Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3002/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3002/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 3002/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 02 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –Ș. A. P.
GREFIER-C. L. R.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3002
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta .. IAȘI SA în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. ACB 2 PENTRU ., PT 4 A., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 02.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 16.02.2015, când, pentru același motiv, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 23.02.2015, când pentru același motiv a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 19.05.2014 sub nr._, reclamanta S.C. C. Iași S.A., prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei Asociația de P. ACB 2, cod fiscal_, la plata sumei de 4777,82 lei cu titlu de contravaloare a energiei termice pentru perioada martie 2009-martie 2010, și a sumei de 26.220,07 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada noiembrie 2006 – ianuarie 2014.
În motivare, reclamanta a arătat că, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâta, a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, însă pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a achita integral și la termen facturile emise de societatea reclamantă pentru contravaloarea serviciilor prestate. Facturile nu au fost contestate de către pârâtă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270, art. 1516 alin.1, art. 1169, art. 1073, art. 1530 Cod civil, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, Ordinului A.N.R.S.C. nr. 483/2008 privind aprobarea Contractului – cadru de furnizare a energiei termice.
Potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 cererea este scutită de taxă judiciară de timbru.
În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată, invitația la mediere, facturi, referatul de neprezentare la mediere, proces-verbal de conciliere directă din 28.01.2011, 05.04.2006, contractul de furnizare a energiei termice nr. 1277 din 01.10.2004, contract de furnizare a energiei electrice nr. 1292/01.10.2004, componența sold clienți la data de 21.02.2014, facturi fiscale.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare, și nu s-a prezentat la judecată.
Instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune pentru debitele și penalitățile cu scadență anterioară datei de 18.05.2011.
Analizând susținerile reclamantei coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamanta S.C. C. Iași S.A., în calitate de furnizor (vânzător), și pârâta, în calitate de consumator, au încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr. 1277 din 01.10.2004 având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și apă caldă de consum. Potrivit 12 din contract, pârâta și-a asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de către furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate. Art. 18 din contract neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
În temeiul acestui contract, reclamanta a emis facturile depuse la dosarul cauzei. Revenea pârâtei obligația de a proba faptul că a achitat integral aceste facturi, probă ce nu a fost produsă de pârâtă. De asemenea, pârâta nu a făcut dovada că ar fi contestat facturile emise de reclamantă. Pentru plățile efectuate cu întârziere, au fost calculate penalități de întârziere.
Întrucât pârâta nu a probat faptul că ar fi achitat sau stins în vreun alt mod acest debit urmează, în baza disp art. 969 și 1073 C.civ. de la 1864, a fi obligată la plata sumei de 4777,82 lei cu titlu de contravaloare a energiei termice pentru perioada martie 2009-martie 2010. Va fi respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru debitele cu scadență anterioară datei de 18.05.2011 întrucât potrivit fișei de cont depusă la dosar de reclamantă și necontestată de pârâtă (f.82) în luna septembrie 2012 pârâta a efectuat plăți care au stins debite din lunile februarie și martie 2009, ceea ce echivalează cu o recunoaștere și a facturilor emise ulterior, recunoaștere ce a întrerup prescripția.
Potrivit prevederilor art. 2512 alin.1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.
Cu toate acestea, legiuitorul român a stabilit, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 201), că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.
Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Prin urmare, față de aceste prevederi legale, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru penalitățile cu scadență anterioară datei de 18.05.2011, pe care o va analiza cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, în vigoare la data sesizării.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 2538 cod civil conform cărora constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau a penalităților, solicitarea unui termen de plată și alte asemenea.
Instanța apreciază că dispozițiile legale invocate nu sunt incidente în prezenta cauză, cât timp sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, fãcuta de cel în folosul cãruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani ce reprezintă debit principal nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei constând în penalități. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv și, oricum, plățile efectuate de pârâtă vizau doar debitul principal, nu și penalitățile. Creanța constând în penalități are o relativă independență față de cea reprezentată de debitul principal, astfel încât recunoașterea debitului principal nu poate fi echivalată cu o recunoaștere și a debitului constând în penalități.
Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
Constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 19.05.2014, față de scadențele menționate în componența soldului la data de 21.02.2014, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune pentru penalitățile cu scadență anterioară datei de 18.05.2011, motiv pentru care o va admite și va respinge ca prescrisă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente acestei perioade.
Din facturile depuse la dosarul cauzei și din componența soldului la data de 21.02.2014, făcând aplicarea clauzei penale de la art. 18 din contract, referitoare la penalitățile de întârziere, instanța reține că pârâta datorează reclamantei suma de 2391,71 lei cu titlu de penalități de întârziere la plata facturilor de energie termică emise în perioada 30.04.2011-ianuarie 2013, pentru ., PT 4 A..
Având în vedere cele anterior expuse, instanța urmează a admite în parte acțiunea și a dispune obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 4777,82 lei cu titlu de contravaloare a energiei termice pentru perioada martie 2009-martie 2010 și suma de 2391,71 lei cu titlu de penalități de întârziere la plata facturilor de energie termică emise în perioada 30.04.2011-ianuarie 2013, pentru ., PT 4 A..
Întrucât reclamanta nu a făcut dovada suportării vreunor cheltuieli de judecată, va fi respinsă cererea acesteia de obligare a pârâtei la plata acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune având ca obiect obligarea pârâtei la plata facturilor de energie termică scadente înainte de data de 18.05.2011.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune având ca obiect plata facturilor de penalități de întârziere cu scadență anterioară datei de 18.05.2011. Respinge ca prescrisă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere cu scadență anterioară datei de 18.05.2011.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr. 25, prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, în contradictoriu cu pârâta Asociația de P. ACB 2, cu sediul în Iași, Piața Voievozilor nr. 13, ., parter, cod fiscal_.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4777,82 lei cu titlu de contravaloare energie termică furnizată și facturată în perioada martie 2009-martie 2010, și suma de 2391,71 lei cu titlu de penalități de întârziere la plata facturilor de energie termică pentru în perioada 30.04.2011 - ianuarie 2013, pentru ., PT 4 A..
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, eventuala cerere de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.03.2015.
Președinte, Grefier,
P. Ș. A. R. C. L.
Red/tehnored.P.Ș.A./R.C.L.
4ex/03.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2997/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3007/2015.... → |
|---|
