Fond funciar. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria IAŞI

Comentarii

0

Sentința nr. 03/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 12636/2015

Dosar nr._ Cod operator: 3171

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR._

Ședința publică din 03 Noiembrie 2015

Completul constituit din:

Președinte: C. E. D.

Grefier:D. V.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanți I. M. T., C. M. M., A. M. A., A. M. M., în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. L. MOGOȘEȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar anulare hotărâre Comisie F.F. și obligație de a face - punere in posesie și emitere titlul de proprietate.

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.

Procedură legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra excepției și fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 13.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de 27.10.2015, ulterior pentru data de 03.11.2015 când,

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe reclamantii I. M. T., C. M. M., A. M. A., A. M. M. și A. M. M., în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. L. MOGOȘEȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, au solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

- anularea Hotărârii 2340/20.10.2009 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Iași rectificată prin Hotărârea nr.264/31.07.2014 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Iași;

- reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,22 ha teren extravilan pe raza comunei Mogoșești județ Iași.

În motivarea cererii lor reclamantele au arătat următoarele: În temeiul Legii nr.247/2005 mama reclamantelor A. E. (decedată in anul 2009) a depus la C. L. de Fond Funciar cererea nr.66/19.09.2005 pentru reconstituirea unei diferențe de teren de la antecesoarea sa C. Gh. E. (bunica sa după tată). Cererea a fost dovedită cu martorii vecini, cu certificatul nr.3440/16.01.1998 emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului, copia registrului agricol din anii 1959-1962 și adeverința nr.1002/12.08.1991 pentru suprafețele de 1,47 ha teren în Tarlaua Cartofărie și 0,75 ha teren în Tarlaua Lan.

În anul 1991 s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,31 ha, fiind operată o reținere de 10 % și eliberându-se adeverința nr.1002/12.08.1991 dar in certificatul nr. 3440/16.01.1998 suprafața de teren este mai mare astfel: în anii 1942-1943 suprafața totală este de 7,53%, în anii 1945-1947 suprafața totală este de 8,10 ha. Conform extrasului din Borderoul Populației, proprietarilor și exploatațiilor agricole din satul și . eliberat de Arhivele Statului sub numărul 3245BC/13.07.2012 în anul 1948 suprafața agricolă totală era de 6,80 ha.

Reclamanții au indicat vecinătățile celor două suprafețe de teren de 1,47 ha teren în Tarlaua Cartofărie și 0,75 ha teren în Tarlaua Lan astfel: terenul din Tarlaua Cartofărie este învecinat pe laturile de N,E,S,V cu Drum sătesc, Gheroghiu V.,A. N. respectiv C. D. și P. iar terenul din Tarlaua Lan este învecinat pe laturile de N,E,S,V cu Livadaru G. și C. M., Canal, Tapu P. și respectiv Drum sătesc.

În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr.18/1991, HG 890/2005.

În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri și martori.

În conformitate cu dispozițiile art.201 Cod procedură civilă instanța a dispus comunicarea cererii reclamantei către pârâte.

În termenul acordat a depus întâmpinare pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași (f.112 dosar).

Această pârâtă a cerut respingerea acțiunii reclamantelor cu următoarea motivare: Din documentația care a stat la baze emiterii hotărârii comisiei județene de fond funciar rezultă că în mod corect a fost respinsă cererea de reconstituire a petentei A. V I. deoarece aceasta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de teren solicitată în temeiul Legii nr.247/2005, nefiind îndeplinite în ceea ce privește declarațiile martorilor cerințele prevăzute de dispozițiile art.6 ind.3 din Legea nr.1/2000. S-a mai arătat că în beneficiul autoarei reclamantelor și in temeiul dispozițiilor Legii nr.18/1991 a acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,78 ha teren așa cum rezultă din adeverința nr.1002/1991.

S-a arătat că certificatul nrr.3440/1998 dovedește că autoarea a plătit impozit agricol în perioada anilor 1942-1947 pentru 8,10 ha de teren dar după această perioadă nu se mai cunoaște dacă terenul a fost predat la CAP sau preluat de stat.

În dovedire s-au solicitat probe cu înscrisuri.

În temeiul art.411 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

A formulat în cauză întâmpinare și pârâta C. L. de Fond Funciar Mogoșești (f.133 dosar) solicitând de asemenea respingerea acțiunii .

Această pârâtă a invocat excepția autorității de lucru judecată solicitând respingerea acțiunii în considerarea acestei excepții și de asemenea pe fond ca nefondată întrucât suprafața de teren solicitată este atestată la nivelul anilor 1942-1943 în timp ce legile proprietății prevăd faptul că se au în vedere registrele agricole pentru anii 1960-1961.

Întâmpinările formulate au comunicate reclamantei.

La data de 02.12.2015 reclamantele au depus completări la acțiunea inițială (f.148-151 dosar) solicitând: obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar la punerea în posesie a reclamantelor cu 2,22 ha teren pe vechile amplasamente în tarlalele indicate în acțiunea introductivă și obligarea la cheltuieli de judecată.

În cuprinsul acestei completări, suplimentar față de motivele expuse în acțiunea introductivă, reclamantele au învederat următoarele: C. L. de Fond Funciar nu a înaintat contestația nr.66/18.11.2005 formulată de A. I. către C. Județeană de Fond Funciar Iași ci numai contestația nr.1256/20.03.2009 care a fost formulată după decesul mamei de C. M. și A. A..

A. I. a depus cu ocazia acelei contestații certificatul 3440/16.01.1998, copie registrul agricol a lui C. Gh. E., adeverința nr.1002/12.08.1991; cererea inițială a fost însoțită și de declarațiile martorilor vecini. După patru ani C. L. de Fond Funciar trimite lui A. I. o adresă în care arată că nu s-au depus alte acte doveditoare fără a se specifica ce fel de acte să mai depună cu ignorarea contestației nr.66/18.11.2005.La adresa nr.66/09.03.2009 au formulat contestația nr.1256/20.03.2009 urmașii acesteia.

La data de 08.12.2014 reclamantele depun la dosar răspunsuri la întâmpinările depuse de pârâte (f.154,155 dosar).

Față de întâmpinarea depusă de C. Județeană de Fond Funciar reclamantele au arătat faptul că certificatul nr.3440/1998 atestă la nivelul anului 1998 o suprafață de 8,10 ha teren acoperitoare pentru toate cererile formulate de moștenitori. Acolo unde înscrisurile nu sunt suficiente art. 6 ind.3 din Legea nr.1/2000 arată că proba cu martori este suficientă fără ca textul să condiționeze de stare liberă a terenului. Tot potrivit art.6 din Lg. nr.1/2000 cei care contestă proprietatea pe vechiul amplasament trebuie să facă dovada cu mijloace de probă cu forță juridică superioară.

Față de întâmpinarea depusă de C. L. de Fond Funciar reclamantele au arătat faptul că ultimele înscrisuri depuse în dovedirea îndreptățirii reclamantei nu sunt din anii 1942-1943 cu din anii 1959-1962 – copie de fila din registrul agricol. Reclamantele au mai arătat că dețin și înțeleg să depună la dosar și copia file de registru agricol al tatălui acestora A. M. unde la nivelul anilor 1959-1962 apar menționate 5,38 ha teren care inclus cele 2,22 ha încredințate în folosință de C. E. nepoților A. M. și E. care, nu au primit aceste suprafețe, ei primind din 5,38 ha teren doar 2,84 ha teren.

Cu privire la excepția invocată de pârâta C. L. de Fond Funciar s-a arătat că nu este fondată deoarece nu se poartă litigiul între aceleași părți și nu are același obiect.

Față de completările aduse acțiunii de către reclamanți, pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași a depus întâmpinare (f.162 dosar) învederând faptul că este prematur formulat capătul de cerere având ca obiect punerea în posesie cu suprafața de 2,22 ha teren deoarece această etapă este subsecventă reconstiturii. Cu privire la capătul de cerere având ca obiect emiterea titlului de proprietate s-a arătat că și această operațiune este subsecventă validării și elaborării documentațiilor necesare de către C. L. de Fond Funciar iar în plus, conform dispozițiilor art.7 din Legea nr.165/2013 activitatea administrativă a comisiilor este parțial suspendată pentru anumite operațiuni.

Și C. L. de Fond Funciar a depus întâmpinare față de completările aduse acțiunii (f.167 dosar) în cuprinsul căreia și-a menținut poziția din întâmpinarea anterior depusă și a arătat că îți însușește poziția expusă de C. Județeană de Fond Funciar în propria întâmpinare.

Pentru primul termen de judecată fixat în cauză reclamanții au depus Note scrise (f.184,185 dosar) în cuprinsul cărora au solicitat respingerea excepției invocată de pârâta C. L. de Fond Funciar și au reiterat argumentele care susțin temeinicia cererii lor iar în plus față de acestea învederând și următoarele: Sentința civilă nr._/2009 definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.739/14.04.2010 a Tribunalului Iași a anulat Hotărârea nr.1243/07.04.2009 dată în urma contestației cu nr.68/18.11.2005 și se referă la procentul de 10% de reducere aplicat la suprafața de 5,31 ha teren; faptul că în dispozitivul sentinței civile se menționează respingerea pentru 1,679 ha teren este o simplă coincidență iar suprafața solicitată în cauza de față de 2,22 ha teren nu este aceeași cu cea care a făcut obiectul judecății în dosarul soluționat prin Sentința civilă nr._/2009 (f.184 dosar).Suprafața de 2,22 ha teren este diferența dintre suprafața menționată în certificatul nr.3440/1998 și cea consemnată în registrul agricol al numitei C. Gh. E. din anii 1959-1962 (7,53 -5,31 ha). Pentru această suprafața A. V I. a formulat cererea nr.66/19.09.2005 și apoi contestația nr.66/18.11.2005. Terenul a fost în folosința părinților reclamantei A. V. I. și Amarani M., l-au predat la CAP și este consemnat in RA 1959-1963 .

Prin Încheierea de ședință din data de 17.02.2015 instanța a dispus unirea cu fondul a excepției autorității de lucru judecat (f.200 dosar).

În cursul cercetării judecătorești instanța a administrat probe cu înscrisuri, martori și expertiză tehnică judiciară.

În cadrul probelor cu înscrisuri la dosarul cauzei s-au depus: certificate de stare civilă, adrese de corespondență cu cele două comisii, hotărâri judecătorești, hotărârile emise de C. Județeană de Fond Funciar, contestate în cauză, documentații aferente acestora.

În cadrul probei testimoniale au fost audiați martorii C. P. și G. V. (f.331.332).

Proba cu expertiză topo-cadastrală a fost efectuată în cauză de expertul B. C. fiind depusă la dosar la data de 26.08.2015, părțile reclamante neformulând obiecțiuni, obiecțiunile pârâtei C. L. de Fond Funciar au fost respinse (f.9-70 dosar vol II).

Analizând cererea formulată, probele administrate, apărările formulate si dispozițiile legale incidente instanța reține următoarele:

IN FAPT:

1.Cu privire la calitatea reclamantilor instanța reține că reclamanții din cauza de față sunt, conform mențiunilor certificatului de moștenitor nr.77/17.08.2009, moștenitorii, în calitate de fiu și fiice, ale numitei A. (fostă C.) I. născută în anul 1937, care a decedat la 13.03.2009 (f.23, f.97 dosar).

A. (fostă C.) I., a fost fiica lui C. Gh.V. (decedat in anul 1958, f.25 dosar) și a lui C. M..

C. Gh. V. a fost fiul lui C. I. G. (decedat in anul 1940) și a lui C. (fostă R.) Gh. E. (decedată în anul 1965, f.83 dosar vol I) .

2. Cu privire la obiectul acțiunii de față instanța reține că terenul în suprafață de 2,22 ha, care face obiectul cercetării în dosarul de față, este, conform precizărilor făcute de reclamante, un teren care ar fi aparținut străbunicii reclamantelor - C. Gh. E..

Mai precizează reclamantele (în răspunsul la întâmpinare și în notele de la fila 184, 334 dosar), că terenul a fost în folosința mamei acestora A. V. I., căsătorită cu A. I. M., fiind consemnat în registrul lor agricol și predat la CAP de aceștia. Reclamantele subliniază că deși au deținut terenul, părinții lor familia A. M. și I. nu au primit acest teren.

3. Cu privire la actele primare ale proprietății și actele declarative de proprietate:

3.1.În ceea ce o privește pe C. Gh. E., instanța reține că potrivit testamentului autentificat sub numărul 2571/1940 la notariatul Județului Iași C. I. G. (străbunicul reclamantelor) a donat prin testament pe C. Gh. V., fiul său (bunicul reclamantelor), 3 ha de teren și o casă iar restul averii sale mobile și imobile a lăsat-o soției sale, C. Gh. E., străbunica reclamantelor (f.329 dosar). În ceea ce o privește pe fiica sa U. M., în testament, C. I. G. menționează că aceasta rămâne proprietara suprafețelor de teren dăruite prin acte între vii. Se observă că în acest testament nu se face vorbire despre cuprinsul averii imobile lăsate moștenire de defunct soției sale C. Gh. E..

Reclamantele își bazează acțiunea de față, în principal, pe mențiunile certificatului nr.3440 eliberat mamei lor A. I., de Arhivele Statului, la data de 16.01.1998.

Potrivit acestui certificat, în anii 1942-1943 C. Gh. E. figura în matricola privind proprietățile din . cu 7,53 ha teren iar în anii 1945-1947 cu 8,10 ha teren (f.17/247 dosar).

Se observă că, un an mai târziu, în 1948, C. Gh. E., declara că deține o suprafață diminuată de teren de 6,8028 ha, așa cum rezultă din copia extrasului de pe Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din ., plasa Bucium, județ Iași, întocmit la recensământul agricol și al populației din ianuarie 1948, copie eliberată moștenitorilor de Arhivele Naționale la data de 03.07.2012. (f.91 dosar).

Doisprezece ani mai târziu, în anul 1960 C. Gh. E. declara că deține în proprietate o suprafață de teren și mai mică, de 5,31 ha din care în Cartofărie, 0,88 ha arabil + 2,20 fânaț iar în Lan 1,08 ha arabil, fapt ce rezultă din mențiunile filei registrului său agricol aferent anilor 1959-1960 (f.36-37 dosar).

3.2.În ceea ce îi privește pe părinții reclamantelor, A. M. și I., deși reclamantele au susținut în răspunsul la întâmpinare ( f.155 dosar) că în registrul agricol al tatălui lor A. M. era consemnată suprafața de 5,38 ha în care se includ cele 2,22 ha ce fac obiectul cererii de față, instanța reține că această susținere nu este confirmată de copia filei de rol agricol depusă la dosar pentru A. I. M. (f.158/325 dosar ).

Potrivit mențiunilor filei de rol agricol aferent anilor 1959-1963, părintele reclamantelor era cu o suprafața totală de 2,16 ha teren (f.158/325 dosar). Totodată se observă că în rolul agricol aferent anilor 1956-1958 părinții reclamantelor nu apar cu suprafețe de teren declarate (f.327 dosar ).

3.3. În ceea ce îl privește pe bunicul reclamantelor, C. Gh. V., instanța reține că din mențiunile testamentului din anul 1940 rezultă că acesta a primit de la părintele său C. I. G., 3 ha teren, în anii 1956-1958(anul 1958 fiind și anul decesului său) acesta figura in rolul agricol doar cu suprafața de 1,71 ha teren (f.320, 321 dosar). Diminuarea suprafeței de teren între anii 1940-1958 în cazul acestui autor devine explicabilă în contextul în care reclamantele au susținut că mama lor A. I. a fost înzestrată de tatăl său cu ocazia căsătoriei (precizări f.333 dosar).

4.Cu privire la situația reconstituirilor până la data plângerii de față, reține:

4.1Pentru suprafața de teren de 5,31 ha pe care străbunica acestora C. Gh. E. a declarat-o în registrul agricol anterior colectivizării, respectiv în anul 1960, procedura de reconstituire, până în etapa validării/recunoșaterii dreptului, s-a finalizat prin Hotărârea nr.70/09.08.1991 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Iași, moștenitorii fiind înscriși în Anexa 3 la poziția nr.49 și prin Sentința civilă nr._ din 02.11.2009, irevocabilă.

Astfel, prin cererea din data de 14.03.1991 înregistrată sub numărul 4765 A. V. I. fiica lui C. V. și a M., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața cu care defuncții „V., M., bunica C. E.” s-au înscris în CAP în anul 1962 (f.35 dosar ). S-a solicitat astfel o suprafață de 5,31 ha teren conform mențiunilor registrului agricol.

Se observă că mama reclamantelor a formulat la acel moment o cerere comună pentru suprafețele de teren care au aparținut părinților săi (C. Gh.V. și M.) și bunicii sale (C. Gh.E.), suprafață pe care a indicat-o ca fiind de 5,31 ha teren.

După depunerea cererii, A. E. formulează o declarație pe proprie răspundere la data de 17.06.1991 conform căreia, la suprafața de teren de la bunica sa C. E., mai erau în drept și U. V., U. N., U. G., U. C., U. G., A. D. și S. D., nepoți după U. M., înfiată de C. Gh. E. (f.88 dosar).

Urmare a acestei cereri 4765/14.03.1991, s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 4,78 ha teren prin Hotărârea nr.70/09.08.1991 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Iași toți moștenitorii fiind înscriși în Anexa 3 la poziția nr.49, iar la data de 12.08.1991 s-a eliberat adeverința 1002/12.08.1991 pentru 4,78 ha (f.32 dosar adeverința, f.34 dosar- extras din Anexa 3, f.85-87 dosar Hotărârea nr.70/09.08.1991). S-a aplicat cu ocazia acestei reconstituiri o reducere de 10% din totalul suprafeței solicitate.

Ulterior, la apariția Legii nr.247/2005, în anul 2005, A. I. formulează în nume propriu și în numele moștenitorilor U. o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, înregistrată sub numărul 68/19.09.2005, pentru suprafața de teren reprezentând 10% coeficientul de reducere aplicat cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991 (f.174 dosar). La 18.11.2005 C. L. de Fond Funciar emite solicitantei o adresă prin care o informează asupra faptului că s-a propus invalidarea acestei solicitări deoarece cererea nu este semnată (f.174 dosar verso). La data de 30.11.2005 A. I. formulează contestația nr.225/30._ prin care solicită acordarea suprafeței de teren reprezentând coeficientul de reducere de 10%. Prin Hotărârea nr.1243/07.04.2009 a Comisiei Județene de Fond Funciar Iași se respinge această contestație (f.193 dosar ). Împotriva acestei hotărâri reclamantele formulează plângere în instanță (obiect al dosarului nr._/245/2009 al Judecătoriei Iași). În această plângere moștenitorii solicită anularea hotărârii și reconstituirea dreptului de proprietate pentru 5,31 ha teren, ulterior precizând că solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru 2,2 ha teren, din totalul celor 5,31 (aspect care reiese din Sentința civilă nr._/02.11.2009 - f.186-191 dosar ). Prin Sentința civilă nr._ din 02.11.2009, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat de C. Județeană de Fond Funciar prin Decizia civilă nr.738/14.04.2010 a Tribunalului Iași, s-a admis în parte contestația formulată în sensul că s-a anulat hotărârea contestată și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren reprezentând procentul de 10 % reducere aplicat reconstituirii inițiale, mai exact pentru 0,531 ha teren. S-a respins prin aceeași hotărâre cererea reclamanților de obligare a comisiilor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1,679 ha teren reprezentând diferența (cu o eroare materială de calcul de 10 mp) între suprafața cerută de reclamanți (2,2– 0,531 ha).

Conform precizărilor făcute de C. L. de Fond Funciar Mogoșești prin adresa nr.1185/27.04.2015 (f.261 dosar) pentru totalul suprafeței de teren (5,31 ha) reconstituită prin Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar nr.70/09.08._ și prin Sentința civilă nr._/02.11.2009 nu s-a eliberat încă titlul de proprietate, nefiind finalizată nici etapa punerii în posesie.

Din raportul de expertiză efectuat în dosar (f.15 dosar vol. II), raport care se coroborează cu mențiunile adresei nr.5353/21.08.2012 (f.56 dosar) cu procesul verbal de punere în posesie nr.71/23.03.2006 (fila 288 dosar), cu procesul verbal de punere in posesie nr.72/23.03.2005 (f.290 dosar) și cu procesul verbal nr.29.06.1993 (f.293 dosar) rezultă că din totalul suprafeței de teren de 4,78 ha, validată încă din anul 1991, moștenitorii lui C. Gh.Elema au fost puși în posesie cu suprafața de 2,772 ha teren (1,6228+1,1492) în tarlaua Cartofărie ( T18 + T22) și cu 0,9720 ha în tarlaua Lanul T. (T23).

4.2.Cu privire la situația reconstituirii dreptului de proprietate de care au fost deposedați în mod direct, în calitate de proprietari, părinții reclamantelor, A. M. și A. I., instanța reține că procedura de reconstituire s-a finalizat parțial, prin emiterea titlul de proprietate nr._/24.09.1996 pentru 2,84 ha teren iar în curs de soluționare la cele două comisii este încă cererea nr.67/19.09.2005 care vizează cota de reducere de 10% aplicată de comisii la reconstituirea dreptului.

Astfel, în anul 1991 A. I. M., tatăl reclamantei, prin mama acesteia A. E., care a semnat cererea, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 2,07 ha teren cu care s-a înscris în CAP conform datelor din rolul agricol. În cererea din anul 1991 se preciza că o suprafață suplimentară, de 7200 mp (72 ari) din Tarlaua Lut, nu este înscrisă în rolul agricol iar pentru această suprafață s-a solicitat probarea îndreptățirii prin martori. Această cerere s-a înregistrat sub numărul 5459/19.03.1991 (f.221/328 dosar).

Așa cum rezultă din coroborarea înscrisului de la fila 222 dosar (față verso) cu mențiunile Deciziei civile nr.660/23.11.1995 a Tribunalului Suceava, irevocabilă (f.207-211 dosar) cererea formulată de părinții reclamanților A. M. și I. în anul 1991 nu a fost admisă decât în parte. Astfel, în Anexa 2a a Hotărârii nr.70/09.08.1991, la poziția nr.3, se regăsește validat A. M. (prin bararea numelui C. M.) doar cu suprafața de 2,06 ha teren (prin bararea anterioară a suprafeței de 2,84 ha teren). Se eliberează apoi adeverința nr.1001/12.08.1991 unde suprafața de teren este din nou modificată, sub semnătura și parafa secretarului unității administrativ teritoriale, din 2,84 ha în 1,96 ha (f.323 dosar). pentru o suprafață de 0,99 ha din totalul celei solicitate ( 0,72 ha in tarlaua Lut și 0,27 în tarlaua C. Ș.) C. Județeană de Fond Funciar, prin Hotărârea nr.2378/14.04.1992, respinge cererea de reconstituire nr.5459/19.03.1991- a Comisiei Județene cererea care privea o suprafață de 0,99 ha teren.

A. I. a contestat Hotărârea nr.2378/14.04.1992 emisă de C. Județeană de Fond Funciar prin care s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,99 ha teren iar prin Decizia civilă 660/23.11.1995 a Tribunalului Suceava contestația s-a admis, fiindu-le recunoscută îndreptățirea și pentru această suprafață (f.207-211dosar) .

Ulterior prin Hotărârea nr.169/29.02.1996 a Comisiei Județene de Fond Funciar se admite propunerea Comisiei Locale de fond funciar și se dispune suplimentarea anexa 2a cu 0,99 ha teren eliberându-se și adeverința 387/29.02.1996 pentru un total de 2,84 ha teren (f.312,313 dosar).

Urmare a acestor demersuri administrative și judiciare, în beneficiul părinților reclamanților s-a emis titlul de proprietate nr._/24.09.1996 pentru un total de 2,84 ha teren în intravilanul și extravilanul comunei Mogoșești jud Iași (f.156,157/205 dosar )

După cum rezultă din procese verbale de punere în posesie care se regăsesc în copie la filele 301, 307, 308, 309 și 311 dosar, pentru suprafața de teren înscrisă în acest titlul de proprietate (cu unele diferențe de suprafață), A. M. și I. au fost puși în posesie.

Pentru cota de reducerea de 10%, aplicată reconstituirii de care au beneficiat autorii reclamantilor A. M. și I., în calitatea lor de persoane îndreptățite și direct deposedate de terenurile pe care le-au deținut anterior cooperativizării, s-a formulat cererea nr.67/19.09.2005. Din coroborarea înscrisurilor de la filele 295-299 dosar ar rezulta că pentru această cerere C. L. a formulat o nouă propunere de respingere împotriva căreia s-a formulat contestația nr.226/30.11.2005, la rândul ei respinsă prin Hotărârea C. Județeană de Fond Funciar nr.1273/03.05.2011.

Pe de altă parte, conform precizărilor făcute de reclamante (f.333 verso dosar) care se coroborează cu mențiunile adresei nr.5357/21.08.2012 a Primăriei Comunei Mogoșești către Prefectul Județului Iași (f.294 dosar) cererea în discuție era din nou în atenția Comisiei Locale de Fond Funciar Mogoșești, fiind în curs de soluționare.

4.3 Cu privire la diferența de teren solicitată de părinții reclamantelor, mai exact de mama acestora, a fi reconstituită după C. Gh. E. la apariția Legii nr.247/2005, instanța reține următoarele:

În anul 2005, mai exact la data de 19.09.2005 A. I. formulează (odată cu cererile nr.67 și 68 care vizau cotele de reducere), și o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, înregistrată sub numărul 66/19.09.2005, pentru o diferență de suprafață de 2,22 ha teren, după autorul C. E.; în cerere se menționează „0,75 ha în Lan și Cartofărie”; în cerere vecinătățile sunt indicate de solicitantă numai pentru suprafața de 0,75 ha astfel: C. M. (nord), Canal (est), Ț. P.(sud) și Drum Sătesc (vest) - f.16 dosar.

Cererea este semnată și de o parte din moștenitorii lui C. Gh E. de pe linia lui U. M. -U. G., A. D., S. D..

Cererea este însoțită de declarația pe proprie răspundere a solicitanților, de copia certificatului 3440/16.01.1998, și de declarațiile martorilor H. Gh. P., C. Gh. M., C. Gh. P. și G. V. V., A. N. N., declarații datate 12.09.2005 și 13.09.2005 (f.17-19 dosar).

Conform declarațiilor date în etapa administrativă a soluționării cererii de martorii C. Gh. M. și H. Gh. P., A. I. stăpânea neîntrerupt și netulburat de nimeni terenul situat in tarlaua Lan în suprafața de 0,75 ha teren având ca vecini pe laturile de N,E,S,V pe Livadaru Gh. și C. M., Canal, Ț. P. și Drum Sătesc (f.17,18 dosar ).

Conform declarațiilor în etapa administrativă a soluționării cererii de martorii C. Gh. P., G. V. V. și A. N. N., A. I. stăpânea neîntrerupt și netulburat de nimeni terenul situat in tarlaua Cartofărie în suprafața de 1,47 ha teren având ca vecini pe laturile de N,E,S,V pe Drum Sătesc, G. V., A. N. și C. D. și P. (f.18,19 dosar ).

La data de 18.11.2005, sub același număr cu cererea inițială (nr.66) A. I. depune o cerere/precizare adresată Comisiei Locale de Fond Funciar în care învedera faptul că, alături de familia U., are calitatea moștenitor a defunctei C. (Gh.) E. decedată în anul 1965; deși validată cu 4,078 ha a primit doar 2,78 ha teren; solicitanta preciza că în Cartofărie sunt peste 4 ha teren, în tarlaua Lan sunt 1,5 ha iar în grădină 1,1 ha; se mai arăta că terenul l-a avut dar când a fost domnul L. l-a lua și l-a mânat mai departe de ogorul său; de asemenea solicitanta făcea din nou referire la actul de la arhive (f.21 dosar).

Prin referatul nr.1256/23.03.2008 C. L. de Fond Funciar propune Comisiei Județene de Fond Funciar invalidarea cererii de reconstituire motivat de faptul că declarațiile de martori sunt neconcludente și alte documente nu sunt depuse în suportul cererii (f.72 dosar).

La data de 20.03.2009 A. M. și I. în nume propriu și în calitate de mandatari pentru C. M. au contestat propunere de invalidare făcută prin referatul 1256/20.03.2009 (f.11,12 dosar).

Prin Hotărârea nr.2340/20.10.2009 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Iași, rectificată prin Hotărârea nr.264/31.07.2014 (f.9,20 dosar) s-a respins contestația formulată de moștenitori împotriva propunerii Comisiei Locale de Fond Funciar de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o suprafață suplimentară de 2,22 ha teren .

Aceste două hotărâri fac obiectul plângerii de față, completată cu o cerere de obligare a comisiilor de punere în posesie a reclamanților pe vechiul amplasament.

ÎN D.:

Instanța de față se va pronunța cu prioritate asupra excepției autorității de lucru judecat, excepție invocată de pârâta C. L. de Fond Funciar Mogoșești prin întâmpinare, excepție ce a fost unită cu fondul în temeiul dispozițiile art.248 din Codul de procedură civilă.

Astfel cum s-a arătat mai sus, la pct.4.1 al hotărârii de față, prin Sentința civilă nr._ din 02.11.2009, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.738/14.04.2010 a Tribunalului Iași, s-a admis în parte contestația formulată de reclamante împotriva unei alte hotărâri dată de C. Județeană de Fond Funciar Iași și anume nr.1243/07.04.2009 dată în soluționarea cererii nr.68/19.09.2005, pentru suprafața de teren reprezentând 10% coeficientul de reducere aplicat cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991. Procesul s-a purtat între aceleași părți, reclamanții din cauza de față fiind reclamanți și în cauza respectivă (alături și de A. M., tatăl acestora) iar pârâtele Comisii din cauza de față fiind chemate în judecată și în cauza respectivă în aceeași calitate.

În cursul celui proces, după cum rezultă din considerentele sentinței menționate și din explicațiile date de reclamanți în notele scrise de la f.184 dosarul de față, reclamanții și-au completat acțiunea introductivă cu o cerere care viza și o diferență de 2,2 ha teren pretins nereconstituit dar care, precizau reclamanții, era parte integrantă a suprafeței de 5,31 menționată în rolul agricol.

Prin Sentința civilă Sentința civilă nr._ din 02.11.2009 s-a anulat hotărârea contestată și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren reprezentând procentul de 10 % reducere aplicat reconstituirii operate in temeiul cererii din anul 1991, mai exact pentru 0,531 ha teren. S-a respins prin aceeași hotărâre cererea reclamanților de obligare a comisiilor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1,679 ha teren reprezentând diferența dintre 2,2-0,531 ha.

În drept, potrivit art.431 codul de procedură civilă nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitatea în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Conform art.430 Codul de procedură civilă „ Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.”

Autoritatea de lucru judecat, în manifestarea sa de excepție procesuală, are caracter peremptoriu și este de ordine publică, incidența sa nefiind este condiționată de conduita procesuală a părților litigante, putând fi invocată și din oficiu de instanță iar părțile neavând dreptul să-i refuze sau să renunțe la efectul său, întrucât scopul instituirii sale trece dincolo de interesul privat al părților, ea având tangență cu principii precum securitatea raporturilor juridice, predictibilitatea și coerența hotărârilor judecătorești, respectarea caracterului obligatoriu al hotărârilor judecătorești pronunțate anterior. În manifestarea sa de excepție procesuală de fond, autoritatea de lucru judecat împiedică așadar, la modul absolut, judecata repetată a acelorași aspecte litigioase dintre părți în cadrul unor litigii diferite, astfel încât să fie înlăturat riscul de a se ajunge, printr-o a doua hotărâre, la o soluție diferită asupra aceluiași raport litigios care are aceleași părți, cu înfrângerea prezumției de adevăr exprimat în prim hotărâre pronunțată.

Elementele care caracterizează excepția autorității de lucru judecat sunt identitatea de părți, identitatea de obiect și identitatea de cauză. Această triplă identitate nu există în cauza de față prin raportare la litigiul anterior. Astfel, instanța constată că există identitatea de părți, dar nu și o identitate de obiect și cauză juridică deoarece în primul dosar instanța a avut de a stabilit legalitatea unei alte Hotărâri, cu nr. 1243/07.04.2009, dată de C. Județeană de Fond Funciar Iași, în soluționarea unei alte cereri, cu nr.68/19.09.2005, formulată de autoarea reclamanților. Mai mult decât atât cauza aceluia litigiu, văzută, nu doar ca simplu temei de drept indicat de parte, ci ca fapt juridic sau material pe care își fundamentează pretenția reclamantul, a fost și ea diferită reclamanții pretinzând diferența de 2,2 ha teren ca parte a suprafeței ce a făcut obiectul cererii inițiale depusă de autoarea lor în anul 1991 în contextul în care nu cunoșteau despre existența unei cereri, separat făcută de autoarea lor pentru o suprafața de teren suplimentară, adică cea care face obiectul prezentului dosar.

Rezultă așadar că nu este fondată excepția invocată de pârâta C. L. de Fond Funciar, aceasta urmând a fi respinsă în consecință iar acțiunea soluționată pe fond.

Pe fondul cererii de chemare în judecată instanța reține:

În drept potrivit art.53 din Legea nr.18/1991 „(1)Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (2) Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.”

Conform art.11 din Legea nr.18/1991 „(1) Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește suprafețele preluate de cooperativele agricole de producție în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori. (2^1) Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. (3) Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidenta a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativa până la data intrării în vigoare a legii.”

Potrivit art.3 din Legea nr.1/2000 „(2) Reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art.9 alin.(1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se face pentru diferența dintre suprafața de 10 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.”

Articolul 6 din Legea nr.1/2000, modificată prin Legea nr.247/2005 prevede că „(1) La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si forestiere, in conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orasenesti, municipale si comisiile judetene, constituite potrivit legii, vor verifica in mod riguros existenta actelor doveditoare prevazute la art.9 alin. (5) din Legea nr.18/1991, republicata, precum si pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea si concludenta acestor acte, tinandu-se seama si de dispozitiile art.11 alin.(1) si (2) din aceeasi lege. (1^1) Titlurile de proprietate obtinute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991 si existenta libera a vechilor amplasamente fac dovada absoluta a proprietatii, obligand comisiile de fond funciar sa procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. (1^2) Consemnarile efectuate intre anii 1945 si 1990 in registrele agricole, cererile de intrare in fostele cooperative agricole de productie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neinsotite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate.(1^3) In situatia in care nu mai exista inscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate cand aceasta se face pe vechile amplasamente si cand martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau mostenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.(1^4) Orice proba dovedind dreptul de proprietate al fostilor proprietari poate fi inlaturata numai printr-o proba de aceeasi forta produsa de catre detinatorul actual al terenului sau de catre terti, tagaduind dreptul de proprietate.(2) Dispozitiile art.12 si art.27 din Legea fondului funciar nr.18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, privind restabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire, precum si dispozitiile procedurale prevazute la art.51-59 din aceeasi lege se aplica in mod corespunzator la reconstituirea dreptului de proprietate, potrivit prezentei legi. (2^1) In situatia in care anumite suprafete sunt revendicate de doua persoane, dintre care una este fostul proprietar, caruia i s-a preluat terenul prin masurile abuzive aplicate in perioada anilor 1945 - 1990, si cea de a doua, persoana careia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar in limita resurselor de teren existente, inclusiv a rezervelor create, se va restitui terenul in natura ambilor solicitanti. In cazul in care resursele sunt insuficiente, se va atribui in natura terenul persoanei care detinea actele de proprietate in anul 1990, iar cei care au fost improprietariti cu asemenea terenuri vor fi despagubiti in conditiile legii.(2^2) Diferentele intre suprafetele inscrise in titlurile de proprietate, in registrele agricole, in cererile de intrare in cooperativa, in actele de donatie catre stat, in arhivele statului din perioada 1945 - 1990 si situatia de fapt la data punerii in posesie se corectează în favoarea foștilor proprietari.”

Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cele ce au precedat instanța reține caracterul nefondat al plângerii de față și de asemenea netemeinicia cererii de obligare a pârâtelor la punerea în posesie cu suprafața a de teren suplimentară.

Astfel cum s-a arătat la pct.2 din hotărâre obiectul cererii nr.66 de reconstituire l-a reprezentat o diferență de suprafață de teren, de 2,22 ha, care ar fi aparținut bunicii solicitantei A. I., străbunica reclamanților- C. Gh. E..

Pentru această diferență de suprafață de teren solicitanta a adus ca dovadă suplimentară a dreptului de proprietate certificatul nr.3440 eliberat de Arhivele Statului la 16.01.1998 conform căruia C. Gh. E. declara în anii 1942-1943 că deține în proprietate o suprafață de teren de 7,53 ha (3,49 arabil, 2,85 fânețe, 0,9 izlaz, 0,29 vie) iar în anii 1945-1947 o suprafața de teren de 8,10 ha (3,20 arabil, 3,20 fânețe, 0,2 vie și 1,5 pădure).

Reclamanții susțin că diferența solicitată prin cererea nr.66/19.09.2005 rezultă din scăderea suprafeței deja reconstituite după autoarea lor, de 5,31 din suprafața declarată de aceasta în anii 1942-1943, de 7,53 ha (7,53 -5,31 =2,22).

Instanța reține din prezentarea cronologică, de la pct.3.1 al hotărârii de față, a actelor primare de proprietate (testamentul) și a actelor cu caracter declarativ care atestă proprietatea (rol agricol, matricola impozit și borderou recensământ) că suprafața de teren moștenită de C. E. de la soțul său nu a fost determinată ca întindere, testamentul nefăcând nicio referire în acest sens, iar suprafețele de teren declarate ulterior de C. Gh. E. în registrele vremii au variat aspect care denotă că proprietarul a efectuat acte de dispoziție în timpul vieții asupra averii sale.

Instanța nu își poate însuși calculul reclamanților care scad suprafața de 5,31, deja reconstituită pe baza evidenței din rolul agricol la nivelul anilor 1960 (cel mai apropiat an de perioada colectivizării) dintr-o suprafață declarată la nivelul anilor 1943. Acest calcul omite, în mod voluntar sau nu, mențiunile din intervalul 1945-1948, interval în care, conform acelorași acte declarative, proprietatea autoarei lor a suferit modificări ca întindere, cunoscând inițial o creștere la 8,10 ha și ulterior o scădere la 6,8028 ha.

Așadar instanța reține că dacă ar fi cazul să se constate vreo diferență de suprafață de teren rămasă nerestituită după acest autor, această diferență ar trebui să se raporteze la declarațiile date de proprietar într-o epocă cât mai apropiată de cea a colectivizării și nu la cele foarte îndepărtate (peste un deceniu și jumătate). Aceasta deoarece se prezumă, până la dovada contrară, faptul că declarațiile făcute de proprietar corespundeau adevărului, corespundeau situației reale a proprietății sale contemporană cu momentul declarației. Deci, nu este nerezonabil și nepertinent a primi susținerea pârâtei C. L. de Fond Funciar că într-un interval de mai bine de un deceniu, până la colectivizare, proprietatea autoarei C. Gh. E. a putut cunoaște modificări ca întindere inclusiv ca urmare a unor acte de dispoziție pe care proprietarul însuși le-a făcut (înstrăinări cu titlu oneros sau gratuit – înzestrări).

În cauza de față această ipoteză, a diminuării suprafețelor de teren avute în proprietate de C. Gh. E., prin acte de dispoziție făcute în timpul vieții, până la momentul colectivizării, are un grad foarte ridicat de probabilitate, probele cu înscrisuri administrate furnizând indicii foarte solide în acest sens. Astfel, din Decizia civilă nr.660/1995 a Tribunalului Suceava rezultă clar că defuncta C. Gh. E. a făcut astfel de acte de înstrăinare cum a fost, de pildă, actul de înzestrare cu ocazia căsătoriei a nepoatei sale A. I., pentru o suprafața de 0,27 ha teren în tarlaua Șesul Cracului. În aceeași decizie se reține că în anul 1958 C. Gh. E. ar fi vândut, prin act autentic notarial 190/1958, o suprafață de 84 de prăjini (peste un ha și jumătate) în chiar locul cu denumirea populară „în Lan” către G. G. soțul lui G. E.. Este adevărat că cererea de intervenție a acestei persoane în acel dosar a fost respinsă dar aceasta numai întrucât expertiza efectuată în acel dosar a stabilit că suprafața cerută de reclamantă și cea pretinsă de intervenientă nu se suprapun. Nu s-a reținut în acea decizie că această vânzare nu ar fi existat. De altfel, referirea la actul notarial din anul 1958 este foarte precisă.

Concluzionând așa asupra acestui aspect (al forței probante a proprietății a unui certificat care atestă o situație contemporană unui moment îndepărtat de momentul de referință care interesează cauza), instanța reține că un calcul ce are în vedere mențiunile certificatului nr.3440/16.01.1998, nu oferă un grad de certitudine asupra întinderii reale a proprietății autoarei C. Gh. E. la momentul colectivizării și nu prevalează asupra mențiunilor, de dată mai recentă, din rolul agricol aferent anului 1960, conform cărora întinderea dreptului de proprietate a autoarei C. Gh. E., la acel moment, era de 5,31 ha teren din care: 0,88+2,20=3,08 ha în locul numit Cartofărie și 1,08 în locul cu denumirea populară Lan.

Pe de altă parte, admițând că autoarea C. Gh. E. nu ar fi declarat în registrele vremii tot terenul pe care îl avea în proprietatea sa și că aceasta deținea, și alte suprafețe de teren față de cele consemnate în fila de registru agricol, instanța constată că probele testimoniale aduse în procedura administrativă ( parte din ele readministrate în fața instanței), astfel cum au reținut și cele două comisii de fond funciar, nu au aptitudinea de a proba îndreptățirea la o suprafață suplimentară față de cea din rolul agricol.

Instanța constată că martorii care au dat declarații în procedura administrativă (septembrie 2005) au atestat faptul că A. I. „stăpânește netulburată” terenuri în cele două tarlale (1,47 ha în tarlaua Cartofărie și 0,75 ha în tarlaua Lan). Doi dintre martorii care au dat aceste declarații au fost audiați nemijlocit în fața instanței. Astfel, C. P. și G. V. au reafirmat că defuncta C. Gh. E. a deținut teren în tarlaua numită popular Cartofărie; într-adevăr, martorul C. P. a susținut că terenul pe care l-a avut C. Gh. E. în această . „mult, patru hectare” dar în mod evident pe acest aspect martorul a făcut o estimare a întinderii; martorul G. V. pe de altă parte a susținut că terenul pe care l-a avut defuncta C. Gh. E. în aceeași . în deținerea moștenitorilor săi (f.331, 332 dosar).

Coroborând aceste declarații cu procesele verbale de punere în posesie din iunie 1993 și martie 2005 (f.288,290,293 dosar) prin care moștenitorii au fost puși în posesie cu 2,772 ha teren în tarlaua Cartofărie și 0,9720 ha în tarlaua Lan, ținând seama și de faptul că declarațiile date în procedura administrativă datează din luna septembrie a anului 2005 și că ele se refereau la cele două suprafețe de teren ca fiind deja în stăpânirea lui A. I., instanța ajunge la concluzia că acești martori, se refereau în depozițiile lor, la suprafețele pentru care A. I. avea deja reconstituit dreptul de proprietate la legile anterioare Legii 247/2005, și cu care era deja pusă în posesie, fără însă a-i fi emis actul final și anume titlul de proprietate. Martorul G. V. a reafirmat și în fața instanței că terenul din această . aparținut lui C. Gh. E. este deținut de nepoții acesteia.

Deci martorii au fost propuși în susținerea cererii noi de reconstituire pentru suprafețe de teren în plus față de cele deja atribuite, însă depozițiile lor, atât cele date în procedura administrativă cât și cele din fața instanței, conduc la concluzia că ei fac referire la terenul deja deținut. Niciun element al acestor declarații nu permite a se trage concluzia certă că ei se referă la suprafețe care li s-ar cuveni moștenitorilor peste ceea ce deja au primit. Excepție face susținerea martorului C. P. care estimează 4 ha în tarlaua Cartofărie (față de 3,08 cât era menționat în registrul agricol) dar care nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar pentru a primi deplină eficiență probatorie.

În plus, instanța mai reține că analizate riguros, în lumina dispozițiilor art.6 alin.1 și alin.1³ din Legea nr.1/2000 depozițiile celor cinci martori, nu pot constitui prin ele însele mijloace de probă apte să dovedească proprietatea deoarece nu cu privire la toți martorii ce au dat aceste declarații s-a făcut dovada faptului că ar avea calitatea de proprietari vecini sau moștenitori ai proprietarilor vecini cu proprietatea defunctei C. Gh. E.. Pentru martorul G. V. s-a depus de pildă un testament olograf din 23.10.1953 care atestă într-adevăr faptul că acesta a deținut în proprietate teren învecinat cu cel deținut de C. Gh. E. în tarlaua Cartofărie (f.266 dosar) însă cu privire la restul martorilor nu s-au depus nici un fel de acte doveditoare ale proprietății deținute de ei sau de autorii lor în imediata vecinătate a terenului pretins a fi proprietatea E. C.. Martorul C. P., de pildă, în fața instanței a susținut că nu a obținut titlul de proprietate pentru suprafața de teren ce a aparținut bunicului său.

Cu privire la concluziile expertizeiefectuată în cauză, instanța reține că deși expertul a identificat în cele două tarlale, două suprafețe de teren având întinderea indicată de reclamanți, cu dispunere adiacentă suprafețelor deja deținute de moștenitori, vecinătățile indicate de expert nu concordă fidel cu cele atestate de martori. Pentru tarlaua Lan de pildă, C. M. a fost poziționată ca vecin pe latura de est și nu la nordul proprietății iar vecinii Ț. P. și L. Gh. nu au fost identificați. Pentru Tarlaua Cartofărie, de asemenea expertiza nu vine în ajutorul depozițiilor de martori, deoarece identifică pe moștenitorii lui G. V. la sudul proprietății C. Gh. E., deosebit de declarațiile martorilor, conform cărora G. V-le era vecinul pe latura de est a vechii proprietăți C. Gh. E. (f.9 și urm dosar).

În plus, instanța nu poate avea certitudinea că amplasamentul stabilit pentru proprietatea vecinilor indicați de expertiză este unul cert stabilit, în condițiile în care expertul nu s-a putut baza pe un plan parcelar atunci când a făcut identificarea suprafețelor. Cu alte cuvinte, la prima vedere, expertiza efectuată identifică în zona în litigiu niște suprafețe care aparent sunt libere însă în contextul în care potrivit susținerilor pârâtei C. L. de Fond Funciar, probate cu titlurile de proprietate depuse la dosar la termenul din 13.10.2015, în Tarlaua Cartofărie s-au emis peste 50 de titluri de proprietate iar planul parcelar nu este finalizat și aprobat de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași concluziile expertizei potrivit cărora 0,75 ha teren și respectiv 1,47 ha teren ar fi liber, neatribuit, sitate între terenul deja atribuit in posesie moștenitorilor C. și cel al vecinilor de pe laturile de nord și respectiv sud sunt evidente marcate de o puternică incertitudine.

Așadar instanța va concluziona asupra faptului declarațiile de martori, neîntrunind toate cerințele prevăzute de art.6 ind.3 din Legea nr.1/2000, prin ele însele nu atestă dreptul la suprafețe de teren suplimentare iar prin coroborarea lor cu restul probelor administrate înscrisuri și expertiză nu conduc decât la concluzia că martorii atestă cu privire la terenuri care deja au fost atribuite în posesie moștenitorilor, încă din primăvara anului 2005, pe baza reconstituirii operate în temeiul legilor reparatorii anterioare anului 2005.

Probele administrate și până aici analizate nu pot susține pretențiile reclamantelor la suprafețele de teren suplimentare față de cea înscrisă în rolul agricol al defunctei C. Gh. E. (de 5,31 ha) cu atât mai mult cu cât potrivit precizărilor făcute de reclamante în răspunsul la întâmpinarea Comisiei Locale de Fond Funciar, în notele scrise de la f.184,185 dosar, în precizările de la f.334 dosar, terenul de 2,22 ha ar fi fost consemnat în registrul agricol al părintelui lor A. M. (deoarece terenul era în folosința de familie A. I. și M., care l-a și predat în cooperativă).

Or, pe de o parte așa cum s-a arătat la pct.3.2 din hotărârea de față fila de rol agricol a lui A. M. nu susține această ipoteză. Într-adevăr, pe fila de rol agricol aferentă anilor 1959-1963 (f.158/f.325 dosar) se observă o mențiune, izolată de restul mențiunilor din rol - „476/..38”. Ea pare mai curând o mențiune adăugă, o adnotare fără legătură cu fila de rol agricol și nu poate fi luată în considerare deoarece ea nu se coroborează cu restul mențiunilor din rubricile aferente care atestă un total de teren de 2,16 ha astfel dispus: în .,09, în lemnărie 0,27, coada stâncii 0,72+0,36, în teslaru- 0,36 .

Pe de altă parte, dacă aceste susțineri ar fi corecte, dacă terenul ar fi fost trecut în rolul lor agricol și dacă ei au fost cei care le-au predat la CAP, se ridică întrebarea legitimă de ce părinții reclamantelor nu au solicitat aceste suprafețe de teren în calitate de persoane îndreptățite. Trecerea unui teren dintr-un rol agricol al unei persoane in rolul descendenților directi ai acestora, avea, în epoca analizată, semnificația unei înzestrări deci părinții reclamantelor s-ar fi putut cel puțin aparent considera îndreptățiți la reconstituire în nume propriu pentru acest teren. Or, așa cum s-a constat la pct.4.2 mai sus în hotărârea de față, A. M. prin A. I., în anul 1991, a solicitat, bazându-se pe propriul rol agricol, reconstituirea dreptului numai pentru suprafața de 2,07 ha și nu pentru o altă suprafață, mai mare (având teoretic această posibilitate) fapt care vine și el să infirme ipoteza susținută în prezent de moștenitorii lor că aceste suprafețe de teren de 2,22 ha erau trecute în registrul agricol al părinților lor.

Reclamantele au mai susținut că terenul pentru care s-a eliberat părinților lor titlul de proprietate din anul 1998 (2.84 ha - cota de reducere) provine de la C. Gh. V. (decedat în anul 1958) care a primit prin testament de la tatăl său C. I. G. o suprafață de 3 ha.

Această susținere a reclamantelor nu poate fi în totalitate corectă. Astfel, pe de o parte se reține că din totalul de 2,84 ha teren reconstituit părinților reclamanților, pentru cel puțin 0,27 ha teren mama acestora a susținut, în epoca contemporană demersurilor pentru reconstituire, că provine prin înzestrare de la aceeași C. Gh. E. ( ase vedea Decizia civilă 660/1996, fila 207 dosar). Ba mai mult decât atât, potrivit declarațiilor de martori depuse de A. M. în susținerea contestației sale nr.6396/20.06.1991 (f.222-226 dosar) chiar toată suprafața de 0,99 ha ar fi provenit de la C. Gh. E.. Deci proveniența acestei suprafețe de teren pentru care părinților reclamantelor li s-a eliberat titlul de proprietate în anul 1998 nu poate fi atribuită, integral, autorului C. Gh. V. ci și autoarei mai îndepărtate, C. Gh. E., așa cum mama reclamantelor a susținut în fața instanțelor judecătorești în anul 1992, când a formulat plângerea împotriva hotărârii de respingere a cererii sale pentru acordarea celor 0,99 ha.

Este așadar destul de evident din coroborarea tuturor acestor probatorii faptul că proprietatea C. Gh. E. a suferit modificări în intervalul 1940-1960, prin acte de dispoziție făcute în timpul vieții - vânzări și înzestrări iar aceste modificări nu pot fi ignorate de moștenitorii săi; modificările pentru care există date certe (cele mai sus evidențiate) induc un dubiu serios cu privire la ipoteza pe care reclamanții își fundamentează pretențiile și anume că proprietatea lui C. Gh. E. în suprafața declarată în anul 1942-1943 (7,53 ha) s-a păstrat intactă până la colectivizarea ce început în anii 1960.

Pentru totalitatea acestor considerente instanța va concluziona că cererea reclamanților este nefondată deoarece probele administrate nu susțin cererea acestora de reconstituire a unei suprafețe de teren de 2,22 ha, în plus față de cea anterior reconstituită, după autoarea C. Gh. E., străbunica acestora.

Cu privire la cererea completatoare, având ca obiect obligația comisiilor de a pune în posesie pe reclamanți și de a emite titlul de proprietate, instanța reține următoarele:

În cele ce au precedat instanța a reținut că este nefondată pretenția reclamantelor de a le fi recunoscut un dreptul de proprietate pentru o suprafață suplimentară de 2,22 ha teren din care 0,75 ha în tarlaua Lan și 1,47 ha în tarlaua Cartofărie.

Proba cu expertiză administrată în cauză a relevat faptul că în cele două tarlale moștenitorii au fost deja puși în posesie în cele două tarlale cu o suprafața de 2,772 ha teren (1,6228+1,1492) în tarlaua Cartofărie (cu indicatori topocadastrali T18 + T22) și cu 0,9720 ha în tarlaua Lan T. (indicator topocadastral T23).

Față de mențiunile rolului agricol al autoarei lor C. Gh. E. și având în vedere suprafața deja validată la legile anterioare, ar rezulta că moștenitorii ar trebui să mai fie puși în posesie în cele două tarlale cu 3080 mp, în tarlaua Cartofărie și cu 1080 mp, în tarlaua Lan, sub rezerva ca în aceste tarlale să existe teren liber, care să facă posibilă respectarea, cel puțin sub aspectul tarlalei, a vechiului amplasament.

În cauza de față însă cererea reclamantelor nu a vizat obligarea Comisiilor la punerea în posesie pe vechiul amplasament pentru terenurile pentru care dețin de hotărâri de validare și hotărâri judecătorești și pentru care nu s-a făcut încă punerea în posesie, ci, punctual, punerea în posesie și, subsecvent, eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 2,22 ha teren.

Această cerere are așadar caracter subsidiar primului capăt al acțiunii și, dată fiind soluția ce va fi pronunțată cu privire la acela, soluția implicită pentru acest al doilea capăt de cerere va fi tot de respingere ca nefondată.

Văzând și dispozițiile art.451 Codul de procedură civilă, văzând precum și soluția ce se va da acțiunii, se va respinge și cererea reclamanților de obligare a pârâtelor Comisii la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanți în dosar, având în vedere faptul că primele nu sunt în culpă procesuală pentru declanșarea acestui proces.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR MOGOȘEȘTI, ca neîntemeiată.

Respinge plângerea formulată de reclamanții I. M. T., domiciliată în mun. Iași, ., ., ., CARUNTU M. M., domiciliată în . județ Iași, A. M. A., domiciliat în mun. Iași, ., ., ., A. M. M. domiciliată în mun. V. . 251, . jud V., rezidentă în Italia, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la reclamanta I. M. T. în mun. Iași, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR MOGOȘEȘTI prin Primarul Comunei Mogoșești jud Iași cu sediul în . și cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI prin Prefect cu sediul în mun Iași ..60, împotriva Hotărârii nr. 2340/20.10.2009 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Iași rectificată prin Hotărârea nr.264/31.07.2014 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Iași, ca neîntemeiată.

Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâților la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 2,22 ha teren extravilan pe raza comunei Mogoșești județ Iași.

Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de a formula apel împotriva prezentei hotărâri, în termen de 30 zile de la data comunicării, ce se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință astăzi, 03.11.2015.

Soluția se va pune la dispoziția părților, la cerere, prin mijlocirea grefei instanței.

Președinte, Grefier,

D. C. E. V. D.

Red/teh/ced

15.02.2016,8 ex

← Acţiune în constatare. Hotărâre din 14-10-2015, Judecătoria IAŞI		Completare/lămurire dispozitiv. Sentința nr. 2015/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 01/2015. Judecătoria IAŞI Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 01/2015. Judecătoria IAŞI Acţiune în constatare. Hotărâre din 14-10-2015, Judecătoria IAŞI Completare/lămurire dispozitiv. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI Plângere contravenţională. Hotărâre din 14-09-2015, Judecătoria IAŞI Plângere contravenţională. Hotărâre din 14-09-2015, Judecătoria IAŞI Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 9982/2015. Judecătoria IAŞI