Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2868/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2868/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 24635/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 25.02.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Z. L. F. M.
Grefier: R. M. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2868/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petent INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI și pe intimat B. C. G., având ca obiect reexaminarea sanctiunii contraventionale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Față de lipsa părților la apelul nominal instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare făcută în ședința publică a răspuns petentul, prin consilier juridic M., care depune delegație la dosar, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că petentul a solicitat judecata în lipsă, iar părțile nu au formulat concluzii privind excepția necompetenței teritoriale a instanței.
Instanța invocă, din oficiu, și pune în discuția contradictorie a părților excepția necompetenței materiale a instanței.
Consilier juridic M. conform art. 9 alin. 3 din OG 2/2001 apreciază că revine judecătoriei competența materială având în vedere că fapta a fost săvârșită pe raza teritorială a acestei instanțe.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la 01.08.2013, cu mai sus menționat, în antet, reclamantul I.P.J. Iași a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B. C. G., să pronunțe o hotărâre prin care să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității.
În motivare, a arătat că pârâtul a fost sancționat cu amendă printr-un proces-verbal de contravenție și că prin adresa nr.4857/12.06.2013 a Primăriei C. Tătăruși, aceasta a arătat că nu există posibilitatea silită asupra patrimoniului contravenientului.
În drept, a indicat art.39 pct.2, art.9 alin.3-5 OG 2/2001.
În dovedire, a atașat actele la care a făcut referire.
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări, deși a fost legal citat.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
Instanța, la ultimul termen, a reținut spre soluționare excepția de necompetență teritorială absolută.
Analizând lucrările dosarului și legislația incidentă, instanța constată următoarele:
Potrivit art.9 alin.3 din O.G. nr.2/2001, în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.
Potrivit art.391 alin.1, în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, acesta va sesiza instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, ținându-se seama, după caz, și de partea din amendă care a fost achitată.
Niciunul dintre aceste texte nu face referire la o instanță anume, din perspectiva competenței materiale și nici nu se poate pune problema unei interpretări prin analogie cu art.32 din același act normativ, astfel încât soluția care se impune este aplicarea regulii plenitudinii de competență stabilite de art.95 pct.1 C.pr.civ., conform căruia “tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe”, în condițiile în care prezentul litigiu nici nu poate fi inclus în vreuna dintre categoriile pentru care art.94 stabilește competența judecătoriei.
În consecință, instanța va declina competența către Tribunalul Iași, căruia i se va trimite dosarul de îndată spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei Iași, ridicată de instanță.
Declină competența către Tribunalul Iași, căruia i se va trimite dosarul de îndată spre competentă soluționare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2014.
Președinte Grefier
Z.L.F.M. R.M.G.
Red/ Tehnored Z.L.F.M.
4 ex./31.03.2014
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 08-12-2014, Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4485/2014.... → |
|---|
