Acţiune în constatare. Hotărâre din 25-11-2015, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 13841/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. C. B.
Grefier C. P.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții T. F. – C. și T. E. și pe pârâta R. B. SA, R. B. SA, AGENȚIA PIAȚA UNIRII CASA TA, având ca obiect obligație de a face constatare nulitate absolută clauze abuzive; restituire comision de risc - Lg. 193/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă, fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 02 Noiembrie 2015 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 18 Noiembrie 2015 și ulterior pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 23.12.2014 sub nr._, reclamanții T. F. C. și T. E. au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâta Raiffeisen B. S.A. să constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale incluse în art. 6.1 și art. 6.3 din contractul de credit de consum nr. RM_/17.03.2008, privind comisionul de procesare și privind comisionul de administrare, să oblige pe pârâtă la eliminarea acestor clauze din contract, să dispună restituirea de către pârâtă a sumelor achitate de către reclamanți cu titlu de comision de administrare și comision de procesare, până la eliminarea efectivă a acestor clauze. Reclamanții au solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat, în esență, că au încheiat cu pârâta contractul de credit de consum nr. RM_/17.03.2008, pentru suma de_.74 CHF, pentru o durată de 480 de luni, creditul fiind folosit pentru achiziționarea unui imobil cu destinația de locuință. Restituirea împrumutului a fost garantată de reclamanți prin constituirea unei ipoteci de rang I asupra unui bun imobil aflat în proprietatea reclamantului, situat in . nr.I2, ., Iași.
Reclamanții au susținut că prevederile contractuale contestate (art. 6.1 și art. 6.3 din contractul de credit de consum nr. RM_/ 17.03.2008) sunt contrare dispozițiilor art. 1 alin.3, art. 4 alin.1 și alin.2 din legea nr. 193/2000, art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000, întrucât nu au fost supuse negocierii și creează un dezechilibru, în detrimentul reclamanților (ce au calitatea de consumatori).
S –a mai susținut că opțiunea împrumutatului de a încheia sau nu contractul cu banca nu înlătură în niciun fel realitatea că, în măsura în care dorește să beneficieze de împrumutul acordat, trebuie să accepte în . instituția bancară, încheind astfel un act de adeziune, fără posibilitatea reală de a negocia vreo clauză. Pârâta nu explică în conținutul contractului semnificațiile celor două comisioane, ce reprezintă fiecare și care este serviciul/prestația oferită în schimbul acestora.
Reclamanții au mai arătat că rata lunară a comisionului de administrare a fost și este în momentul de față una foarte ridicată, potrivit planului de rambursare. Contrar oricărei practici bancare și mai apropiată de practicile cămătărești, pârâta percepe o garanție dublă fără a justifica nevoia de suplimentare de garantare a sumei împrumutate față de garanțiile imobiliare deja constituite. Pentru restituirea împrumutului, banca a impus o triplă garanție: ipoteca, dobânda, comisionul de administrare. Declarația contractuală a reclamantului în sensul că a avut un termen rezonabil de reflectare asupra produselor băncii nu înlătură nici aplicabilitatea art. 4 din Legea nr. 193/2000 și nici caracterul abuziv al acestei clauze. Cu toate că, în condițiile art. 56 Cod comercial, contractul din care izvorăsc pretențiile băncii este un act de comerț unilateral, fiind supus în principiu legii comerciale, specificul raporturilor juridice dintre comercianți sau liber profesioniști, pe de o parte, și consumatori, pe de altă parte, a determinat adoptarea unei legislații speciale, cu caracter imperativ, menită să protejeze interesele consumatorilor. Nerespectarea dispozițiilor imperative, de ordine publică, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absolută a clauzelor care reglementează comisionul de risc ce nu poate fi apreciat ca rezonabil în raport cu eventualul prejudiciu cauzat. Având în vedere că legea a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Consiliului European nr. 93/13/5.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România și-a asumat obligația transpunerii și aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislației comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiției stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiții generale impuse acestora. Clauzele cuprinse în acest contract au caracter abuziv, sistemul de protecție introdus prin directivă pornind de la premisa potrivit căreia consumatorul se află, din punctul de vedere al echilibrului contractual și al forței de a negocia, într-o poziție dezavantajoasă față de comerciant și deține un nivel mai scăzut de cunoștințe față de acesta, ceea ce duce la acceptarea unor clauze prestabilite de comerciant, fără posibilitatea de a influența conținutul acestora.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 193/2000, ale Directivei 13/93/CEE.
În susținerea cererii, reclamanții au depus, în copie certificată, contractul de credit nr. RM_/17.03.2008, actul adițional din 15.12.2011, contractul de ipotecă autentificat sub nr. 934 din 17.03.2008 de B.N.P. I. P..
Pârâta Raiffeisen B. S.A. a formulat întâmpinare (fila 67) prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Agenției Piața Unirii Casa Ta din cadrul Raiffeisen B. S.A., excepția inadmisibilității acțiunii, prin raportare la prevederile Legii nr. 193/2000, excepția lipsei de interes actual al reclamanților, excepția prescripției dreptului la acțiune privind restituirea sumelor plătite cu titlu de comision de administrare până la data de 23.12.2011. Totodată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, pârâta a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000 pentru declararea ca abuzivă a unei clauze contractuale. Norma juridică menționată nu interzice comercianților utilizarea clauzelor preformulate și implicit nu obligă la negocierea clauzelor preformulate, ci impune doar redactarea clauzelor care nu fac obiectul negocierii de o manieră care să nu creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Reclamanții nu au probat că au solicitat, înainte de semnarea contractului de credit, o eventuală negociere cu privire la anumite clauze din contract. Negocierea trebuie inițiată de către client și nu de bancă. Atâta timp cât nu au prezentat o contraofertă, înseamnă că au acceptat oferta pârâtei. În măsura în care consumatorul nu a avut nemulțumiri în legătură cu o anumită clauză timp de 6 ani și nu a solicitat negocierea/modificarea respectivei clauze, nu se poate reține în sarcina băncii refuzarea consumatorului în ceea ce privește negocierea clauzei. Prin semnarea contractului de credit, împrumutații și-au însușit costurile creditului, pe care le-au cunoscut încă din faza precontractuală când au semnat cererea de credit.
Referitor la buna-credință a băncii, pârâta a arătat că a informat clientul cu privire la existența și întinderea costurilor de creditare și nu i-a impus acestuia să achiziționeze un anumit produs financiar, iar reclamanții au optat pentru tipul de produs cel mai favorabil nevoilor lor de finanțare. În cuprinsul contractului, comisionul de administrare și cel de procesare au fost prezentate într-o manieră clară și inteligibilă.
Pârâta a arătat că nu este îndeplinită condiția privitoare la dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului, clauzele invocate de către reclamanți nefiind de natură a crea un astfel de dezechilibru.
Prin întâmpinare s-a subliniat că termenul de monitorizare este folosit cu sensul din dicționarul limbii române, și anume de a urmări, a supraveghea, a controla. De asemenea, rezultă foarte clar faptul că activitatea de monitorizare se desfășoară pe toată durata creditului, de la verificarea condițiilor de utilizare a acestuia până la gestionarea modului de rambursare a împrumutului și a îndeplinirii de către împrumutat și codebitor a oricăror alte obligații asumate de aceștia în legătură cu împrumutul prin contractul de credit. Reclamanții au avut posibilitatea să înțeleagă care sunt activitățile desfășurate de bancă pe durata derulării creditului pentru care se datorează comision de administrare. Însuși legiuitorul admite existența acestui comision prin art. 36 alin.3 din O.U.G. nr. 50/2010, act normativ prin care a fost transpusă în legislația națională Directiva 2008/48/CEE privind contractele de credit pentru consumatori. Așadar, în situația în care comisionul de administrare este acceptat atât de legislația națională, cât și de cea a Comunității Europene, este prevăzut de lege, nu poate fi declarat abuziv prin hotărâre judecătorească.
Pârâta a mai subliniat că și-a îndeplinit obligația de informare cu privire la costurile creditului, valoarea comisionului de administrare și a celui de procesare care sunt arătate în mod clar în contractul de credit și graficul de rambursare. Prin obligarea băncii la restituirea comisioanelor deja achitate, s-ar crea o situație inechitabilă, caracterizată juridic prin îmbogățirea fără justă cauză a reclamanților întrucât patrimoniul acestora s-ar îmbogăți cu sumele echivalente clauzelor eliminate, iar patrimoniul băncii nu s-ar reîntregi cu echivalentul folosinței sumelor acordate prin contractul de credit.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 Cod procedură civilă.
În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare, pârâta a depus, în copie certificată, cererea de credit pentru persoane fizice nr. RM_/29.01.2008, instrucțiuni privind negocierea contractelor încheiate în vederea furnizării de servicii persoanelor fizice, raportul Deloitte audit din 10.04.2013 cu Anexa 1 la Procedura referitoare la comisionul de administrare pentru creditele garantate și Anexa 4 la procedurile referitoare la comisioanele de acordare și administrare pentru creditele garantate și negarantate, rulajul contului de credit.
Prin încheierea din ședința publică din 26.05.2015 instanța a respins ca neîntemeiate excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Agenției Piața Unirii Casa Ta din cadrul Raiffeisen B. S.A., excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei de interes actual al reclamanților pentru cererea având ca obiect constatarea nulității clauzelor 6.1 și 6.3 din contractul de credit, excepția prescripției dreptului la acțiunea având ca obiect restituirea sumei achitate cu titlu de comision de procesare și a sumei achitate până la data de 23.12.2011 cu titlu de comision de administrare (fila 125).
Analizând susținerile părților coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamanții T. F. C., în calitate de împrumutat, și T. E., în calitate de codebitor, pe de o parte, și pârâta Raiffeisen B. S.A., pe de altă parte, au încheiat, pentru o perioadă de 480 luni, contractul de credit nr. RM_/17.03.2008 având ca obiect suma de 84.159,74 CHF. Destinația creditului a fost achiziționarea apartamentului nr. 2 format din două camere și dependințe situat în Iași, . (fostă Dreptății) nr. 12, ., județul Iași, întabulat în cartea funciară nr._ a localității Iași. Totodată, cu privire la același imobil a fost încheiat contractul de ipotecă autentificat sub nr. 934 din 17.03.2008 de B.N.P. I. P..
Contractul de credit, prevede, la art. 6.1 și art. 6.3, că pentru procesarea cererii de credit, împrumutatul datorează băncii un comision de procesare de 1,5%, calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului, comision ce se plătește integral la data tragerii creditului, și că pentru monitorizarea de către Bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror ale obligații asumate de acesta în baza contractului de credit, împrumutatul datorează băncii un comision de administrare de 0,2% ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului. Suma de plată rezultată urmează a fi achitată la data scadenței fiecărei rate lunare. Începând cu al doilea an de creditare, în funcție de politica de credite a băncii, de evoluția pieței de credit sau de serviciul datoriei împrumutatului, banca poate renunța la încasarea comisionului de administrare pentru anul de creditare în curs. Decizia băncii de renunțare la încasarea comisionului va fi comunicată în scris împrumutatului până la data scadenței primei rate aferente anului respectiv de creditare. Banca va analiza anual oportunitatea renunțării la încasarea comisionului de administrare.
Aceste clauze au fost criticate de către reclamanți ca fiind abuzive.
Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor inserate în cuprinsul contractelor de credit încheiate cu consumatorii trebuie realizată în funcție de împrejurările proprii fiecărei spețe (cauza C-137/08, VB Penzugyi Lizing).
În conformitate cu prevederile ar. 4 alin.1 și alin.2 din Legea nr. 193 din 2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, o clauzã contractualã care nu a fost negociatã direct cu consumatorul va fi consideratã abuzivã dacã, prin ea însãși sau împreunã cu alte prevederi din contract, creeazã, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile pãrților. Totodată, o clauzã contractualã va fi consideratã ca nefiind negociatã direct cu consumatorul dacã aceasta a fost stabilitã fãrã a da posibilitate consumatorului sã influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Așadar, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale, este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții și anume 1) clauza pretins abuzivă să nu fi fost negociată între comerciant și consumator și 2) această clauză să genereze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe.
Clauzele de la art. 6.1 și art. 6.3 din contractul de credit nr. RM_/17.03.2008 au ca obiect stabilirea, în sarcina reclamanților împrumutați, a unui comision de procesare de 1.5% din valoarea creditului, plătit integral la data tragerii creditului, și a unui comision de administrare de 0,2%, ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului.
Din rulajul contului de credit rezultă că reclamanții au achitat cu titlu de comision de procesare suma de 1.243,74 CHF, și cu titlu de comision de administrare, suma de 3.172,77 CHF (filele 134-136).
Din graficul de rambursare depus de către reclamanți rezultă că aceștia nu au mai achitat, începând cu data de 15.01.2012 nicio altă sumă cu titlu de comision, rata lunară fiind alcătuită din debit și dobândă (filele 17 - 24), ca urmare a actului adițional încheiat la data de 15.12.2011 (filele 25 - 34).
Comisioanele contestate au fost stabilite cu titlu de contraprestație a unor servicii prestate de către împrumutător, și anume procesarea (analizarea) cererii de credit formulate de către reclamant la data de 29.01.2008, suma de 1243,74 CHF fiind stabilită în mod expres (fila 88), și monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de către împrumutat prin contractul de credit, destinația acestuia fiind determinată. Clauzele privind comisionul de procesare și comisionul de administrare au fost redactate într-un limbaj clar, inteligibil, astfel încât un consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat poate să evalueze consecințele economice, potențial semnificative, pentru acesta și, prin urmare, costul total al împrumutului său.
Mai constată instanța că, în ceea ce privește comisionul de administrare, acesta a reprezentat o componentă a ratei lunare, cunoscută de către împrumutați de la data semnării contractului de credit. Deprecierea ulterioară a monedei naționale în raport de francul elvețian, cu consecințe negative asupra situației economice a împrumutaților, nu poate fi reținută drept cauză de nulitate, motivele de nulitate fiind contemporane cu data semnării contractului ale cărui clauze sunt contestate.
Mai mult, evoluția cursului valutar nu este stabilită de către banca pârâtă, aceasta fiind influențată de factori interni (economici, monetar-financiari, politici, militari) și externi (în principal cererea și oferta de valută), riscul deprecierii sau aprecierii monedei naționale în raport de moneda străină în care a fost contractat împrumutul fiind asumat atât de către împrumutați cât și de împrumutător.
Totodată, eventuala exercitare de către bancă a dreptului de renunțare la perceperea comisionului de administrare nu poate crea decât un beneficiu consumatorului fără a-i produce vreun prejudiciu. În situația în care banca nu renunță la acest comision, acesta va fi perceput în forma stabilită și acceptată de către părți la data semnării contractului.
Mai reține instanța că, ulterior încheierii contractului de credit, prin O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, legiuitorul român a prevăzut posibilitatea perceperii de către bancă a unui comision de procesare (denumit comision de analiză dosar) și a unui comision de administrare a creditului. Astfel, potrivit art. 36 alin.2 și alin.3 din actul normativ menționat, comisionul de analiză dosar va fi stabilit în sumă fixă, aceeași sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu același tip de credit în cadrul aceleiași instituții de credit, iar comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/ înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.
În consecință, instanța constată că prin art. 6.1 și art. 6.3 din contract au fost stabilite destinația și modul de calcul al comisionului de procesare și comisionului de administrare, eventuala lipsă de negociere a clauzelor amintite și caracterul prestabilit al acestora nefiind de natură a justifica reținerea caracterului abuziv al acestora. Totodată, instanța constată că reclamanții nu au probat dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților, efectele negative ale deprecierii monedei naționale în raport cu francul elvețian asupra situației economice a împrumutaților nefiind o dovadă în acest sens.
Prin urmare, față de cele reținute mai sus, instanța apreciază ca neîntemeiată prezenta acțiune și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea exercitată de către reclamanții T. F. C., CNP_, și T. E., CNP_, ambii cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „R. C.” din Iași, ., ., ., județul Iași în contradictoriu cu pârâta Raiffeisen B. S.A., CUI_, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 246C, clădirea Sky Tower, sector 1.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. E. C. P. C.
Red. B.E.C./ Tehnored. B.E.C./ P.C./ 02.12.2015, 5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 04-12-2015,... | Îmbogatirea fara justa cauza. Sentința nr. 2015/2015.... → |
|---|
