Pretenţii. Sentința nr. 3495/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3495/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 3173/245/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 07 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. V. C.
GREFIER - C. D. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3495/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâții . -SUCURSALA IAȘI, . SIBIU și I. I., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 21.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 28.02.2014, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 05.03.2014, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 07.03.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 31.01.2011 sub nr._ la Judecătoria Iași, reclamantul M. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . Sibiu și I. I. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 16.264 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului cu nr. de înmatriculare_, a sumei de 1463 lei – penalități de 0,1% pe zi pentru perioada 01.01.2011 – 31.03.2011 și a penalităților de 0,1% pe zi începând cu 01.04.2011 și până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea a fost legal timbrată (fila 45 – 46 dosar).
În motivare, reclamantul a precizat că, în data de 15.12.2010, se deplasa cu autoturismul „VW Golf” cu nr. de înmatriculare_ dinspre Iași spre V., iar în dreptul localității Poieni, într-o curbă, autoturismul „Nubira”, cu nr. de înmatriculare_, condus de către pârâtul I. I., a intrat în derapaj, s-a rotit, a pătruns pe sensul lui de mers și a intrat cu partea laterală dreapta, în partea din stânga față a autoturismului său. În urma impactului, ambele autoturisme au fost avariate.
A mai menționat că vinovat de producerea accidentului s-a făcut pârâtul I. I. care nu a adaptat viteza la condițiile de iarnă și a intrat, prin derapaj, pe sensul demers al acestuia.
Autoturismul Nubira fiind asigurat RCA la ., a mai precizat reclamantul, s-a prezentat la această societate pentru constatarea amabilă a accidentului, fiind ulterior deschis dosarul de daună RA 1604IS10. În data de 12.01.2011 a primit, de la societatea de asigurare, adresa nr. 645/2011, prin care i se aducea la cunoștință că i s-a respins cererea de despăgubire, pe motiv că evenimentul rutier s-a produs în alte împrejurări decât cele declarate de conducătorii auto, fapt nereal.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1, 9, 48, 49 și următoarele din Legea 136/1995 modificată și completată, art. 1, 26, 35 – 37, 50, 52 – 54, 58 din Ord. 5/2010 al CSA, art. 112 și următ. Cod procedură civilă, art. 974, 975, 998, 999, 1073, 1075, 1082 și 1101 Cod civil.
S-a solicitat administrarea probelor cu martori, înscrisuri și interogatoriu (fila 51 dosar).
Prin întâmpinare, pârâta . Sibiu a invocat excepția netimbrării acțiunii, pe care instanța o va respinge, având în vedere că timbrajul a fost complinit.
În ceea ce privește fondul, a precizat că în data de 16.12.2010 la sediul societății a fost deschis dosarul de daune RA 1604IS10 de către reclamant în calitate de păgubit.
Instrumentarea dosarului de dauna presupune o analiză amănunțită a dinamicii accidentului conform declarațiilor celor implicați în evenimentul rutier, a documentelor care atestă producerea evenimentului precum și a constatărilor proprii.
Din declarațiile părților, analizând dinamica accidentului precum și din analiza avariilor autoturismelor și a fotografiilor efectuate, s-a desprins concluzia clară că evenimentul s-a petrecut în alte împrejurări decât cele declarate. Accidentul s-a produs în alte împrejurări decât cele declarate de către conducătorii auto implicați în accident.
În susținerea celor constatate, inspectorii de daune au solicitat și o expertiză tehnică auto finalizată cu un raport de expertiză tehnică auto extrajudiciară semnat de expert tehnic auto ing. M. G. care concluzionează că „în baza documentelor existente la dosar, rezultă că avariile vizate de conducătorii auto nu sunt complementare, cauzele și împrejurările producerii accidentului fiind altele decât cele declarate de conducătorii auto implicați în evenimentul rutier. Deformațiile suferite de cele două autoturisme implicate în eveniment denotă că accidentul s-a petrecut în alte împrejurări decât cele declarate”.
Societatea a respins la plată dosarul de daună motivat de faptul că din analizele proprii coroborate cu raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză, impactul dintre cele două autoturisme nu se putea produce în felul cum au declarat conducătorii auto implicați.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, s-a solicitat respingerea acestui capăt de cerere datorită faptului că penalitățile de întârziere se plătesc de către asigurator în cazul în care se dovedește că „asiguratorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute de art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea…”, art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010 care era în vigoare la data producerii evenimentului. Ori, în speța de față, dosarul n-a fost despăgubit datorită faptului că declarațiile celor implicați în eveniment nu corespund cu avariile suferite, societatea neavând nici o obligație de despăgubire față de reclamant, atâta timp cât avariile nu au putut fi dovedite ca fiind consecința riscului asigurat.
În drept au fost invocate prevederile art. 115 – 118 Cod procedură civilă.
S-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și expertiză auto.
Pârâtul I. I. nu a formulat întâmpinare.
A solicitat administrarea probei testimoniale.
Acțiunea reclamantei a fost admisă în parte prin sentința civilă nr. 4312/23.02.2012.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta . Sibiu solicitând casarea hotărârii și admiterea acțiunii doar în parte în ceea ce privește doar valoarea maximă de despăgubire și fără obligarea acesteia la penalități de întârziere.
Recursul a fost admis prin decizia nr.443/CIV/2012 pronunțată de Tribunalul Iași .
Instanța de recurs a apreciat că instanța de fond trebuie să stabilească care sunt limitele răspunderii contractuale ale asigurătorului și care sunt limitele răspunderii delictuale ale asiguratului.
În consecință instanța de recurs a casat sentința recurată si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea stabilirii limitelor de răspundere..
Astfel, s-a înregistrat dosarul pe rolul acestei instanțe la data de 24.01.2013.
La termenul din 15.03.2013 instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate auto, expertiză ce a fost efectuată de către expert ing. N. C. ( filele ds.).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
În data de 15.12.2010, autoturismul „Daewoo Nubira” cu numărul de înmatriculare_, condus de către pârâtul I. I., care circula dinspre V. spre Iași, în dreptul localității Poieni, într-o curbă, a intrat în derapaj și a pătruns pe sensul opus de circulație, intrând în coliziune cu autoturismul condus regulamentar de către M. I., cu numărul de înmatriculare_ . Vinovat de producerea accidentului a fost pârâtul I. I. conducătorul autoturismului marca Daewoo Nubira” cu numărul de înmatriculare_ care are polița de asigurare RCA încheiată la ., fapt recunoscut la interogatoriul din data de 15.09.2011.
Reclamantul s-a adresat societății de asigurare pentru despăgubiri, dar cererea i-a fost respinsă pe motiv că din analizele proprii coroborate cu raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză, impactul dintre cele două autoturisme nu se putea produce în felul cum au declarat conducătorii auto implicați.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică auto, atât în dosarul de fond cât și în rejudecare, care a concluzionat că evenimentul rutier s-a produs din cauza configurației drumului DN 24, a stării carosabilului, a vitezei de deplasare a autoturismului „Daewoo Nubira” și a stării tehnice a sistemului de rulare al acestuia (folosirea anvelopelor de vară pe timp de iarnă).
Tot prin raportul de expertiza auto, s-au indentificat daunele efective prin producerea accidentului, s-a stabilit costul si manopera pentru reparatie,ajungandu-se la suma de_ lei plus Tva, expertul constatand ca masina are o vechime de 9 ani, coeficientul total de uzura fiind de 82 %, valoarea reparatiei fiind mai mare ca valoare pe piata la data accidentului si ca valoare ramasa, stabilita de asigurator, limita maxima de despagubire fiind calculata la suma de_ lei, la data producerii accidentului iar valoarea de circulatie a masinii, la data accidentului,, stabilita in conformitate cu Standardele Internationale de Evaluare, este de_ lei .
În raporturile cu terții vătămați, asiguratorul și asiguratul nu vor răspunde în solidar, ci divizibil, asiguratorul în temeiul contractului de asigurare și numai în limita asigurării, iar persoana vinovată de producerea accidentului în temeiul răspunderii civile delictuale și numai în măsura în care prejudiciul depășește suma maximă pe care o poate plăti asiguratul.
Asigurarea de răspundere civilă este un contract forțat prin care asigurătorul se obligă ca, în schimbul primelor de asigurare încasate, să acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații ar trebui să răspundă față de terțe persoane păgubite prin accidente produse de vehicule, asupra bunurilor, integrității corporale sau vieții unor terțe persoane. Răspunderea asigurătorului față de persoana prejudiciată este o răspundere contractuală, asumată prin contractul de asigurare, dar grefată de răspunderea delictuală, asiguratorul achiesând la riscurile conduitei asiguratului. Asigurătorul își îndeplinește o obligație proprie, asumată prin contract, suportând în mod efectiv și definitiv întregul prejudiciu cauzat din culpa asiguratului.
În cauză sunt întrunite față de pârâtul I. I., elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 – 999 Cod civil, fiind făcută dovada faptei ilicite, respectiv a conducerii autoturismului de către pârât, fără echiparea corespunzătoare a acestuia și fără a adapta viteza la starea carosabilului și la condițiile meteo, a vinovăției acestuia, a pagubelor produse în ceea ce privește autoturismul cu nr. de înmatriculare_ și a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Stabilind astfel limitele răspunderii civile delictuale și limitele răspunderii civile contractuale și având în vedere că reclamantului trebuie să i se repare întregul prejudiciu suferit, de_ lei, instanța va admite acțiunea și va obliga pe pârâta . la plata sumei de_ lei și pe pârâtul I. I. la plata sumei de 5036 lei cu titlul de despăgubire.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 37 din Ordinul 5/2010 al CSA, dacă asiguratorul nu plătește despăgubirea în termen de 10 zile se percep penalități de 0,1% pe zi, până la achitarea debitului, în speță, dreptul la plată ivindu-se în momentul respingerii dosarului de daună, considerat ca finalizat, respectiv la 12.01.2011 (copie adresă – fila 9 dosar) și nu la 01.01.2011 cum s-a solicitat prin acțiune.
Având în vedere culpa procesuală a pârâților, instanța în temeiul art. 455 Cod proc. civ. fiecare pârât va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamantul M. I. cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâții I. I. domiciliat în Iași, ., ., . și pârâta . cu sediul în Sibiu, ..5, T. A, .. Sibiu.
Obligă pârâta . să plătească reclamantului suma de_ lei despăgubiri civile contractuale si la plata sumei de 885,12 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada 12.01._11 și penalități de 0,1 % pe zi, calculate de la 01.04.2011 și până la achitarea integrală a debitului.
Obligă pârâtul I. I. să plătească reclamantului suma de 5036 lei despăgubiri civile delictuale .
Obligă pârâta . să achite reclamantului suma de 2222 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Obligă pârâtul I. I. să plătească reclamantului suma de 998 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07.03.2014
Președinte, Grefier,
V. V. C. C. D. C.
RED./ TEHNORED.:V.V.C.
13.03.2014/ 6ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2798/2014.... | Succesiune. Sentința nr. 3360/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
