Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4225/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4225/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 35206/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 21 Martie 2014
Instanța constituită din:
Președinte Z. L. F. M.
Grefier S. M. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR.4225/2014
Conform procesului-verbal nr.347/19.03.2014, a fost desemnat domnul judecător Z.-L. F.-M. pentru a asigura conducerea ședinței de judecată a Completului C13M din data de 21.03.2014, motivat de faptul că d-na judecător A. M., titularul completului de judecată C13M, se află în concediu medical
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant SECȚIA A VI A POLIȚIE IAȘI și pe pârât T. G. D., având ca obiect reexaminarea sanctiunii contraventionale .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă cons.jr.Z. G. pentru petentă, lipsind contravenientul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut de către grefier referatul cauzei, care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită, după care,
Instanța dispune rectificarea citativului în sensul că va figura în calitate de petentă - persoana juridică Inspectoratul de Poliție Județean Iași.
Instanța, din oficiu, în virtutea rolului activ, invocă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Iași și acordă cuvântul asupra excepției.
Cons.jr.Z. G., pentru petentă, solicită respingerea excepției, motivat de faptul că, potrivit disp.art.39 din O.G.nr.2/2001, competența de soluționare a cererii de înlocuire a amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității aparține instanței în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la 31.10.2013, cu mai sus menționat, în antet, reclamantul I.P.J. Iași a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul T. G. D., să pronunțe o hotărâre prin care să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității.
În motivare, a arătat că pârâtul a fost sancționat cu amendă printr-un proces-verbal de contravenție și că prin adresa nr._/15.10.2013 a Primăriei Orașului Hîrlău, aceasta a arătat că nu există posibilitatea executării silite asupra patrimoniului contravenientului.
În drept, a indicat art.39 pct.2, art.9 alin.3-5 OG 2/2001.
În dovedire, a atașat actele la care a făcut referire.
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări, deși a fost legal citat.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
Instanța, la ultimul termen, a reținut spre soluționare excepția de necompetență teritorială absolută.
Analizând lucrările dosarului și legislația incidentă, instanța constată următoarele:
Potrivit art.9 alin.3 din O.G. nr.2/2001, în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.
Potrivit art.391 alin.1, în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, acesta va sesiza instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, ținându-se seama, după caz, și de partea din amendă care a fost achitată.
Niciunul dintre aceste texte nu face referire la o instanță anume, din perspectiva competenței materiale și nici nu se poate pune problema unei interpretări prin analogie cu art.32 din același act normativ, astfel încât soluția care se impune este aplicarea regulii plenitudinii de competență stabilite de art.95 pct.1 C.pr.civ., conform căruia “tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe”, în condițiile în care prezentul litigiu nici nu poate fi inclus în vreuna dintre categoriile pentru care art.94 stabilește competența judecătoriei.
În consecință, instanța va declina competența către Tribunalul Iași, căruia i se va trimite dosarul de îndată spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei Iași, ridicată de instanță.
Declină competența către Tribunalul Iași, căruia i se va trimite dosarul de îndată spre competentă soluționare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.03.2014.
Președinte Grefier
Z.L.F.M. S.M.M.
Red/ Tehnored Z.L.F.M.
4 ex./29.04.2014
| ← Pretenţii. Hotărâre din 24-11-2014, Judecătoria IAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 02/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
