Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 6417/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6417/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 36181/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 12 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. C. B.
Grefier C. P.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6417
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. și pe pârâta ASOCIAȚIA DE P. M. CEL BATRÂN, NR.5 - PENTRU . B PT M., având ca obiect acțiune in răspundere contractuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă, fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 20 Aprilie 2015 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 06 Mai 2015 și ulterior pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 09.10.2014 sub nr._, reclamanta S.C. C. Iași S.A., prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei Asociația de P. M. cel B. nr.5, pentru ., PT M. la plata sumei de 329,60 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei februarie 2011 – martie 2014.
În motivare, reclamanta a arătat că, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâta prin contractul de furnizare a energiei termice nr. 962 din 25.05.2011 și contractul nr. 179/04.02.2009, a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, însă pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a achita integral și la termen facturile emise de societatea reclamantă pentru contravaloarea serviciilor prestate, fiind calculate penalități de întârziere conform art. 18 alin.2 lit. a din contract.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 194 Cod procedură civilă, art. 1270, art. 1516 alin.1, art. 1169, art. 1073, art. 1530 Cod civil, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, Ordinului A.N.R.S.C. nr. 483/2008 privind aprobarea Contractului – cadru de furnizare a energiei termice.
Potrivit prevederilor art. 115 din Legea nr. 85/2014 cererea este scutită de taxă judiciară de timbru.
În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată, invitația la conciliere, contractul de furnizare a energiei termice nr. 962 din 25.05.2011 și contractul nr. 179/04.02.2009, componența sold clienți din data de 06.08.2014, facturi, sentința civilă nr. 697/17.04.2012 pronunțată de către Tribunalul Iași – Secția II Civilă – F. în cauza cu nr._ .
Pârâta Asociația de P. M. cel B. nr.5, pentru ., PT M. nu a formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală.
Instanța a invocat din oficiu, potrivit art. 22 alin.2 Cod procedură civilă, excepția prescripției dreptului la acțiune.
Reclamanta a depus precizări prin care a solicitat respingerea excepției invocate din oficiu.
În motivare, reclamanta a arătat că sumele solicitate au fost calculate cu titlu de penalități de întârziere în baza clauzei penale din contractul de furnizare a energiei termice încheiat între cele două părți. Aceste sume au fost recunoscute de către pârâtă ca fiind datorate prin acceptarea la plată a facturilor și efectuarea de plăți succesive, astfel cum rezultă din fișa de cont pentru operații diverse. Ultima plată a facturilor de energie termică, ce au generat penalități, a fost efectuată la data de 03.03.2014.
Reclamanta a depus, în copie certificată, fișa de cont pentru operații diverse în perioada 01.02.2011 – 28.01.2015.
Analizând susținerile reclamantei coroborate cu înscrisurile depuse în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta S.C. C. Iași S.A., în calitate de furnizor (vânzător), și pârâta Asociația de P. M. cel B. nr.5, în calitate de consumator, au încheiat, pe durată nedeterminată, contractul de furnizare a energiei termice nr. 179/04.02.2009 și contractul de furnizare a energiei termice nr. 962 din 25.05.2011. Obiectul contractului l-a constituit furnizarea energiei termice pentru încălzire și pentru apă caldă de consum.
Potrivit art. 9.1 din contractul de furnizare a energiei termice nr. 962 din 25.05.2011, pârâta s-a obligat să achite, integral și la timp, contravaloarea energiei termice consumate.
Neplata facturii în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării facturii atrage după sine calcularea de penalități, conform art. 18 alin.2 din același contract.
În temeiul contractului încheiat de către părți, au fost emise facturile depuse la dosarul cauzei (filele 40-75), fiind calculate și penalități de întârziere.
Instanța va analiza cu prioritate, conform art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu.
Astfel, potrivit prevederilor art. 2512 alin.1 și alin.2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.
Cu toate acestea, legiuitorul român a stabilit, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 201), că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.
Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acestuia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Instanța arată că prevederile art. 2538 cod civil (potrivit cărora constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau a penalităților, solicitarea unui termen de plată și alte asemenea) nu sunt incidente în prezenta cauză, cât timp sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, fãcută de cel în folosul cãruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv.
Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
Constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 09.10.2014, față de datele menționate în componența sold clienți din 06.08.2014, și anume data emiterii facturii și data scadenței, având în vedere că ultima factură ce a generat penalitățile de întârziere solicitate în prezenta cauză a fost emisă la data de 30.04.2011, scadența acesteia fiind 03.06.2011, față de dispozițiile art. 18 din contractul de furnizare a energiei termice nr. 962 din 25.05.2011 (art. 17 și art. 21 din contractul nr. 179/04.02.2009), instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, motiv pentru care o va admite și, pe cale de consecință, va respinge ca prescrisă acțiunea exercitată de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu de către instanță, și, pe cale de consecință,
Respinge ca prescrisă acțiunea exercitată de către reclamanta S.C. C.E.T. Iași S.A., CUI_, cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr. 25, județul Iași, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta Asociația de P. M. cel B. nr.5, pentru ., PT M., cu sediul în Iași, . nr.5, ., ..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. E. C. P. C.
Red. B.E.C./ Tehnored. B.E.C./ P.C./ 03.06.2015, 4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6866/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6255/2015.... → |
|---|
