Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 12923/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 09 Noiembrie 2015
Instanța comnstituită din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier M. C. M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant S.C. „C.E.T. IAȘI” SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. și pe pârât ASOCIAȚIA DE P. "MITROPOLIT VARLAAM NR.9", având ca obiect actiune in raspundere contractuala .
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 07.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 21.10.2015 apoi la 04.11.2015 și ulterior pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, reține următoarele aspecte:
Prin cererea înregistrată la data de 25.07.2014 reclamantul ., societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI a chemat în judecată pârâtul ASOCIAȚIA DE P. „MITROPOLIT VARLAAM NR. 9”, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de_, 95 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru intervalul 11.2006 – 11.2014.
În motivare, reclamantul a arătat că a furnizat pârâtului, în temeiul contractului nr. 1504/26.10.2010, energie termică și a emis facturile corespunzătoare.
Pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumelor menționate în facturi. Întrucât nu a achitat sumele facturate, reclamantul a calculat penalități de întârziere în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) din convenție.
În drept au fost invocate prevederile art. 1270 C. civ., art. 1516 alin. (1) și art. 1169 C. civ., Legea nr. 325/2006, Ordinul ANRSC nr. 483/2008.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
A fost solicitată judecata în lipsă.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Instanța a pus în discuția contradictorie a părților excepția presripției dreptului material la acțiune.
Pentru soluționarea excepției instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele aspecte:
Legea aplicabilă prescripției este, în raport de momentul începerii acesteia, Decretul nr. 167/1958.
Cererea reclamantului privește un drept de creanță, dreptul material la acțiune fiind supus prescriției extinctive în termenul general de 3 ani.
Verificând documentele de penalități, instanța constată că reclamanta emite facturi pentru aceste penalități, facturile de penalități cuprinzând penalități calculate pentru facturile aflate în sold și care sunt emise pentru debitele principale scadente anterior emiterii facturilor de penalități.
Deși din punct de vedere al legii civile emiterea facturilor pentru penalități nu este necesară, acestea fiind datorate în temeiul contractului, reclamantul emite aceste facturi pentru a exista o justificare în contabilitatea societății cu privire la aceste sume precum și pentru a a aduce la cunoștința clientului valoarea penalităților datorate.
Emiterea facturilor pentru penalități nu poate, în nici un caz, să facă să curgă un nou termen de prescripție pentru penalități.
Penalitățile se prescriu odată cu debitul principal, emiterea unei facturi distincte pentru penalități neavând semnificația unui act întrerupător de prescripție, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție a dreptului de a solicita penalitățile de întârziere începe să curgă de la scadența obligatiei de plată a debitului principal generator de penalități.
Analizând componența sold clienți la 17.04.2015 (f. 16-28), instanța constată că penalitățile de întârziere sunt aferente unor debite principale care au devenit toate scadente în intervalul 29.11.2006 – 25.11.2011, astfel cum rezultă din datele menționate în coloana nr. 3 a componenței sold clienți.
Este adevărat că pârâtul a efectuat plăți prin care a stins debitele principale principale care au generat penalități. Plata este un act juridic cu o dublă semnificație juridică, respectiv stingerea obligației prin plată și recunoașterea datoriei, recunoaștere care întrerupe termenul de prescripție.
Se poate observa din componeneța sold clienți, coloana 4 din tabel (data încasării) că pârâtul a stins debitele principale generatoare de penalități prin mai multe plăți efectuate la momente diferite pe parcursul anilor 2008, 2009, 2010, 2011, 2012 și 2014. Plățile efectuate au înterupt termenul de prescripție pentru penalitățile generate de debitele achitate, însă numai în limite sumei achitate. Relevante sunt doar plățile efectuate cu mai puțin de 3 ani anterior formulării prezentei acțiuni. În ceea ce privește plățile efectuate cu mai mult de 3 ani anterior sesizării instanței, chiar dacă acestea au generat termene de prescripție noi, atât în ceea ce privește diferența de debit principal rămasă neachitată, cât și în ceea ce privește penalitățile de întârziere generate de suma achitată, aceste noi termene de prescripția s-au împlinit înainte ca reclamantul să formuleze prezenta cerere de cheamare în judecată.
Analizând punctual facturile de penalități, instanța reține următoarele aspecte:
Factura nr. – 5-_-I din 30.11.2006 a fost emisă de reclamant pentru a evidenția penalitățile care au fost calculate pentru debite principale anterioare emiterii facturii de penalități mai sus-indicate și care, fie nu au fost achitate de debitor, fie au fost achitate cu întârziere. În mod cert, debitele principale care au generat penalitățile au fost scadente anterior emiterii facturii de penalități.
Având în vedere data emiterii facturii de penalități, 30.11.2006, în mod evident debitele principale pentru care au fost calculate penalitățile de 5474, 84 lei erau prescrise la momentul sesizării instanței, fiind prescris și dreptul la acțiune cu privire la penalitățile calculate în raport de aceste debite.
Factura nr. – 5-_-I din 30.07.2008 a fost emisă de reclamant pentru a evidenția penalitățile care au fost calculate pentru debite principale scadente în intervalul 20.09.2006 – 24.06.2008. Parte din aceste debite principale au fost achitate integral pe parcursul anului 2008, astfel încât pentru penalitățile generate de acestea se poate aprecia că au început să curgă noi termene prescripție de la data plății, însă, în mod evident, aceste prescipții erau împlinite la momentul sesizării instanței. De asemenea, pentru debitele principale neachitate, în raport de data scadenței, termenul de prescripție era împlinit anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, motiv pentru care instanța consideră că dreptul material la acțiune cu prvire la suma de 2851, 63 lei este prescris.
Factura nr. – 5-_-I din 31.12.2008 a fost emisă de reclamant pentru a evidenția penalitățile care au fost calculate pentru debite principale scadente în intervalul 29.03.2008 – 25.11.2008. Parte din aceste debite principale au fost achitate integral pe parcursul anului 2008, astfel încât pentru penalitățile generate de acestea se poate aprecia că au început să curgă noi termene prescripție de la data plății, însă, în mod evident, aceste prescipții erau împlinite la momentul sesizării instanței. De asemenea, pentru debitele principale neachitate, în raport de data scadenței, termenul de prescripție era împlinit anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, motiv pentru care instanța consideră că dreptul material la acțiune cu prvire la suma de 680, 51 lei este prescris.
Factura nr. – 5-_-I din 31.12.2009 a fost emisă de reclamant pentru a evidenția penalitățile care au fost calculate pentru debite principale scadente în intervalul 25.11.2008 – 30.10.2009. Parte din aceste debite principale au achitate integral pe parcursul anului 2009, astfel încât pentru penalitățile generate de acestea se poate aprecia că au început să curgă noi termene prescripție de la data plății, însă, în mod evident, aceste prescipții erau împlinite la momentul sesizării instanței. De asemenea, pentru debitele principale neachitate, în raport de data scadenței, termenul de prescripție era împlinit anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, motiv pentru care instanța consideră că dreptul material la acțiune cu prvire la suma de 6710, 61 lei este prescris.
Deci, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere generate de debitele principale pentru care a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Factura nr. P-_ din 30.06.2010 a fost emisă de reclamant pentru a evidenția penalitățile care au fost calculate pentru debite principale scadente în intervalul 29.05.2009 – 27.05.2010. Parte din aceste debite principale au achitate integral pe parcursul anului 2010, astfel încât pentru penalitățile generate de acestea se poate aprecia că au început să curgă noi termene prescripție de la data plății, însă, în mod evident, aceste prescipții erau împlinite la momentul sesizării instanței. De asemenea, pentru debitele principale neachitate, în raport de data scadenței, termenul de prescripție era împlinit anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, motiv pentru care instanța consideră că dreptul material la acțiune cu prvire la suma de 4510, 42 lei este prescris.
Factura nr. P-_ din 31.07.2010 a fost emisă de reclamant pentru a evidenția penalitățile care au fost calculate pentru debite principale scadente în intervalul 26.02.2010 – 25.06.2010. Parte din aceste debite principale au achitate integral pe parcursul anului 2010, astfel încât pentru penalitățile generate de acestea se poate aprecia că au început să curgă noi termene prescripție de la data plății, însă, în mod evident, aceste prescipții erau împlinite la momentul sesizării instanței. De asemenea, pentru debitele principale neachitate, în raport de data scadenței, termenul de prescripție era împlinit anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, motiv pentru care instanța consideră că dreptul material la acțiune cu prvire la suma de 786 lei este prescris.
Factura nr. P-_ din 31.08.2010 a fost emisă de reclamant pentru a evidenția penalitățile care au fost calculate pentru debite principale scadente în intervalul 26.02.2010 – 25.06.2010. Parte din aceste debite principale au achitate integral pe parcursul anului 2010 (plată efectuată la 23.08.2010), astfel încât pentru penalitățile generate de acestea se poate aprecia că au început să curgă noi termene prescripție de la data plății, însă, în mod evident, aceste prescipții erau împlinite la momentul sesizării instanței. De asemenea, pentru debitele principale neachitate, în raport de data scadenței, termenul de prescripție era împlinit anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, motiv pentru care instanța consideră că dreptul material la acțiune cu prvire la suma de 382, 09 lei este prescris.
Factura nr. P-_ din 30.09.2010 a fost emisă de reclamant pentru a evidenția penalitățile care au fost calculate pentru debite principale scadente în intervalul 26.02.2010 – 02.08.2010. Parte din aceste debite principale au achitate integral pe parcursul anului 2010 (plată efectuată la 22.09.2010), astfel încât pentru penalitățile generate de acestea se poate aprecia că au început să curgă noi termene prescripție de la data plății, însă, în mod evident, aceste prescipții erau împlinite la momentul sesizării instanței. De asemenea, pentru debitele principale neachitate, în raport de data scadenței, termenul de prescripție era împlinit anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, motiv pentru care instanța consideră că dreptul material la acțiune cu prvire la suma de 367, 74 lei este prescris.
Factura nr. P-_ din 31.10.2010 a fost emisă de reclamant pentru a evidenția penalitățile care au fost calculate pentru debite principale scadente în intervalul 26.02.2010 – 01.09.2010. Parte din aceste debite principale au achitate integral pe parcursul anului 2010 (plăți efectuate la 19.10.2010, 20.10.2010, 21.10.2010, 25.10.2010), astfel încât pentru penalitățile generate de acestea se poate aprecia că au început să curgă noi termene prescripție de la data plății, însă, în mod evident, aceste prescipții erau împlinite la momentul sesizării instanței. De asemenea, pentru debitele principale neachitate, în raport de data scadenței, termenul de prescripție era împlinit anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, motiv pentru care instanța consideră că dreptul material la acțiune cu prvire la suma de 235, 79 lei este prescris.
Factura nr. P-_ din 30.11.2010 a fost emisă de reclamant pentru a evidenția penalitățile care au fost calculate pentru debite principale scadente în intervalul 27.04.2010 – 29.10.2010. Parte din aceste debite principale au achitate integral pe parcursul anului 2010 (plăți efectuate la 11.11.2010, 19.11.2010), astfel încât pentru penalitățile generate de acestea se poate aprecia că au început să curgă noi termene prescripție de la data plății, însă, în mod evident, aceste prescipții erau împlinite la momentul sesizării instanței. De asemenea, pentru debitele principale neachitate, în raport de data scadenței, termenul de prescripție era împlinit anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, motiv pentru care instanța consideră că dreptul material la acțiune cu prvire la suma de 63, 20 lei este prescris.
Factura nr. P-_ din 31.12.2010 a fost emisă de reclamant pentru a evidenția penalitățile care au fost calculate pentru debite principale scadente în intervalul 04.10.2010 – 28.01.2011. Parte din aceste debite principale au achitate integral pe parcursul anului 2010 (plată efectuată la 23.12.2010), astfel încât pentru penalitățile generate de acestea se poate aprecia că au început să curgă noi termene prescripție de la data plății, însă, în mod evident, aceste prescipții erau împlinite la momentul sesizării instanței. De asemenea, pentru debitele principale neachitate, în raport de data scadenței, termenul de prescripție era împlinit anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, motiv pentru care instanța consideră că dreptul material la acțiune cu prvire la suma de 12, 43 lei este prescris.
Factura nr. P-_ din 28.02.2011 a fost emisă de reclamant pentru a evidenția penalitățile care au fost calculate pentru debitul principal aferent facturii primare U-_/31.12.2010, scadentă la 28.01.2011. Debitul principal a fost achitat integral la data de 23.03.2011, dată de la care se poate susține că a început să curgă, cel mai târziu, un nou termen de prescripție a dreptului de a solicita penalitățile de întârzire generate de acest debit, termen de prescripție care s-a împlinit anterior sesizării instanței, motiv pentru care dreptul material la acțiune cu prvire la suma de 46, 88 lei este prescris.
Factura nr. -5-3123-P din 31.02.2011 a fost emisă de reclamant pentru a evidenția penalitățile care au fost calculate pentru debitul principal aferent facturii primare nr._/14.01.2011, scadentă la 13.02.2011. Debitul pricipal a fost achitat la data de 14.02.2011, dată de la care se poate susține că a început să curgă, cel mai târziu, un nou termen de prescripție a dreptului de a solicita penalitățile de întârzire generate de acest debit, termen de prescripție care s-a împlinit anterior sesizării instanței, motiv pentru care dreptul material la acțiune cu prvire la suma de 0, 15 lei este prescris.
Factura nr. P-_ din 31.03.2011 a fost emisă de reclamant pentru a evidenția penalitățile care au fost calculate pentru debite principale scadente în intervalul 28.01.2011 – 28.02.2011. Parte din aceste debite principale au achitate integral pe parcursul anului 2011 (plăți efectuate la 14.03.2011 și 23.03.2011), astfel încât pentru penalitățile generate de acestea se poate aprecia că au început să curgă noi termene de prescripție de la data plății, însă, în mod evident, aceste prescipții erau împlinite la momentul sesizării instanței. De asemenea, pentru debitele principale neachitate, în raport de data scadenței, termenul de prescripție era împlinit anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, motiv pentru care instanța consideră că dreptul material la acțiune cu prvire la suma de 145, 22 lei este prescris.
Factura nr. P-_ din 30.04.2011 a fost emisă de reclamant pentru a evidenția penalitățile care au fost calculate pentru debitul principal aferent facturii primare U-_/31.01.2011, scadente la data de 28.02.2011. Factura primară a fost achitată parțial la datele de 11.04.2011 și 22.04.2011, astfel încât pentru penalitățile generate de acest debit principal se poate aprecia că au început să curgă noi termene de prescripție de la data plății, însă, în mod evident, aceste prescipții erau împlinite la momentul sesizării instanței. De asemenea, pentru partea din debitul principal neachitată, în raport de data scadenței, termenul de prescripție era împlinit anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, motiv pentru care instanța consideră că dreptul material la acțiune cu prvire la suma de 79, 70 lei este prescris.
Factura nr. P-_ din 31.05.2011 a fost emisă de reclamant pentru a evidenția penalitățile care au fost calculate pentru debitele principale aferente facturilor primare U-_/31.01.2011 și U-_/28.02.2011, scadente la data de 28.02.2011, respectiv 04.02.2011.Factura primară U-_/31.01.2011a fost achitată integral la data de 11.05.2011, astfel încât pentru penalitățile generate de acest debit principal se poate aprecia că a început să curgă un nou termen de prescripție de la data plății, însă, în mod evident, această nouă prescipție era împlinită la momentul sesizării instanței. Factura primară U-_/28.02.2011 a fost achitată parțial la datele de 11.05.2011 și 23.05.2011, astfel încât pentru penalitățile generate de acest debit principal se poate aprecia că au început să curgă noi termene de prescripție de la data plății, însă, în mod evident, aceste prescipții erau împlinite la momentul sesizării instanței. De asemenea, pentru partea din debitul principal neachitată, în raport de data scadenței, termenul de prescripție era împlinit anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, motiv pentru care instanța consideră că dreptul material la acțiune cu prvire la suma de 221, 44 lei este prescris.
Facturile de penalități ulterioare au fost emise de reclamant pentru a evidenția penalitățile generate de debitele principale pentru care au fost emise facturile primare: U-_/28.02.2011, U-_/31.03.2011, U-_/30.04.2011, U-_/31.05.2011, U-_/30.06.2011, U-_/31.07.2011, U-_/31.08.2011, U-_/30.09.2011 și U-_/31.10.2011.
Verificând mențiunile din componența sold clienți (f. 21), instanța reține că factura primară U-_/28.02.2011 a fost achitată integral la data de 29.07.2011, astfel încât pentru penalitățile generate de aceasta se poate aprecia că a început să curgă un nou termen de prescripție de la data ultimei plăți, însă, în mod evident, această nouă prescipție era împlinită la momentul sesizării instanței, motiv pentru care penalitățile generate de acest debit principal nu vor fi acordate. Întrucât a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
În ceea ce preivește penalitățile generate de debitele principale pentru care au fost emise facturile primare U-_/31.03.2011, U-_/30.04.2011, U-_/31.05.2011, U-_/30.06.2011, U-_/31.07.2011, U-_/31.08.2011, U-_/30.09.2011 și U-_/31.10.2011, instanța reține că pârâtul a efectuat plăți parțiale care au întrerupt termenul de prescripție, însă numai în ceea ce privește penalitățile calculate în raport de suma achitată. Relevante sunt numai plățile care au intervenit în cadrul termenului de prescriție și cu mai puțin de 3 ani anterior sesizării instanței.
În ceea ce privește factura U-_/30.09.2011 aceasta a fost achitată la data de 06.11.2014 (f. 27), ulterior împlinirii termenului de prescripție de 3 ani, termen care s-a împlinit la data de 27.10.2014, întrucât factura U-_/30.09.2011 era scadentă la 27.10.2011. Cum plata a intervenit după împlinirea termenului de prescripție, rezultă că nu poate opera întreruperea prescripției, orice cauză de întrerupere sau de suspendare a prescripției fiind necesar să intervină în cadrul termenului de prescripție.
Rezultă că, fiind prescris dreptul material la acțiune cu privire la debitul principal, și dreptul de prescripție cu privire la penalitățile generate de acest debit era prescris la momentul sesizării instanței.
Urmând raționamentul indicat mai sus și adunând penalitățile pentru care a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, instanța a obținut suma de_, 57 lei, sumă cu privire la care cererea reclamantului urmează a fi respinsă, întrucât a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
În ceea ce privește sumele solicitate de reclamant și pentru care nu a intervenit prescripția, instanța reține:
Reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata sumelor indicate în cerere, în temeiul răspunderii contractuale, izvorul obligației de plată a pârâtului fiind contractul de furnizare a agentului termic nr. 1504/26.10.2010.
Deoarece contactul a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa se va circumscrie prevederilor Codului civil din 1864 în vigoare la data încheierii contractului între părți, nefiind aplicabile dispozițiile noului cod civil intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011.
Față de cele arătate, instanța apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 969 din Codul civil din 1864, conform cărora „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”.
Din punct de vedere al repartizării sarcinii probei între creditor și debitor, creditorul care pretinde executarea unei obligații trebuie să dovedească existența ei.
În cazul obligațiilor de a da sau de a face, în situația în care creditorul face dovada existenței creanței, neexecutarea obligației corelative a debitorului se prezumă cât timp acesta din urmă nu dovedește executarea.
Prin depunerea la dosarul cauzei a contractului nr. 1504/26.10.2010și a facturilor primare și de penalități emise în temeiul acestuai reclamantul a dovedit existența raporturilor contractuale intervenite între părți.
Facturile emise pentru debitele principale au fost acceptate tacit la plată de către pârât, acesta achitând integral sumele menționate în facturi.
Penalitățile sunt datorate de pârât în temeiul art. 18 alin. (2) din convenția nr. 1504/26.10.2010, convenție pe care și-a însușit-o prin semnare.
Întrucât din probele administrate în cauză reiese că pârâtul nu a achitat la termen contravaloarea facturilor emise pentru debitele principale, instanța reține că acesta datorează penalități convenționale de întârziere.
Penalitățile de întârziere reprezintă prejudiciul suferit de reclamant ca urmare a neexecutării la termen a obligației pârâtului de a plăti anumite sume de bani, prejudiciu pe care însăși legiuitorul civil l-a catalogat ca intrinsec acestui tip de obligații (art.1088 alin.2 C.civ.), și care apare cu atât mai justificat în cazul raporturilor comerciale, prin prisma principiului interdependenței acestora. Reținând că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile la termenul stipulat în facturi, văzând și dispozițiile art. 1082 C.civ., instanța constată întemeiate pretențiile reclamantului cu privire la suma de 1741, 38 lei, sumă în mod corect calculată de către reclamant, astfel cum a rezultat din verificarea componeneței sold clienți, motiv pentru care va obliga pârâtul să achite reclamantului această sumă cu titlu de penalități întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere calculate pentru debite principale prescrise.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ., societate în insolvență, prin lichidator judiciar MANAGENT REORGANIZARE LICHIDARE IASI S.P.R.L.,cu sediul în . Județul Iași în contradictoriu cu pârâtul ASOCIAȚIA DE P. „MITROPOLIT VARLAAM NR. 9”, cu sediul în Mitropolit Varlaam nr.9,. Județul Iași.
Obligă pârâtul ASOCIAȚIA DE P. „MITROPOLIT VARLAAM NR. 9” să achite reclamantului ., societate în insolvență, prin lichidator judiciar MANAGENT REORGANIZARE LICHIDARE IASI S.P.R.L., suma de 1741, 38 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitelor principale pentru care au fost emise facturile primare U-_/30.04.2011, U-_/31.05.2011, U-_/30.06.2011, U-_/31.07.2011, U-_/31.08.2011 și U-_/31.10.2011.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ., societate în insolvență, prin lichidator judiciar MANAGENT REORGANIZARE LICHIDARE IASI S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâtul ASOCIAȚIA DE P. „MITROPOLIT VARLAAM NR. 9”, numai în ceea ce privește suma de_, 57 lei, întrucât a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare pentru toate părțile din dosar. Cererea de apel va fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.11.2015.
Președinte, Grefier,
RED.G.T./TEH.G.T./4ex/05.01.2016
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 7764/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Hotărâre din 09-11-2015,... → |
|---|
