Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 12941/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 09 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Grefier D. - N. B.
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. și pe pârât A. L., pârât A. O., având ca obiect actiune in raspundere contractuala .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 26.10.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 05.06.2015 reclamanta ..A. a chemat în judecată pe pârâtii A. L. si A. O., solicitând ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună obligarea acestora la plata sumei de 92,35 lei repreezntand contravaloare energie termica in perioada octombrie 2010-februarie 2011, a sumei de 54,45 lei, reprezentând penalități de întârziere în perioada ianuarie 2011–aprilie 2015, la plata in continuare a penalitatilor pana la achitarea integrala a debitului; precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că a încheiat cu pârâtii o convenție de facturare individuală a consumurilor de energie termică, iar în baza acesteia a furnizat pârâtilor diferite cantități de energie termică pentru care s-au emis facturi fiscale. Pârâtii nu au achitat contravaloarea acestor facturi, astfel că s-au acumulat debitele arătate și s-au calculat penalități de întârziere, conform clauzelor prevăzute în contract.
În drept, cererea a fost intemeiata pe dispoz. art. 1270, 1516, 1169, 1066 cod civil .
În dovedire au fost depuse următoarele înscrisuri: convocare, componență sold clienți, contract de furnizare a energiei termice nr. 1424/17.12.2009, proces-verbal de conciliere, sentința civilă nr. 461/2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, facturi fiscale.
Cererea reclamantei este scutită de la plata taxei de timbru conform art. 77 din Legea 85/2006.
Paratii, desi legal citati, nu au formulat intampinare si nici nu s-au prezenatt in instanta pentru a propune probe in aparare sau pentru a-si exprima pozitia procesuala .
În cursul cercetarilor judecatoresti, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
La termenul de judecata din 26.10.2015, instanta a pus in discutia partilor din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele solicitate de către reclamantă cu titlu de contravaloare a energiei termice pentru perioada octombrie 2010-februarie 2011 și penalități de întârziere pentru perioada ianuarie 2011 – mai 2012 .
Analizând cu prioritate, în acord cu prevederile art. 248 Cod procedură civilă, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele solicitate de către reclamantă cu titlu de contravaloare a energiei termice pentru perioada octombrie 2010-februarie 2011 și penalități de întârziere pentru perioada ianuarie 2011 – mai 2012, invocată de catre instanta din oficiu, constată următoarele:
Potrivit disp. art. 248 Noul C.pr.civ.,instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
În fapt, între reclamanta ..A. și pârâtii A. L. si A. O. s-a încheiat contractul de facturare a energiei termice nr. 1424/17.12.2009 (filele 10-12), având ca obiect facturarea cotei-părți din consumul total de energie termică . Pentru serviciile prestate de reclamantă pârâtilor, cea dintâi a emis facturile fiscale depuse la dosarul cauzei (filele 25-34), fiind aferente perioadei octombrie 2010-februarie 2011 .
Analizând facturile fiscale emise și anexate la dosar, se poate observa că acestea individualizează corespunzător părțile, perioada de facturare, serviciile prestate, echivalentul acestora, penalizările aplicate pentru debitele anterioare, data emiterii, a scadenței,cuantumul procentual al penalităților ce vor fi percepute pentru neplata debitului și data de la care vor începe a fi calculate, locul de consum, îndeplinind astfel cerințele contractuale, dar și pe cele stabilite de lege.
În drept, instanta retine ca, potrivit art. 6 alin. 4 C.civ. si art. 201 din Legea 71/2011, prescriptiile extinctive incepute si neîmplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.
P. urmare, legea aplicabila prescriptiei extinctive, sub toate aspectele ( inceput, termen, suspendare, intrerupere, repunere in termen, efecte ), este legea in vigoare la data la care presciptia a inceput sa curga.
Instanța constată faptul că prezenta cerere are ca temei un contract încheiat în anul 2009, anterior intrării în vigoare a noului Cod civil. Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului cod, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Având în vedere cele de mai sus, instanța constată că legea aplicabilă prezentei cereri este reprezentată de Codul civil și legislația în vigoare la data încheierii contractului, astfel că va face aplicarea acestora.
Rezultă așadar că pentru raportul juridic invocat de reclamantă în fundamentarea pretențiilor sale bănești, sunt aplicabile dispozițiile Codului civil anterior și ale Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, instanța putând invoca din oficiu excepția în discuție.
Potrivit art. 12 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia „în cazul în care un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită”, termenul de prescripție fiind, conform art. 3, alin. 1 din același act normativ, de 3 ani.
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, legea făcând distincție între prescripția dreptului material la acțiune, ceea ce înseamnă existența posibilității de a apela la forța coercitivă a statului într-un anumit termen pentru a-l obliga pe debitorul obligației la o anumită prestație, și prescripția dreptului de a solicita executarea silită, ceea ce înseamnă existența unui termen stabilit de lege în care creditorul obligației poate solicită punerea în executare a unui titlu executoriu în contra debitorului.
Potrivit art. 16, alin. 1, lit. b din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent, iar potrivit art. 16, alin. 1, lit. c din Decretul nr. 167/1958, printr-un act începător de executare.
Prescripția dreptului material la acțiune se justifică prin intenția legiuitorului de a asigura o clarificare cât mai rapidă a raporturilor juridice dintre creditor și debitor, astfel încât debitorul, chiar vinovat de neexecutarea voluntară, să nu fie ținut timp îndelungat în această tensiune. Pe de altă parte, având în vedere că sancțiunea este îndreptată împotriva creditorului nediligent, prescripția are și rolul de a-l stimula pe acesta să-și realizeze pretențiile în timpul impus de lege.
Cu toate acestea, dacă termenul de prescripție se împlinește, fără ca partea creditoarea să introducă acțiunea la care este îndreptățit, prescripția stinge dreptul său de a mai cere concursul organelor statului pentru valorificarea dreptului său, fără a însă a împiedica executarea voluntară din partea debitorului.
Rezultă așadar, că prescripția dreptului material la acțiune este acel mod de transformare a raportului juridic civil care constă în stingerea dreptului de realizare silită a obligației civile (stingerea posibilității titularului unui drept subiectiv de a obține obligarea subiectului pasiv la executarea obligației corelative sau la recunoașterea dreptului subiectiv civil contestat) neexercitat de subiectul activ în termenul prevăzut de lege. Ca efect al împlinirii termenului de prescripție extinctivă, obligația civilă care intră în conținutul raportului juridic se transformă din obligație perfectă în obligație imperfectă, nemaiputând fi adusă la îndeplinire prin intermediul forței coercitive a statului, însă poate fi executată de bună-voie.
Or, fata de data introducerii actiunii, respectiv 05.02.2015 si perioada pentru care s-au solicitat acest debit si penalitatile de intarziere, este evident ca termenul de prescriptie era deja implinit .
Normele care reglementeaza prescriptia sunt imperative, sanctiunea care intervine in cazul nerespectarii termenului de prescriptie fiind stingerea dreptului material la actiune, reclamanta nefacand dovada intervenirii unor cauze de intrerupere sau de suspendare a termenului de prescriptie, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 13 si 16 din Decretul 167/1958.
Avand in vedere considerentele mai sus mentionate, retinand faptul ca reclamanta a introdus actiunea la data de 05.06.2015, dupa implinirea termenului de prescriptie prevazut de lege, instanta apreciaza drept intemeiata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de catre parata, motiv pentru care urmeaza sa o admita si sa respinga in consecinta cererea privind obligarea acesteia la plata contravalorii energiei termice pentru perioada octombrie 2010-februarie 2011 și a penalităților de întârziere pentru perioada ianuarie 2011 – mai 2012, ca fiind prescrisa .
Pe fondul cauzei, în ceea ce priveste cererea reclamantei de obligare a paratilor la plata penalitatilor de intarziere pentru perioada iunie 2012-aprilie 2015, instanta retine urmatoarele:
Instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 1538 Cod civil ce reglementează instituția clauzei penale: ,,clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale. În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligației principale, fie clauza penală. Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită. Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ținut să dovedească vreun prejudiciu”, iar conform art. 18, alin. 2 din contractul încheiat între părți, neachitarea contravalorii facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, iar valoarea acestora nu poate depăși cuantumul debitului.
Penalitățile prevăzute în cadrul convenției părților reprezintă o clauză penală, aceasta constituind o modalitate de evaluare a prejudiciului suferit de creditor, fixându-se anticipat valoarea acestuia, iar pentru a da efect acestei clauze penale.
Instanta retine insa ca facturile fiscale emise pentru această perioadă privesc sume prescrise deja .
În temeiul art. 451 și 453 Cod de procedură civilă, instanța va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtilor la plata cheltuielilor de judecată, ținând cont de faptul că nu s-a făcut dovada efectuării niciunei cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele solicitate de către reclamantă cu titlu de contravaloare a energiei termice pentru perioada octombrie 2010-februarie 2011 și penalită?i de întârziere pentru perioada ianuarie 2011 – mai 2012, invocată de catre instanta din oficiu .
Respinge ca prescrisă acțiunea exercitată de către reclamanta S.C. C.E.T. Iași S.A., CUI_, cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr. 25, județul Iași, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâtiiAmaritei L.,CNP_ si A. O., domiciliati in mun. Iasi, ., ., ., jud. Iasi, având ca obiect sumele solicitate de către reclamantă cu titlu de contravaloare a energiei termice pentru perioada octombrie 2010-februarie 2011 și penalită?i de întârziere pentru perioada ianuarie 2011 – mai 2012.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor calculate cu titlu de penalități de întârziere, facturate de către reclamantă pentru perioada iunie 2012-aprilie 2015 .
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata .
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.11.2015.
Președinte, Grefier,
G. C. MocanuDoina – N. B.
Red./tehnored.MGC/DB
5ex/09.12.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2015/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
