de a retine din conturile împrumutatului, fără a fi necesar acordul prealabil al acestuia, toate sumele datorate în virtutea prezentului contract, cu prioritate fata de alte datorii ale împrumutatului, cu respectarea excepțiilor prevăzute de lege”
-art. 9 integral, conform căruia „Împrumutatul/Co Debitor recunosc dreptul Băncii de a alege modalitatea de urmărire si de executare silita a garanțiilor si ordinea executării acestora in cazul in care la scadenta finala sumele datorate de acesta in baza prezentului contract de credit nu sunt achitate integral, precum si in cazul in care Banca declara scadenta anticipata a creditului in condițiile art. 8 din contract.”
-art. 11 punctele 11.1, 11.3 și 11.5, conform cărora „La cererea Împrumutatului/Co-Debitorului, Banca va furniza acestuia un exemplar al graficului de rambursare in vigoare, împrumutatul acceptând faptul ca graficul de rambursare se poate modifica unilateral de către Banca in mod corespunzător modificării ratei dobânzii, rambursărilor in avans sau in cazul acordării creditului in doua transe; Banca poate cesiona către terți, in condițiile legii, in tot sau in parte, creanțele rezultând din prezentul contract; Oriunde in cuprinsul contractului de credit si daca din context nu rezulta altfel, după caz, pluralul va include singularul si invers;”
Din cuprinsul actului adițional din 15.10.2010, reclamanții au indicat ca fiind abuzive următoarele clauze art. 1, art. 2, art. 2 punctele 2.5, 2.6, 2.10, 2.15, art. 3 fraza a doua, art. 5 alin. 2 și art. 7 integral.
Raporturile contractuale dintre părți intră sub incidența Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant – pârâta R. B. SA și consumatori – reclamanți S. F. L. și S. G., astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000.
Legea nr. 193/2000 prevede însă și o . clauze care nu pot face obiectul controlului privind caracterul lor abuziv. Astfel, art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 prevede că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil. Legea nr. 193/2000 este legea de transpunere în dreptul național a cerințelor Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și, în mod corespunzător, art. 4 alin. 6 din actul normativ național transpune prevederile art. 4 alin. 2 din Directivă care, de o manieră mai clară, menționează că „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici justețea prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil”.
Clauzele indicate de reclamanți care privesc stabilirea dobânzilor și comisioanelor au ca obiect stabilirea unor elemente componente ale costului creditului, ceea ce, aparent, ar plasa această clauză sub incidența art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 și, deci, această clauză nu ar putea fi supusă controlului privind caracterul abuziv. Trebuie însă observat faptul că nici art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE, nici art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 nu exclud automat și nediferențiat de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la preț, ci fac referire la adecvarea dintre preț și serviciile sau produsele oferite în schimb (fiind necesar să existe o contraprestație corespunzătoare prețului perceput), precum și la necesitatea ca, pentru a nu putea face obiectul controlului, clauza referitoare la preț să fie exprimată în mod clar și inteligibil. Instanța apreciază că poate proceda la analiza caracterului eventual abuziv al clauzelor privitoare la dobânzi și comisioane, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 193/2000.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. A.. 2 al aceluiași articol prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Așadar, un prim pas în analiza caracterului abuziv al unei clauze contractuale, în temeiul Legii nr. 193/2000, este stabilirea împrejurării dacă acea clauză a fost negociată cu consumatorul. Sub acest aspect instanța reține că simplul caracter standard al unei clauze nu echivalează cu caracterul abuziv al acesteia, reclamanții beneficiind de dobânda practicată de bancă pentru toți clienții ei la acel produs de credit. Mai mult, în ceea ce privește clauza de dobânda, reclamanții aveau la dispoziție posibilitatea negocierii acesteia la fiecare aniversare a creditului.
Totodată, contractele de credit bancar sunt calificate în doctrina și în practica drept contracte standardizate, dar acest caracter al lor nu poate fi interpretat ca fiind prin sine însuși abuziv, si nici de natura a împiedica negocierea intre părțile contractante.
Instanța reține că destinația creditului solicitat de reclamanții a fost și pentru acoperirea a două credite deținute de reclamanții la acel moment, unul acordat de BCR. SA și al doilea de BRD SA. , fapt din care rezultă că aceștia cunoșteau și ofertele altor bănci.
Referindu-se la clauzele contractuale care nu au fost negociate cu consumatorul, Legea nr. 193/2000 are în vedere acele situații in care consumatorul a solicitat băncii negocierea/modificarea anumitor clauze contractuale, iar banca a refuzat acest lucru. Negocierea este o faza precontractuala, și care consta în discuții pe care părțile contractante le au cu privire la anumite clauze din contract. Pentru a putea invoca un eventual refuz de negociere din partea băncii, consumatorul are obligația de a face dovada faptului că, deși, anterior semnării contractului, a învederat băncii împrejurarea ca nu ar fi fost de acord cu anumite clauze și că acestea ar avea caracter abuziv, banca a refuzat orice discuție privitoare la clauzele respective, reclamanții nefăcând nici o susținere în acest sens.
Mai mult chiar, între părți avut loc o negociere clară ulterior, întrucât restructurarea s-a efectuat in raport de situația concreta a reclamanților, aceasta restructurare fiind acordata la solicitarea expresa a acestora, iar la semnarea actelor adiționale au fost de acord, luând act de renunțarea băncii la comisionul de administrare, precum si de modificarea clauzelor contractuale in vederea punerii in practica a cerințelor impuse de legislația consumatorilor in vigoare la acel moment. Or, semnarea contractului si a actelor adiționale arată că reclamanții au fost de acord cu suma ce reprezentă sumă de achitat la data acordării și reeșalonării și că și-au însușit costurile creditului și, mai ales faptul ca dobânda este variabila pentru perioada de după restructurare.
Pentru a fi incidente prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 este necesar și ca aceste clauze să fi creat, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Analizând conținutul clauzelor contractuale apreciate ca abuzive de reclamanți, privitoare la dobânda si la comisioanele datorate (procesare si administrare), inserate in cuprinsul contractului de credit si al actelor adiționale la acesta, se poate observa faptul ca aceste articole sunt exprimate clar si inteligibil, suficient încât să conducă la concluzia că, la momentul acordului de voința, consumatorului nu i-a fost ascunsă inserarea lor în cuprinsul convenției, iar termenii utilizați pentru stipularea lor au fost clari, limpezi, accesibili și apți de a fi înțeleși cu ajutorul gândirii logice.
În ceea ce privește existenta unei dobânzi variabile, din modul cum au fost concepute clauzele contractuale referitoare la dobânda rezultă clar că intenția părților materializată în convenția de credit a fost de a se stabili o dobânda variabilă, împrumutatului acordându-i-se beneficiul unei dobânzi fixe doar la începutul ereditarii si in perioadele de restructurare. De altfel, chiar din conținutul contractului reiese si împrejurarea ca, in cazul neexercitării dreptului de opțiune al împrumutatului la aniversarea creditului, dobânda devine variabila, nu fixa. Mai mult, legea recunoaște dreptul băncii de a practica o dobânda variabila si de a modifica, in anumite condiții, rata dobânzii plătite de consumator. Prin urmare, stabilirea caracterului abuziv al clauzelor privind dobânda si modul de modificare a acesteia nu poate fi primita, deoarece însăși legislația privind protecția consumatorului permite profesionistului acest lucru.
Schimbarea ratei dobânzii nu este lăsata la aprecierea exclusiva a băncii, ci este operata in funcție de indici de referința verificabili, fiind exprimata in termeni clari, ușor inteligibili. Posibilitatea băncii de a a insera o clauza care sa-i permită sa majoreze dobânda este o consecința fireasca a caracterului variabil al dobânzii, nu contravine legii si nu are caracter abuziv.
Privitor la comisioanele de procesare, administrare si rambursare anticipata, am arătat pe larg ca interdicția legala de a percepe comisioane de acest tip nu operează in situația de fata (creditul fiind de nevoi personale), banca proband motivele obiective ale perceperii acestora, precum si redactarea clauzelor cu respectarea întocmai a legislației in vigoare.
În ceea ce privește comisionul de administrare perceput de banca pe perioada 02.04._09, in suma totala de 1355,23 CHF, acesta era prevăzut in cuprinsul art. 3.14 din Contractul de credit care prevedea:„Pentru monitorizarea de către Banca a utilizării/rambursării creditului, precum si a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta in baza contractului de credit, împrumutatul datorează Băncii un comision de administrare de 0,15 % ce se calculează prin aplicarea începând cu al doilea an de creditare, in funcție de politica de creditare a Băncii, de evoluția pieței de credit sau de serviciul datoriei împrumutatului, Banca poate renunța la încasarea comisionului de administrare pentru anul de creditare in curs. Decizia Băncii de renunțare la Încasarea comisionului va fi comunicata in scris Împrumutatului pana la data scadenței primei rate aferente anului respective de creditare. Banca va analiza oportunitatea renunțării la încasarea comisionului.
Instanța reține că, banca a renunțat la perceperea acestui comision de administrare în momentul încheierii primului act adițional de restructurare la 07.09.2009.
Or, niciun text de lege nu impune băncilor criterii de cuantum si conținut in stabilirea costurilor ce urmează a fi percepute consumatorilor pentru produsele de credit, ci doar obligația de a specifica toate costurile datorate pentru respectivul credit.
Așadar, in esența, comisionul de administrare credit, precizat in contractul de credit, a fost de comun acord agreat de către părțile contractante si este perceput pentru acoperirea costurilor pe care banca le realizează prin activitatea de monitorizare o creditelor, inclusiv pentru îndeplinirea obligației legale (impusă de Regulamentul nr. 4/2004 ăl Băncii Naționale a României - B.N.R.) de raportare periodica a informațiilor pozitive/negative la Centrala Riscurilor Bancare, gestionata de B.N.R. ). Administrarea presupune pe lângă monitorizarea creditului si alte activități din partea băncii privind gestionarea dosarului de credit (calcul dobânzi, procesare tranzacții, verificarea periodica a respectării de către client a obligațiilor asumate, a achitării obligațiilor, verificarea periodică a garanțiilor imobiliare, inclusiv masuri care se impun în caz de neîndeplinire a obligațiilor asumate din partea clientului, etc.). Activitatea de administrare a unui credit este așadar o activitate complexă ce include o . operațiuni ce au fost rezumate generic de Banca în clauza 3.14 prin sintagma „monitorizarea de către Banca a utilizării/rambursării creditului, precum si a oricăror alte obligații asumate de acesta (n.n. Împrumutat) în baza contractului de credit"
Analizând clauza prevăzută la art. 3.14 prin prisma prevederilor legale, instanța observă că banca a inserat în contract definiția a ceea ce înseamnă comisionul de administrare si prestația pe care Banca o oferă reclamanților in schimbul comisionului perceput, precum si modalitatea de calcul a acestui comision, . permite "înțelegerea acestora de către orice persoana, raportat la nivelul mediu de înțelegere al consumatorului. Banca percepe comisionul de administrare credit ca fiind costul unui serviciu realizat de banca, a unei operațiuni prestate, nefiind prin urmare vorba de dobânda, comision de risc sau garanție contractuala:
De altfel, instant apreciază că nu se poate susține caracterul abuziv al clauzei contractuale care
reglementează comisionul de administrare credit in condițiile în care însuși legiuitorul admite
existenta acestui comision prin art. 36 al. 3 din OUG. nr 50/2010, act normativ prin care a fost
transpusa in legislația naționala Directiva 2008/48/CEE privind contractele de credit pentru
consumatori.
Art. 3.12 din contract definește comisionul de procesare „„Pentru procesarea cererii de credit, împrumutatul datorează B./i un comision de procesare de 2,2 %, calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului menționata la art. 1. Uit. (a), (c) si (d). Comisionul se va plați integral, la data tragerii creditului, împrumutatul autorizând Banca sa retina automat contravaloarea comisionului de procesare." Astfel, comisionul de procesare este comisionul de analiza a creditului, care implica următoarele etape: informarea clientului cu privire la produsele din oferta băncii, prelucrarea datelor clientului, prezentarea unei oferte personalizate, întocmirea dosarului de credit in vederea înaintării spre analiza si aprobare, analizarea documentației si aprobarea sau respingerea cererii de credit, semnarea contractelor, acordarea creditului si înmânarea documentelor către client. Legea nr. 193/2000 in vigoare la acordarea creditului nu interzice perceperea comisionului de administrare. Odată cu . OUG. nr. 50/2010, la art. 19 se arata ca: "Se interzice perceperea unui comision de analiza dosar in cazul in care creditul nu se acorda." per a contrario, nu se interzice perceperea unui comision de analiza dosar (procesare) in cazul in care creditul este acordat.
In ceea ce privește comisionul de rambursare anticipata, nici perceperea acestuia nu era interzisa de Legea nr. 193/2000 in vigoare la acordarea creditului.
La încheierea actului adițional din data de 15.10.2010, ca urmare a intrării in vigoare a OUG 50/2010, se modifica art. 3.13 din contract în concordanță cu cerințele impuse de norma, la art. 2.13 din actul adițional arătându-se ca valoarea comisionului de rambursare anticipata se determina, in funcție de momentul in care intervine rambursarea anticipata, după cum urmează:
prin aplicarea unui procent de 1% la valoarea sumei rambursata in avans, daca perioada de timp dintre momentul rambursării anticipate si scadentă finală ă creditului este măi măre de un an;
prin aplicarea unui procent de 0,5% la valoarea sumei rambursata în avans daca perioada de timp dintre momentul rambursării anticipate si scadenta finală ă creditului este măi mică de un an.
Din interpretarea coroborata o art. 80 si art. 95 alin. 2 si 5 din OUG 50/2010 rezulta ca niciun consumator nu a putut renunța la drepturile conferite de ordonanța: „ Art. 80- (1) Consumatorii nu pot renunța la drepturile care le-au fost conferite prin prezenta ordonanța de urgenta."
În ceea ce privește solicitarea de constatare a caracterului abuziv al clauzei care are in vedere obligația împrumutatului de a încheia contractul de asigurare cu o societate de asigurări agreata de banca, instanța reține că banca a pus la dispoziția reclamanților o listă cu asiguratori și nu a impus o anume societatea cu care să fie încheiată polița. Sub acest aspect, încercând să se asigure că în cazul producerii riscului asigurat va încasa despăgubirea, banca nu prejudiciază clienții prin alegerea acelor societăți de pe piață pe care le consideră sigure.. Așadar, aceasta reprezintă o măsura de protecție a garanției, nu o clauză abuzivă, deoarece banca urmărea ca societățile de asigurare din listă oferită clienților să acopere obligatoriu anumite riscuri.
În ceea ce privește clauza ce impune persoanelor împrumutate să aducă suplimentar în garanție alte bunuri, dacă valoarea garanțiilor constituite scade, instanța apreciază că această clauză nu este abuzivă, având în vedre că perioada de creditare este foarte lungă, iar evenimentele care ar putea conduce la activarea de către banca a acestei clauze sunt independente de manifestarea de voința ale creditoarei, care are dreptul și obligația de a-și securiza creanța prin inserarea unei asemenea clauze.
Cu privire la dreptul băncii de a declara scadența anticipată pentru neîndeplinirea oricăror obligații contractuale, instanța nu poate reține caracterul abuziv al acestei clauze atâta vreme cât Codul civil si Codul de procedura civila prevăd sancțiuni în cazul în care debitorul "nedestoinic" nu își îndeplinește în mod corespunzător obligațiile contractuale, fiind decăzut din beneficiul termenului suspensiv acordat in materie contractual (art. 1025 Cod civil) sau al termenului de gratie in vederea punerii in executare a unei hotărâri judecătorești (art. 263 si 382 Cod procedură civilă.).
Mai mult, convențiile legal încheiate au putere de lege intre părțile contractante, iar obligațiile contractuale trebuie executate întocmai fără că debitorul să poată alege intre acestea sau considera ca obligațiile se afla . de acesta.
Solicitarea reclamanților de constatare a nulității tuturor celorlalte clauze contractuale invocate ca fiind abuzive este lipsita de temeinicie, deoarece nici una din aceste clauze nu este de natura a crea un prejudiciu semnificativ in detrimentul consumatorilor De asemenea, este evident ca aceste clauze au fost stabilite cu buna-credință, doar in scopul asigurării unui climat care sa permită împrumutatului sa restituie creditul. Buna-credință a subscrisei este pe deplin-dovedita si prin acordarea celor doua restructurări ale creditului pe perioade de cate un an, in care dobânda era fixa si reprezenta mai puțin de jumătate din dobânda stabilita prin contract. Mai mult, s-a venit in sprijinul reclamanților si prin renunțarea băncii la perceperea comisionului de administrare încă din momentul încheierii primului act adițional de restructurare (07.07.2009). Simplul fapt ca aceste clauze stabilesc anumite drepturi in favoarea băncii și anumite obligații în sarcină reclamaților nu este de natura, si nici suficient pentru a califica clauzele contractuale ca fiind abuzive. Toate clauzele contractuale au fost aduse la cunoștința reclamanților si au fost acceptate de către aceștia prin semnarea contractului de credit și a actelor adiționale. Pe de altă parte, atâta vreme cât nu se face dovada ca reclamanții ar fi solicitat negocierea acestor clauze contractuale, nu se poate pune problema unei lipse a negocierii.
Nefiind îndeplinite cerințele producerii unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, instanța va respinge ca neîntemeiată solicitarea de constatare a caracterului abuziv al clauzelor inserate în convenția de credit RF_/28.03.2008: art. 1 lit. b, art. 3 punctul 2, art. 3 punctul 3.2, art. 3 punctul 3.4, art. 3 punctul 3.8, art. 3 punctele 3.11-3.14, art. 4 punctul 4.4, art. 4 punctul 4.6, art. 4 punctul 4.8, art. 4 punctul 4.10, art. 4 punctul 4.11, art. 5 punctul 5.5, art. 5, punctul 5.8, art. 6 punctele 0 și p, art. 8 punctul 8.2, art. 9 integral, art. 11 punctele 11.1, 11.3 și 11.5, precum și în actul adițional din 15.10.2010 – art. 1, art. 2, art. 2 punctele 2.5, 2.6, 2.10, 2.15, art. 3 fraza a doua, art. 5 alin. 2 și art. 7 integral.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a reclamantei și intervenientului, instanța îi va respinge cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, luând act totodată, că pârâta nu a solicitat plata unor astfel de cheltuieli
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității, lipsei de interes și lipsei de obiect invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții S. F. L., CNP_ și S. G. E. CNP_, domiciliați în Iași, comuna Tomești, . ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta R. B. S.A., cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 24C, clădirea Sky Tower, sector 1, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_, și în registrul Bancar sub nr. RB-PJR-40-009/1999, CUI_.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formulat apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. În cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțat în ședința publică din 05 martie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
5Ex./18.04.2014
Red./Tehnored. M.N.
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 20-01-2014,... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4614/2014. Judecătoria... → |
|---|
