Plângere contravenţională. Sentința nr. 6993/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6993/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 28462/245/2013
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 15 Mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. G. T.
GREFIER M. P.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6993/2014
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe petent C. T. și pe intimat I.P.J. IAȘI -POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, răspunde pentru intimată consilierul juridic M., martorul P. G. F., lipsă fiind petentul și reprezentantul legal al intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că există răspuns de la Poliția municipiului Râmnicu Sărat referitor la mandatul de aducere, prin care se indică faptul că martorul se va prezenta la termenul de judecată pentru care este citat.
Instanța procedează la legitimarea martorului P. G.-F., acesta fiind identificat cu CI . nr._.
Instanța procedează în temeiul art. 321 și urm. noul Cod procedură civilă la audierea sub prestare de jurământ a martorului P. G.-F., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte probe de administrat, în temeiul dispozițiilor art. 244 din noul Cod de procedură civilă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească a procesului.
În temeiul dispozițiilor art. 392 din noul Cod de procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul asupra fondului, consilierul juridic pentru intimată solicită respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal întocmit ca fiind legal și temeinic întocmit. Acesta arată că petentul, în calitate de conducător auto, a circulat și a oprit pe sensul opus de mers.
În temeiul dispozițiilor art. 394 noul Cod de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare cu privire la fondul cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând,
Prin plângerea înregistrată la data de 04.09.2013 sub nr._, petentul C. T. a solicitat în contradictoriu cu I. Iași anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 24.08.2013, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, el a arătat că prin procesul verbal menționat a fost sancționat contravențional cu 480 lei amendă, cu 6 puncte de penalizare, cu reținerea permisului de conducere și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 101 alin. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că a oprit pe sensul opus de mers și a încălcat marcajul longitudinal.
Petentul a susținut că agentul constatator a refuzat să consemneze obiecțiunile sale. În plus, el a contestat realitatea faptei descrise în procesul verbal, subliniind că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție recunoscută în practica CEDO.
În drept, petentul a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și ale O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând copia după procesul-verbal de contravenție . nr._ din 24.08.2013 (f.5) și copia după cartea de identitate (f.7) și a probei testimoniale cu martorul P. G. F..
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit art. 36 din OG 2/2001 raportat la art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinare, intimatul I. Iași a solicitat respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată, întrucât procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției întrunește condițiile de legalitate prevăzute de O.G. nr. 2/2001 iar petenta a săvârșit fapta descrisă în acesta.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 148, 205 și 315 C.proc.civ., ale O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ale O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și ale H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
Intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând raportul agentului constatator din 04.11.2013 (f. 22).
În baza art. 223 și a art. 411 alin. 2 teza finală C.proc.civ., intimatul a solicitat judecata în lipsă.
Prin răspunsul la întâmpinare, petentul a solicitat respingerea apărărilor intimatului ca nefondate și nedovedite. Aceasta a arătat că intimatul nu a adus suficiente probe care să susțină legalitate procesului verbal de contravenție.
Instanța a încuviințat probele solicitate de către părți, considerând că sunt admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin. (1) C.pr.civ.
Analizând plângerea prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din 24.08.2013 (f. 5), petentului C. T. i s-a aplicat amenda contravențională în valoare de 480 de lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 101 alin. 1 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că la data de 24.08.2013, în jurul orei 15:23, pe . ce circula cu autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_ dinspre zona Rond Gară către zona Râpa G., petentul a încălcat marcajul longitudinal continuu dublu și a oprit pe sensul opus de mers în apropiere de blocul L23.
Săvârșirea faptei a fost constatată personal de către agentul de poliție Agalupului A., după cum reiese din raportul său din 14.11.2013 anexat la fila 22 din dosar.
În termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, petentul a formulat plângere prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 24.08.2013.
În baza art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal și va hotărî asupra sancțiunii.
Sub aspectul legalității, instanța observă că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu.
Petentul susține că agentul constatator a refuzat să consemneze obiecțiunile sale. Având în vedere că numitul C. T. nu a probat cele afirmate, instanța, în baza art. 249 C.proc. civ., nu va reține această neregularitate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța va trebui să stabilească dacă situația de fapt descrisă corespunde realității.
Petentul contestă veridicitatea celor consemnate în procesul-verbal, susținând că intimatul nu a adus suficiente probe pentru a răsturna prezumția de vinovăție de care se bucură conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prezumția de nevinovăție reprezintă o garanție procedurală prevăzută de art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pentru a fi incident acest articol, trebuie să existe o acuzație în materie penală.
Noțiunea de acuzație trebuie definită mai degrabă în sens material decât formal și se referă la existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei infracțiuni. În acest sens, este suficientă luarea unor măsuri care să presupună existența unei astfel de imputări și care să antreneze consecințe importante cu privire la situația persoanei suspectate. Procesul-verbal contestat este un act administrativ care include în conținutul său atât „acuzația” adusă unei persoane privind săvârșirea unei fapte antisociale – contravenția, cât și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
În plus, acuzația trebuie să fie în materie penală. Curtea Europeană a identificat trei criterii pe baza cărora se poate stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal: calificarea ei în dreptul intern, natura faptei și natura și gravitatea sancțiunii ce urmează a fi aplicată autorului ei.
Prin procesul verbal contestat petentului i se impută săvârșirea unei contravenții. Trebuie remarcat că, în dreptul intern, contravențiile nu reprezintă infracțiuni, legiuitorul român alegând să scoată în afara legii penale unele fapte care, deși aduc atingere ordinii publice, au fost săvârșite în împrejurări care conduc la concluzia că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni. Acest fapt nu este însă determinant pentru aplicabilitatea articolului 6 § 1 din convenție, întrucât dispozițiile din dreptul intern nu au decât o valoare relativă (Öztürk împotriva Germaniei, hotărârea din 21 februarie 1984). Având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența CEDO, instanța consideră că, în ciuda naturii legii care sancționează contravenția, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale, deoarece dispoziția a cărei încălcare a fost imputată reclamantului are un caracter general, adresându-se tuturor cetățenilor. Ea impune un anumit comportament și alătură acestei cerințe o sancțiune care urmărește în același timp să descurajeze și să pedepsească.
Luând în considerare cele anterioare, instanța conchide că este aplicabil art. 6 par. 2 CEDO. Prin urmare, petentul se bucură de prezumția de nevinovăție.
Din perspectiva jurisprudenței Curții Europeane a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție, sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 din Convenție nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku împotriva Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988). Prin reglementarea acestor prezumții, statele contractante trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
În decizia din 13 martie 2012 pronunțată în cauza H. și alții c. României, Curtea a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca această prezumție să se aplice în limite rezonabile, ținându-se cont de miza concretă a procesului pentru individ și respectându-se dreptul la apărare.
În cazul dedus judecății, instanța apreciază că prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat s-a aplicat în limite rezonabile.
Sub aspectul mizei procesului, instanța reține că implicațiile concrete ale procedurii asupra petentului se rezumă la obligativitatea achitării unei amenzi într-un cuantum redus, de 480 de lei, fără a exista posibilitatea de a fi înlocuită cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată și că nu există niciun indiciu că suspendarea dreptului de a conduce autoturismul ar avea vreo consecință deosebită asupra acestuia.
Cât privește respectarea dreptului la apărare, instanța constată că petentului i s-a acordat fără îngrădire dreptul de a se adresa instanței pentru a cere anularea procesului verbal de constatare a contravenției. Într-o astfel de situație, el trebuia să facă dovada nelegalității și netemeiniciei actului atacat, aplicându-se principiul prevăzut de art. 249 C.proc.civ., conform căruia, „cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”. Deși instanța i-a oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, acesta nu a reușit să dovedească netemeinicia procesului verbal contestat.
Prin urmare, având în vedere atât cele consemnate în procesul verbal . nr._ din 24.08.2013 (f.5), cât și raportul agentului de poliție din 14.11.2013 (f.22) coroborat cu declarația martorului P. G. F., instanța conchide că la data de 24.08.2013, în jurul orei 15:23, pe . ce circula cu autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_ dinspre zona Rond Gară către zona Râpa G., petentul a încălcat marcajul longitudinal continuu dublu și a oprit pe sensul opus de mers în apropiere de blocul L23.
Fapta sa întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 101 alin. 1 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, articol potrivit căruia constituie contravenție circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.
În baza art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța trebuie să hotărască și cu privire la sancțiunea aplicată. Potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Conform art. 101 alin. 1 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, contravenția reținută în sarcina petentului se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, iar art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 statuează că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Având în vedere dispozițiile art. 101 alin. 1 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 și cele ale art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, precum și faptul că prin contravenția săvârșită petentul nu a cauzat nici o urmare gravă, iar la dosar nu există dovezi că acesta a mai fost sancționat contravențional, instanța urmează să admită în parte plângerea formulată de petentul C. T. și să dispună înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. T., cu domiciliul în mun. Râmnicu Sărat, ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, cu sediul în Iași, ..6.
Înlocuiește cu avertisment sancțiunea amenzii aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 24.08.2013.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2014.
Președinte, Grefier,
T.M.G.P.M.
Red./Tehnored. T.M.G
4 ex. /16.09.2014
| ← Succesiune. Sentința nr. 3360/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
