Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 22490/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 07 Octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. M.
SENTINȚA Nr._/2014
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . pe pârât S. V. M., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că prezenta cauză este la primul termen de judecată precum și faptul că a fost solicitată judecarea cauzei și în lipsa părților, după care.
Instanța procedează cu prioritate la verificarea competenței în baza dispozițiilor art. 131 alin.1 Cod Procedură Civilă și art 94 lit j C.p.c si constată că este competentă material, general și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Având in vedere probele solicitate de reclamantă prin cererea de chemare in judecată adresată instanței, constată că sunt utile și pertinente cauzei și față de dispozițiilor art. 255 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă, le apreciază ca admisibile, motiv pentru care, in baza art 258 C.p.c urmează a le încuviința apreciindu-le utile, pertinente și concludente cauzei, constată că pârâta nu a depus întâmpinare și o decade din dreptul de a propune probe și invoca excepții altele decât cele de ordine publică.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri în completare, în temeiul dispozițiilor art. 392 Noul Cod de Procedură Civilă, declară dezbaterile deschise și având in vedere că s-a solicitat judecata cauzei in lipsă, in temeiul art. 394 C.p.c declară dezbaterile închise și reține cauza spre competentă soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta S.C. S. S.A. a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâta S. V. M. la plata sumei de 282,45 lei, cu titlu de preț și a sumei de 34,22 lei, cu titlu de penalități, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat următoarele:
Pârâta nu a înțeles să-și achite obligațiile izvorâte din contractul_/2008 privind plata prețului, astfel încât s-a acumulat debitul menționat, reprezentând contravaloarea facturilor emise în perioada ianuarie 2012-august 2013.
Penalitățile solicitate sunt datorate în temeiul art. 8 punctul 4 din contract, în coeficient egal cu cel utilizat pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat, conform Legii 210/2005.
Reclamanta a mai invocat art. 6.6 din contract, în temeiul căruia pârâta ar fi trebuit să achite lunar contravaloarea serviciilor prestate.
S-a încercat medierea, dar fără rezultat.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 1516 C. Civ..
În dovedirea celor afirmate, a solicitat proba cu înscrisuri, anexând: proces-verbal de informare privind medierea; contractul nr._/2008; grafic cu calculul penalităților; facturi emise în perioada invocată .
Pârâta nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări, deși a fost legal citată.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Instanța, la ultimul termen, a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând lucrările dosarului și legislația incidentă, instanța constată următoarele:
Între reclamantă (în calitate de prestator) și pârâtă (în calitate de beneficiar) a intervenit contractul de prestări servicii de salubritate nr._/2008 încheiat pe perioadă nedeterminată, prin care pârâta se obliga să achite lunar contravaloarea facturilor emise de către reclamantă, în schimbul prestării serviciilor de salubritate.
Cu privire la tarif s-a stabilit că acesta nu poate face obiectul negocierii, modificându-se „prin negociere directă cu organele abilitate” .
Potrivit art. 8.4, „întârzierea în achitarea sumelor achitate, după expirarea termenului de 30 de zile, atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare”.
În perioada ianuarie 2012-august 2013, reclamanta a emis mai multe facturi, în cuantumul indicat. Verificând graficul depus de reclamantă, instanța a constatat că acesta a fost corect întocmit, pe bază de calcul matematic.
Pârâta nu a dovedit plata facturilor depuse de reclamantă.
În aceste condiții, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 969 C. Civ. (abrogat între timp, dar aplicabil în speță, dat fiind momentul încheierii contractului), convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar în cazul de față s-a reținut încheierea între părți a unui contract valabil de prestări servicii. Totodată, potrivit art. 1073 C.Civ., creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației.
Potrivit art. 43 alin. 5 din Legea 51/2006, prețurile și tarifele pentru plata serviciilor de utilități publice se propun de operatori și se stabilesc, se ajustează sau se modifică prin hotărâri ale autorităților deliberative ale unităților administrativ-teritoriale. Având în vedere această prevedere legală, apare ca fiind justificată clauza contractuală menționată anterior potrivit căreia tarifele nu se negociază cu beneficiarul.
În fine, art.1087 C. Civ. prevede că atunci când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune-interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare, nici mai mică, acesta fiind textul cu caracter general aplicabil.
În cazul de față, părțile au stabilit rata dobânzii la nivelul dobânzii în cazul obligațiilor bugetare, prevăzut de art. 120 alin. 7 C. pr. fiscală.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt, din care a rezultat că beneficiarul nu și-a achitat obligațiile contractuale față de furnizoare, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a acestor sume, admițând acțiunea.
În temeiul art. 453 C. pr. civ., pârâta va fi obligată, în mod corespunzător, și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloarea sumelor achitate de reclamantă cu titlul de taxă de timbru.
Nu vor fi acordate cheltuielile de mediere, având în vedere că, pe de o parte, dat fiind momentul introducerii acțiunii, nu era obligatorie procedura de informare și, pe de altă parte, faptul că serviciile respective ar fi trebuit să fie gratuite, conform art.2 alin.14 din legea 192/2006. Astfel, nu i se poate imputa pârâtei faptul că reclamanta a făcut cheltuieli la care nu era obligată prin lege, chiar dacă aceasta a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. S. S.A., cu sediul în Iași, . în contradictoriu cu pârâta S. V. M., domiciliată în Iași, ., ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 282,45 lei reprezentând c/v servicii de salubritate prestate și neachitate pentru perioada 01._, suma de 34,22 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului și suma de 36 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de mediere.
Cu apel (care se depune la Judecătoria Iași) în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. M.Pentru grefierul aflat în C.O.
semnează Grefierul-Șef Secție Civilă,
L. P.
Red./Tehnored. jud. B.M.
4 ex/30.12.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7632/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7428/2014.... → |
|---|
