Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 30.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.11.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

P. cererea înregistrată la data de 30.06.2015 pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, reclamanta S.C. C.E.T IAȘI S.A., prin lichidator judiciar, a solicitat obligarea pârâtei ASOCIAȚIA DE P. GALATA 2 pentru . sumei de 5545 de lei, reprezentând contravaloare energie termică furnizată și facturată în perioada februarie 2011 – octombrie 2011 și la plata sumei de_,58 lei, reprezentând penalități de întârziere în perioada februarie 2011 – iunie 2015.

În motivare, reclamanta a arătat în esență că a încheiat, în calitate de furnizor de energie termică, cu pârâta, în calitate de consumator, pentru . –PT GALATA2 contract de furnizare a energiei termice, convenție în baza căreia a furnizat acestora diferite cantități de energie termică pentru care s-au emis facturile enumerate în componență sold clienți din data de 10.06.2015, pârâta având obligația corelativă de plată a facturilor emise. Pârâta nu și-a respectat această obligație, iar pentru neachitarea la termen a facturilor, s-au calculat penalități de întârziere conform clauzei penale prevăzute în contract.

În drept, reclamanta a invocat disp. art.1270 alin.1, 1516 alin.1 C.civ.

Au fost anexate înscrisuri.

Cererea este legal scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

P. întâmpinarea depusă prin Serviciul Registratură al instanței la data de 10.09.2015 (fila 288), pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune întrucât s-a împlinit termenul general de prescripție de 3 ani atât pentru debitul solicitat, cât și pentru penalități, în acest interval nefiind făcute plăți și neintervenind o recunoaștere a debitului. Pe fondul cauzei, a învederat că nu se poate reține caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, facturile nefiind semnat de acceptare de către președintele asociației de proprietari. Cu privire la penalități, a arătat că acestea au fost calculate la 0,1% deși procentul perceput de bugetul de stat a fluctuat și că depășesc cuantumul debitului principal.

Pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, pârâta a invocat disp. din Decretul nr.167/1958.

În susținere, nu au fost depuse înscrisuri.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că sumele solicitate au fost recunoscute de pârâtă prin acceptarea la plată a facturilor și efectuarea de plăți succesive, plăți ce se regăsesc în fișa de cont pentru operații diverse, fiind întrerupt astfel cursul prescripției extinctive, solicitând respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune.

La solicitarea instanței, reclamanta a depus tabel privind calculul penalităților.

Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv: notificare, acord de mediere, procese-verbale de conciliere directă din 12.05.2009, 30.06.2010, 16.12.2010, dovezi de comunicare, convenție de furnizare a energiei termice nr.1385/05.12.2007, sentința civilă nr.461/2014 a Tribunalului Iași, componență sold la 10.06.2015, facturi fiscale aferente perioadei aprilie 2009- mai 2015, situație debit,

La primul termen de judecată, instanța a dispus unirea excepției prescripției extinctive a dreptului material la acțiune cu fondul cauzei și a reținut spre soluționare atât excepția, cât și fondul cauzei.

Instanța, analizând excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune cu prioritate față de fondul cauzei conform art.248 alin.1 C.pr.civ., reține următoarele:

Între părți au existat relații contractuale în baza cărora reclamanta a furnizat pârâtei conform contractului nr.1385/05.12.2007 energie termică, iar pentru încasarea prețului, reclamanta a emis facturile depuse la dosar.

În ceea ce privește legea materială aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 alin. 5 din Noul Cod Civil, potrivit cărora dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ., legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data încheierii contractului nr.1385/05.12.2007 este dată de dispozițiile Codului civil din 1864 și ale Decretului nr. 167/1958.

Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 „ Termenul prescripției este de 3 ani” iar potrivit art. 1 din același act normativ, „ Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”

Debitul principal solicitat de reclamantă, respectiv suma de 5545 lei, reprezintă contravaloarea energiei termice furnizate în perioada februarie 2011- octombrie 2011, iar facturile aferente acestui interval au fost depuse la dosarul cauzei. Analizând facturile menționate, instanța constată că acestea sunt scadente toate cu mai mult de trei ani anterior introducerii prezentei acțiuni.

Astfel, factura cea mai recentă, aferentă lunii octombrie 2011, este scadentă la data de 25.11.2011, iar termenul de prescripție a dreptului de a solicita contravaloarea energiei termice aferentă acesteia s-a împlinit la data de 25.11.2014, deci anterior introducerii prezentei cereri de chemare în judecată (30.06.2015 - fila 1). P. urmare, dacă debitul aferent ultimei facturi de utilități este prescris, cu atât mai mult sunt prescrise creanțele aferente unor facturi anterioare, motiv pentru care instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la sumele solicitate de reclamant cu titlu de contravaloare energie termică.

În ceea ce privește penalitățile solicitate de reclamantă, analizând componența sold clienți și facturile de penalități, instanța constată că reclamanta emite facturi cuprinzând penalitățile calculate pentru facturile aflate în sold și care sunt emise pentru debitele principale scadente anterior emiterii facturilor de penalități.

Penalitățile se prescriu odată cu debitul principal, emiterea unei facturi distincte pentru penalități neavând semnificația unui act întrerupător de prescripție, termenul de prescripție a dreptului de a solicita penalitățile de întârziere începând să curgă de la scadența obligației de plată a debitului principal generator de penalități.

Deși reclamanta a arătat că suma de_,58 lei reprezintă penalități de întârziere în perioada februarie 2011 – iunie 2015, din tabelul depus de reclamantă la dosar la filele 297-338 se poate observa faptul că debitele principale în raport de care au fost calculate penalitățile de întârziere sunt aferente intervalului februarie 2009 – octombrie 2011. Termenul de prescripție al dreptului material la acțiune cu privire la debitele principale s-a împlinit anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, astfel cum s-a reținut mai sus. Facturile emise în anul 2009 au fost achitate parțial sau total în 2011, de la această dată începând să curgă termenul de prescripție pentru penalități, termen ce s-a împlinit astfel cum s-a arătat mai sus.

P. procesele-verbale de conciliere directă din 12.05.2009, 30.06.2010, 16.12.2010 pentru o parte din penalități s-a întrerupt termenul de prescripție, noul termen ce a început a început să curgă la 16.12.2010 fiind de asemenea împlinit la data formulării prezentei cereri.

Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă și va respinge în consecință cererea.

Față de soluția privind cererea principală, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art.453 alin.1 C.proc.civ., reclamanta urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată suportate de către pârâtă cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, în cuantum de 500 lei, constând în onorariu de avocat (chitanță nr.97/28.10.2015).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Respinge ca prescrisă extinctiv cererea de chemare în judecată având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, formulată de reclamanta S.C. C. IAȘI S.A., prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, (J_, C.U.I._) cu sediul în Iași, Calea Chișinăului, Nr. 25, Județul Iași, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. GALATA 2 (C.U.I._) cu sediul în Iași, .. 15, Județul Iași.

Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Admite cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare ce se depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, azi, data de 06.11.2015.

Președinte, Grefier,

B. E. B. O. A. D.

Red./Tehnored./B.E.B./O.A.D/ 4 ex./08.12.2015