Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 01/2015. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc reprezentanții legali ai părților.

Procedură legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra excepției și fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 17.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 01.10.2015, când,

INSTANȚA

Deliberând asupra prezentei cauze civile, având ca obiect pretenții, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 02.07.2014 pe rolul instanței sub nr. de dosar_, reclamanta S.C. „C. IASI” S.A în contradictoriu cu pârâta ASOCIATIA DE P. . solicitat instanței de judecată obligarea acestora din urmă la plata sumei de_,56 lei reprezentând debite energie termica facturata in perioada ian. 2011 - aprilie 2011 si_,39 lei penalități calculate pentru perioada noiembrie 2006 – mai 2014.

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că în baza raporturilor comerciale stabilite între părți a fost furnizată energie termică și apă caldă menajeră. Contractul a dat naștere la obligații în sarcina ambelor părți, revenind pârâtei obligația achitării contravalorii energiei furnizate. În considerarea acestor raporturi au fost emise facturi fiscale, rămase neachitate de către asociație. Deși s-a inițiat procedura concilierii, aceasta nu a avut finalitatea urmărită.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, 1516, art. 1169, art. 1073 și art. 1530 C.civ, coroborate cu dispozițiile legii 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, ordinul ANRSC 483/2008.

În baza art. 77 din legea 85/2006 cererea a fost scutită de la plata taxei de timbru.

S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.

Pârâții nu au formulat întâmpinare.

La data de 28.07.2014, reclamanta a arătat că penalitățile solicitate privesc debitul de 4151,04 lei aferent perioadei 01.11._11.

Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, prin prisma motivelor invocate de părți, instanța reține următoarele aspecte:

Între părți au fost stabilite raporturi juridice contractuale prin semnarea și negocierea convenției nr. 1224/06.11.2007, fila 12-13.

Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. Pe cale de consecință, având în vedere obiectul prezentei cauze, dreptul material aplicabil prezentei cauze este din Codul civil decretat în 1864.

Potrivit art. 238 Codul de procedura civila instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, excepțiile urmând a fi soluționate potrivit efectului acestora.

Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța constată că potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, art. 3 stabilind un termen general de prescripție de 3 ani.

Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 02 07 .2014, instanța urmează a admite excepția prescripției dreptului la acțiuneprivind debitul solicitat de către reclamantă cu titlu de contravaloare energie termica si pentru penalități calculate la debitul principal aferent perioadei noiembrie 2006 – aprilie 2011, reclamanta nefăcând dovada suspendării ori întreruperii termenului de prescripție. Achitarea debitului principal după împlinirea termenului de prescripție are valoarea doar a unei plăți voluntare, fără a avea consecințe asupra prescripției deja împlinite, în sarcina debitorului rămânând doar o obligație naturală, și nu una legală. De asemenea, instanța constată că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu se poate reține o recunoaștere realizată prin plata debitului de către pârât înăuntrul termenului de prescripție, de natură a întrerupe curgerea acestuia.

Pe fond, în baza raporturilor juridice stabilite, părțile s-au angajat la punerea la dispoziție a agentului termic ( reclamanta), respectiv achitarea contravalorii serviciilor oferite, pe baza măsurătorilor efectuate de contoare și a facturilor fiscale emise, pârâta.

Contractul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți și nu a fost denunțat sub nici un aspect de niciuna dintre părțile contractante.

Se poate observa așadar că societatea reclamantă se prevalează de un caz de răspundere contractuală, reprezentat de neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate de partea cocontractantă. În materia răspunderii civile contractuale (în cazul obligațiilor de a da și a face) creditorul trebuie să dovedească existența creanței, debitorul având sarcina dovedirii îndeplinirii obligației. Odată ce creditorul face dovada existenței creanței neexecutarea se prezumă, cât timp debitorul nu dovedește executarea.

Conform art. 969 din Codul civil decretat în 1864, incident conform art. 3 din Legea nr. 71/2011, contractul valabil încheiat are putere de lege intre părțile contractante.

Motivat de nerespectarea obligației de plată a facturii lunare, în temeiul clauzei penale inserată în contractul încheiat între părți, art. 21 alin. 3, reclamanta a calculat penalități de întârziere. Acestea au fost prevăzute conform dispozițiilor art. 18 alin 1 din Ordinul ANRSC nr. 483/2008 coroborate cu art. 42 alin 10 din Legea nr. 51/2006.

Instanța constată că reclamanta, potrivit dispozițiilor art.1169 din Codul civil, a probat existența raporturilor contractuale dintre părți.

In ce priveste cuantumul sumei calculate cu titlu de penalități pentru debitul principal aferent perioadei 02.07.2011 – 20.07.2014, instanța constată că reclamanta nu a depus precizari cu privire la întinderea sumei, fapt pentru care instanta va respinge acest capăt de cerere ca fiind neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prescripției dreptului la acțiune privind debitul solicitat de către reclamantă cu titlu debit si de penalități calculate pentru debitul principal aferent perioadei noiembrie 2006 – aprilie 2011.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. C. Iași SA, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în Iași, .. 25, jud. Iași, prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta ASOCIATIA DE P. ., . sediul în mun. Iași, ., ., jud. Iași, cod fiscal_.

Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2015.

PREȘEDINTE,

C. C.

GREFIER,

J. V. G.

Red./Tehnored. C.C./G.J.

20.10.2015 / 4 ex.