Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2329/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2329/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 2329/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2329/2015
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE T. B.
Grefier L. T.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant C. R. F., reclamant C. R. și pe pârât ., având ca obiect obligație de a face constatare nulitate absolută clauză contractuală - Lg.193/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind:
- reclamant - C. R. F.
- reclamant - C. R.
- pârât - .
Procedura de citare este legal îndeplinită..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 28.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 04.02.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 10.02.2015, când instanța pentru aceleași motive a amânat pronunțarea pentru 18.02.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Prin acțiunea civilă, scutită de plata taxei de timbru, înregistrată la instanță sub numărul_/23.07.2014, reclamanții C. R. F. și C. R. au chemat în judecată pe pârâta S.C. V. R. S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale incluse în convenția de credit nr._/20.03.2008 respectiv art. 5 lit. a din Condiții Speciale ale Convenției, art. 3 pct. 5 din Condițiile Generale, în modalitatea în care au fost modificate prin actul adițional nr. 1 din 21.09.2010 încheiate ulterior și să se dispună eliminarea acestor clauze din conținutul convenției de credit și a actelor adiționale;
- să fie obligată pârâta la eliminarea acestor clauze din contract și din actele adiționale;
- să se constate că în prezent au achitat suma de 3244 CHF reprezentând comision de risc și administrare, în baza unei (unor) clauze lovite de nulitate absolută și ca atare să se constate că această plată este nedatorată;
- să se dispună restituirea sumei de 3244 CHF precum și a tuturor celorlalte sume achitate cu titlu de comision de risc sau de administrare până la data efectivă a restituirii acestora;
- să fie obligată banca la plata dobânzii legale calculate de la data introducerii acțiunii și până la plata integrală.
Reclamanții arată că au încheiat cu pârâta convenția de credit nr._/2008, prin care au contractat un credit de 51.000 CHF pe care l-au garantat prin constituirea unei ipoteci asupra unui imobil pe care îl au în proprietate, însă pârâta a inserat clauze abuzive în art. 5 lit. a din Condiții Speciale ale convenției și art. 3 pct. 5 din Condiții Generale, prin perceperea unui comision de risc și de administrare, fără a negocia această clauză și creând un dezechilibru în detrimentul lor.
Menționează că declarația contractuală, în sensul că au luat la cunoștință de condițiile generale ale prestatorului nu înlătură aplicabilitatea art. 4 din Legea nr. 193/2000 și nici caracterul abuziv al clauzei, iar nerespectarea dispozițiilor imperative de ordine publică ale acestui articol atrage nulitatea absolută a clauzelor care reglementează comisionul de risc ce nu poate fi apreciat ca rezonabil în raport cu eventualul prejudiciu cauzat.
În drept, au invocat dispozițiile Legii nr. 193/2000, Directiva 93/13/CEE.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât comisionul de risc nu este unul suplimentar costului total al creditului, iar actul adițional semnat cu aceștia în anul 2010 reprezintă o ajustare în interesul acestora a condițiilor inițiale.
Precizează că a prezentat clienților un produs negociabil, iar aceștia nu au prezentat o contra ofertă.
Menționează că a încheiat contractul pe principiul bunei-credințe, iar comisionul de risc nu creează un dezechilibru contractual semnificativ fiind clar precizat și dimensionat concret.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 193/2000.
La cererea părților s-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamanților.
Din analiza probelor administrate, instanța reține următoarele:
Reclamanții au încheiat cu pârâta trei convenții de credit, potrivit răspunsului la interogatoriu formulat de aceasta.
Anterior convenției ce formează obiectul prezentei cauze, reclamanții au încheiat convenția nr._/2006, în care s-a stabilit în art. 5 lit. a) perceperea unui comision de risc de 0,5 % aplicabil la soldul creditului, plătibil în zilele de scadență pe toată perioada de derulare a convenției.
În convenția de credit nr._/2008 (filele 7-16, dosar) în art. 5 lit. a) s-a stabilit un comision de 0,22 %.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Pârâta a prezentat reclamanților o variantă de contract cu un comision redus față de cel din convenția încheiată în anul 2006, astfel că aceasta a dat dovadă de bună-credință prin prezentarea unei oferte mai avantajoase rezultând implicit intenția de negociere a clauzelor contractuale.
Reclamanții cunoșteau clauzele contractuale standard deja din anul 2006 și aveau posibilitatea ca să realizeze credite de la alte instituții bancare, în măsura în care considerau că acestea au oferte mai convenabile.
Aceștia au studii superioare, iar reclamanta C. R. profesează în învățământul universitar a Facultății de Economia și Administrarea Afacerilor, astfel că nu se poate reține că nu au putut să facă comparații între ofertele bancare ale pârâtei prin comparație cu ofertele bancare ale altor instituții, sau să facă comparația între cele două contracte semnate cu pârâta, unde cel contestat este mai avantajos pentru ei întrucât cuantumul procentului comisionului de risc este mai mic și implicit este mai comisionul pe ansamblul contractului.
Acțiunea formulată este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă va obliga pe reclamanți să plătească pârâtei suma de 1350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții C. R. F. și C. R. cu domiciliul ales în Iași, ., .. A, . la Cabinet avocat R. A. M., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A. cu sediul în București, șoseaua P. nr. 42 . 10, sector 2.
Obligă pe reclamanți să plătească pârâtei suma de 1350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, ce se va înregistra la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică azi,18.02.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.B.T./Teh.U.E.
5 ex./14.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2210/2015.... | Anulare act. Sentința nr. 2314/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
