Acţiune în constatare. Sentința nr. 3662/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3662/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 3662/2015
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3662
Ședința publică din data de 11 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta L. L. și pe pârâtul H. D., având ca obiect acțiune în constatare anulare cerere.. Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 04.03.2015 și respectiv pentru data de 11-03-2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 23.05.2014, reclamanta L. L., în contradictoriu cu pârâtul H. D., a solicitat instanței constatarea dreptului de creanță cu privire la suma de 87.000 lei, reprezentând contravaloarea a ½ din prețul de achiziție imobil, situat în Iași, ., ., . achitat de reclamantă la momentul achiziționării imobilului. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata acestei sume.
În motivarea în drept, s-a arătat că în urma unei relații de prietenie părțile s-au căsătorit, la data de 17 aprilie 1999. Apartamentul a fost achiziționat înainte de căsătorie, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 115/9.03.1999, autentificat BNP S. B., fiind compus din 3 camere și dependințe.
Dreptul de proprietate a fost dobândit de reclamantă și pârât, în cote părți egale și în indiviziune. Prin sentința civilă numărul_/17.12.2012, pronunțată în dosarul numărul_/245/2011,având ca obiect partaj judiciar bunuri comune foști soți, instanța a dispus sistarea stării de indiviziune, precum și atribuirea către reclamantă a imobilului în discuție, cu obligarea corelativă la plata sultei de 87.000 lei în favoarea reclamantului. Susține reclamanta că în cazul bunurilor coachiziționate, cotele de contribuție se demonstrează prin dovada unor venituri egale în gospodăria comună; or, deși în contract se stipulează deținerea bunului în cote părți egale, pârâtul nu poate face dovada veniturilor în perioada achiziționării apartamentului, aspect ce demonstrează contribuția sa exclusivă. Mai mult, conform adresei nr._/14.08.2012, emisă de Loteria Română, se constată că la data de 13.12.1998, reclamanta a câștigat un premiu în valoare de_,52lei, sumă considerabilă care, la acea vreme reprezenta echivalentul a 5 apartamente. Mai susține petenta că pârâtul s-a căsătorit cu aceasta exclusiv pentru satisfacerea interesului material, iar desfacerea căsătoriei s-a dispus în contextul vinei exclusive a pârâtului. Subliniază reclamanta că achitarea a 50% din prețul imobilului în favoarea pârâtului ar spori nejustificat patrimoniul acestuia. Apreciază reclamanta că nu mai dispune de nici un mijloc legal pentru recuperarea acesteia sume, astfel încât poate fi analizată în subsidiar și o îmbogățire fără justă cauză. În drept,au fost invocate prevederile art. 992 CC. S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa părții.
Au fost anexate cererii: împuternicire avocațială.
În baza încheierii de cameră de consiliu din 29 mai 2014, dosarul a fost înaintat completului C25, în temeiul art., 962 ROI.
La data de 24 iulie 2014, instanța a anulat cererea de chemare în judecată.
La data de 27.10.2014, a fost admisă cererea de reexaminare împotriva încheierii de anulare, dosarul fiind retrimis completului inițial învestit.
La data de 10.11.2014, reclamant a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, admisă în totalitate prin încheierea din data de 17 decembrie 2014 ( reclamanta fiind scutită de la plata taxei de timbru în valoare de 2845 lei).
Pârâtul nu a depus întâmpinare în termen legal și nu s-a prezentat în instanță.
La termenul din data de 25 februarie 2015, s-a procedat la verificarea competenței, s-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului de acordare a unui nou termen pentru pregătirea apărării, s-a încuviințat proba cu înscrisuri și s-a acordat cuvântul în susținerea pe fond a cauzei, instanța reținând cererea spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței constatarea existenței dreptului său de creanță asupra sumei de_ lei, restituirea acesteia de către pârât, iar la temeiul în drept a invocat art.992 C.civ vechi.: „Cel ce, din eroare sau cu știinta, primeste aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit”. Deși întreaga sa argumentare vizează instituția îmbogățirii fără justă cauză, temeiul de drept invocat trimite la plata nedatorată.
Se va reține că instanța are posibilitatea de a califica în mod corect acțiunea, în raport de argumentarea de fapt, cuprinsă cerere.
Acțiunea în constatare, este acea acțiune în justiție prin care reclamantul solicită instanței doar să constate existența unui drept subiectiv al său față de pârât ori, după caz, inexistența unui drept subiectiv al pârâtului împotriva sa. Acțiunea în constatare, Noul Cod de procedură civilă reglementează această acțiune în art. 35, care preia întocmai art. 111 din codul anterior. Astfel, potrivit art. 35 NCPC, cu titlul marginal „Constatarea existenței sau inexistenței unui drept”: „Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege”. Hotărârile judecătorești pronunțate în cererile în constatare de drepturi nu constituie titluri executorii și nu pot fi puse în executare silită decât pentru celelalte dispoziții care nu privesc soluția efectivă pe cererea în constatare (de exemplu, pentru cheltuielile de judecată).
Cu toate că cererea este intitulată acțiune în constatare, se poate observa că ceea ce urmărește reclamanta este obligarea pârâtului la plata unei sume de bani și stabilirea dreptului său de creanță cu privire la suma de_ lei. Acțiunea promovată combină astfel trăsăturile unei acțiuni în constatare cu cele ale acțiunii în realizare, aceasta din urmă având ponderea majoră. Instanța apreciază că cererea de chemare în judecată reprezintă o veritabilă cerere în realizarea dreptului, reclamanta prevalându-se de instituția îmbogățirii fără justă cauză.
Instanța va reține că între părți, situația imobilului în litigiu a mai fost dezbătută în cadrul unei acțiuni în partaj, în care aceștia au avut posibilitatea de a realiza toate apărările necesare stabilirii contribuției reale la achiziționarea imobilului. Astfel, prin sentința civilă numărul_/17.12.2012, pronunțată în dosarul numărul_/245/2011, instanța a procedat la admiterea în parte a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta L. L.. S-a constatat că părțile au dobândit, anterior încheierii căsătoriei, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1115 din 09.03.1999 de B.N.P. S. B., în indiviziune și cote egale, dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 1 situat în Iași, ., ., parter, județul Iași, în valoare de 174.000 lei și s-a dispus sistarea stării de coproprietate pe cote - părți și, ca efect al partajului.
Reclamantei i-a fost atribuit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 1 situat în Iași, ., ., parter, județul Iași, aceasta fiind obligată prin aceeași sentință la plata unei sulte de 87.000 lei, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Prin aceeași sentință, au fost partajate și alte bunuri mobile, ce nu formează obiectul prezentei acțiuni.
Împotriva sentinței a fost exercitată calea de atac a apelului, respinsă prin 68/2013 26.06.2013. astfel, sentința a intrat în puterea de lucru judecat, efect ce privește atât dispozitivul, cât și considerentele ce explică dispozitivul și pe care soluția se bazează.
Instanța învestită cu soluționarea partajului a avut în vedere câștigul loto invocat de reclamantă și în prezenta cerere, în considerente fiind notat: „Anterior achiziționării imobilului menționat mai sus, reclamanta L. L. a câștigat la jocul Loto 6/49 și N. din data de 13.12.1998, premiul în valoare de 43.428,52 lei (_ ROL), conform filei CEC BIR nr. B_ DIN 21.12.1998 (filele 47-51)”.
S-a mai reținut faptul că: Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1115 din 09.03.1999 de B.N.P. S. B., părțile au stabilit că dreptul de proprietate asupra imobilului se transmite în indiviziune și în cote egale, fiind așadar determinată întinderea dreptului fiecărui coproprietar. Împrejurarea că, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare menționat, reclamanta a câștigat un premiu la Loteria Națională coroborată cu declarația martorei D. M., nu poate fi de natură a înlătura acordul părților intervenit la acea dată cu privire la întinderea dreptului dobândit de fiecare.
Instanța va nota faptul că printr-o hotărâre ce se bucură de putere de lucru judecat,. S-a stabilit faptul că părțile beneficiază de cote părți egale în dobândirea apartamentului,iar reclamanta datorează o sultă de_ lei pârâtului.
Conform jurisprudentei constante a CEDO, incertitudinea jurisprudentiala este de natura a reduce increderea justitiabililor in justitie si contravine principiului securitatii raporturilor juridice ca element esential al preeminentei dreptului. Notiunea autonomă de proces echitabil presupune ca dezlegarile irevocabile date problemelor de drept in litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept solutionate, au caracter obligatoriu in litigiile ulterioare, deoarece s-ar incalca principiul securitatii raporturilor juridice, cu consecinta generarii incertitudinii jurisprudentiale si a reducerii increderii justitiabililor in sistemul judiciar. Se poate așadar observa că apărările reclamantei au fost valorificate și în cadrul procesului de partaj, instanța tranșând litigiul în sensul dobândirii imobilului în cote părți egale și obligării reclamantei la plata sultei către pârât.
In concluzie, puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare (res judicata pro veritate habetur).
Dupa cum se poate observa efectul de „lucru judecat” al unei hotarari judecatoresti are doua acceptiuni: Stricto sensu semnifica autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibila judecarea unui nou litigiu intre aceleasi parti, pentru acelasi obiect, cu aceeasi cauza (exclusivitatea); Lato sensu semnifica puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune ca hotararea beneficiaza de o prezumtie irefragabila ca exprima adevarul si ca nu trebuie contrazisa de o alta hotarare (obligativitatea). În contextul acestor mențiuni, instanța va reține că se impune respectarea obligativității hotărârii anterioare.
Printr-o acțiune separată, reclamanta nu poate obține contrazicerea sentinței anterioare și restituirea sultei, pentru constatarea îmbogățirii fără justă cauză a pârâtului, în acest sens opunându-se efectul puterii de lucru judecat. Deși nu se poate vorbi de o identitate de obiect sau cauză juridică pentru constatarea autorității de lucru judecat în prezenta cauză, instanța reține că ceea ce urmărește în esență reclamanta este tocmai modificarea unei sentințe civile definitive ( și irevocabile în accepțiunea codului de procedură anterior) . mai mult, aspectele învederate în cadrul prezentei acțiuni au fost analizate și de instanța care a pronunțat partajul ( câștigul loto la care face referire reclamanta), acestora fiindu-le oferită interpretarea conformă dispozitivului. Pentru a se invoca obligativitatea unei hotarari judecatoresti irevocabile, privind solutionarea unei probleme juridice, nu este necesara existenta triplei identitati de parti, cauza si obiect, ci este suficientă probarea identitatii intre problema solutionata irevocabil si problema dedusa judecatii. Instanta de judecata este astfel tinuta sa pronunte aceeasi solutie, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situatia incalcarii componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
Prezenta acțiune echivalează cu o cale de atac promovată sub forma unei acțiuni de drept comun, întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.
Cu privire la instituția îmbogățirii fără justă cauză, Vechiul cod civil nu cuprindea nici un text în care să se consacre expres, cu valoare de principiu, îmbogățirea fară justă cauză, izvor de obligații civile distinct, de sine stătător, deși existau numeroase texte care făceau aplicarea ideii de îmbogățire fară justă cauză și prevedeau obligația de restituire în sarcina celui care și-a mărit patrimoniul prin micșorarea corelativă a patrimoniului altei persoane. Reglementarea principală a îmbogățirii fară justă cauză face obiectul art. 1345-1348 noul Cod Civil, compunând secțiunea a 3-a a Capitolului III („Faptul juridic licit”), din Titlul II („Izvoarele obligațiilor”) al Căiții a V-a („Despre obligații”).
Îmbogățirea fară justă cauză constituie faptul juridic licit prin care are loc mărirea patrimoniului unei persoane prin micșorarea corelativă a patrimoniului altei persoane, fară ca pentru acest efect să existe o cauză justă sau un temei juridic (art. 1345 noul Cod Civil).
Pentru ca îmbogățirea fară justă cauză să dea naștere raportului juridic de obligații și acțiunea în restituire să fie admisă, art. 1345 noul Cod Civil, statuează următoarele condiții: a) să existe o îmbogățire a pârâtului („orice avantaj care poate fi evaluat în bani”, fară să fie necesară o creștere a activului patrimonial, fiind suficientă și o diminuare a pasivului); b) să existe o sărăcire a reclamantului, c) între îmbogățirea pârâtului și sărăcirea reclamantului să fie o legătură sau corelație directă; d) îmbogățirea și sărăcirea corespunzătoare să fie lipsite de o cauză justă, adică de un temei juridic care să le justifice; e) îmbogățitul să fie de bună-credință și f) cel a cărui patrimoniu s-a micșorat să nu aibă la dispoziție o altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului său de creanță împotriva pârâtului. Caracterul subsidiar al acțiunii întemeiată pe îmbogățirea fară justă cauză are de fapt rolul de a împiedica o utilizare abuzivă a instituției prin care să fie deturnate alte instituții ale dreptului privat în toate ipotezele în care se poate vorbi de o îmbogățire și o reducere corelativă a patrimoniului deși există temei juridic pentru ambele. Subsidiaritatea se raportează nu numai la o acțiune simultană, ce poate fi introdusă, ci trebuie să aibă în vedere deopotrivă și acțiunile anterioare, de valorificare a drepturilor reclamantului. Or, nu se poate vorbi în nici un caz de incidența instituției îmbogățirii fără justă cauză, în temeiul unei sentințe anterioare definitive, care este încă în ființă, bucurându-se de unul dintre cele mai importante efecte- puterea de lucru judecat. Îmbogățirea patrimoniului pârâtului, despre care face vorbire reclamanta nu este lipsită de cauză juridică, iar acțiunea sa nu îndeplinește în mod complet condiția eliminării subsidiarității.
Având în vedere necesitatea asigurării securității circuitului civil, prin respectarea plenară a puterii de lucru judecat a hotărârilor definitive, temeiul juridic invocat, scopul promovării prezentei acțiuni, natura argumentelor invocate și analiza lor în concret în cadrul acțiunii de partaj anterioare, inexistența unui caz de îmbogățire fără justă cauză, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă, precum și solicitarea subsidiară a acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată, luând act că a beneficiat de ajutor public judiciar (în sensul scutirii sale de la plata taxei de timbru în valoare de 2845 lei ( prin încheierea din data de 17.12.2014), cheltuieli ce vor rămâne în sarcina statului) și că pârâtul nu a solicitat acordarea cheltuielilor.
PENTRU ACETSE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta L. L., domiciliată în Iași, ..21, .,._, cu sediul procesual ales la cabinet avocat M. D. M., prin avocat, Iași, ., ., . cu pârâtul H. D.,domiciliat în Iași ., ., .>
Respinge ca neîntemeiată solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, cerere formulată de reclamantă.
Ia act că reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar în sensul scutirii sale de la plata taxei de timbru în valoare de 2845 lei ( prin încheierea din data de 17.12.2014). cheltuielile vor rămâne în sarcina statului.
Ia act că pârâtul nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la momentul comunicării.
Pronunțată astăzi, 11 martie 2015, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 16.04.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 2314/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3696/2015.... → |
|---|
