Pretenţii. Sentința nr. 8169/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8169/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 4050/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 8169/2014
Ședința publică de la 10 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier F. C.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant S.C.CET IAȘI S.A.PRIN ADM. JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. și pe pârât ASOCIAȚIA P. . PT 12 DACIA, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 03.06.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, când, instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de azi când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta S.C. CET Iași S.A. (prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare SPRL) a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâta Asociația de proprietari . PT 2 Dacia la plata sumei de_,47 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere pentru perioada noiembrie 2006- martie 2009.
În motivare, a arătat următoarele:
Societatea reclamantă furnizat pârâtei energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, în baza relațiilor contractuale, contractul dând naștere la dreptul de a factura, la tarifele în vigoare, cantitățile furnizate.
Pentru neachitarea la termen a facturilor (necontestate de pârâtă), au fost calculate și penalități de întârziere, conform contractului.
A fost realizată și procedura de conciliere directă, conform art.7201 C.pr.civ..
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 1270, 1516 alin.1, 1169, 1073, 1530 C.Civ..
În dovedirea celor afirmate, a solicitat proba cu înscrisuri, anexând mai multe acte cererii: notificare, referat de neprezentare la conciliere, contractul de furnizare, sentința civilă nr. 697/17.04.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția F., facturi de penalități.
Din oficiu, instanța de judecată a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la data introducerii acțiunii 05.02.2013.
Prin precizările înregistrate la 25.03.2013, reclamanta a arătat că excepția prescripției este neîntemeiată, deoarece prescripția a fost întreruptă prin plăți.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
Analiza excepției prescripției:
Art.1 din Decretul 167/1958 (numit în continuare „Decretul”), aplicabil în speță dat fiind momentul desfășurării raporturilor dintre părți, chiar dacă a fost abrogat între timp, prevede că „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A..2 prevede că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Potrivit art. 3 alin.1, termenul prescripției este de 3 ani, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, conform art. 7.
După cum rezultă din cerere și din graficul de la dosar, reclamanta a pretins contravaloarea penalităților aferente facturilor emise în perioada noiembrie 2006- martie 2009.
Totodată, analizând calculul amplu al penalităților, se observă că facturile la care s-au calculat penalități sunt solicitate pentru perioada noiembrie 2006- martie 2009, pentru debite mult anterioare acestei date, deci cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea acțiunii.
În pofida afirmațiilor reclamantei, nu se poate invoca o eventuală recunoaștere prin plată a datoriei, în temeiul art.16 lit. a din Decret, de vreme ce nu a fost administrată nicio probă din care să rezulte că pârâții au plătit separat diverse facturi și, cu atât mai puțin, că prin astfel de plăți au și recunoscut dreptul reclamantei de a percepe penalități. Astfel, simpla prezentare a unor documente contabile care nu au decât valoarea unor calcule nu relevă altceva decât modalitatea în care reclamanta a înțeles să facă imputația plăților efectuate de pârâtă de-a lungul timpului. Dacă această imputație ar fi fost trecută în chitanțele eliberate pârâtei (sau în dovada aferentă oricărei alte modalități de plată folosite), atunci ar fi putut fi luată în discuție întreruperea prescripției în raport de penalitățile datorate pentru achitarea cu întârziere a facturilor identificate în chitanțe.
În consecință, se reține cu titlu general că, la momentul stingerii dreptului de a pretinde plata facturii, s-a stins și dreptul de a pretinde penalități, chiar dacă factura respectivă a fost între timp considerată achitată de reclamantă, ca urmare a modalității de imputare contabilă a plăților.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge ca atare cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților datorate pentru achitarea cu întârziere a facturilor scadente anterior datei de martie 2010, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. „C.E.T. Iași” S.A., prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, . în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari . P.T. 12 Dacia, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2014.
Președinte,Grefier,
Red./Tehnored.: M.B./F.C
4 ex/10.09..2014
| ← Fond funciar. Sentința nr. 7360/2014. Judecătoria IAŞI | Fond funciar. Hotărâre din 07-11-2014, Judecătoria IAŞI → |
|---|
