Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 13241/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - V. V. C.
Grefier – C. D. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L în contradictoriu cu pârâta A. A., având ca obiect actiune in raspundere contractuala .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită. Totodată, se învederează instanței că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, verificând competența, în temeiul dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, se declară competentă general, teritorial și material în soluționarea cauzei, având în vedere dispozițiile art. 126 alin. 1 Cod procedură civilă și dispozițiile art. 94 alin. 1 litera j raportat la dispozițiile art. 107 Cod procedură civilă.
În temeiul dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de soluționare a cauzei la un termen de judecată.
În temeiul dispozițiilor art.237 alin. 7 pct. 2 Cod procedură civilă și 258 și 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă, proba cu înscrisuri considerând-o ca fiind admisibilă potrivit legii și care duce la soluționarea cauzei.
Din oficiu, invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele mai vechi de 3 (trei) ani, excepție pe care o pune în discuție, la termenul de astăzi, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra excepției invocate și a fondului cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, reclamanta S.C. C. Iași S.A., prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei A. A. la plata sumei de 12,97 lei reprezentând debit aferent perioadei august 2011 - octombrie 2011 și suma de 389,27 lei penalități de întârziere pentru perioada noiembrie 2009 –mai 2015.
În motivare, reclamanta a arătat că, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâții, a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, însă aceasta nu și-au îndeplinit obligația de a achita integral și la termen facturile emise de societatea reclamantă pentru contravaloarea serviciilor prestate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270, art. 1516 alin.1, art. 1169, art. 1073, art. 1530 Cod civil, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, Ordinului A.N.R.S.C. nr. 483/2008 privind aprobarea Contractului – cadru de furnizare a energiei termice.
Potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 cererea este scutită de taxă judiciară de timbru.
În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată, invitația al conciliere, facturi, referatul de neprezentare la conciliere, contractul de furnizare a energiei termice, componența sold clienți.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a precizat poziția procesuală .
Instanța, din oficiu, potrivit prevederilor art. 129 alin.4 Cod procedură civilă în vigoare la data sesizării, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele mai vechi de 3 ani .
Analizând susținerile reclamantei coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamanta S.C. C. Iași S.A., în calitate de furnizor (vânzător), și pârâții, în calitate de consumatori, au încheiat contractul de furnizare a energiei termice având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și apă caldă de consum. Potrivit contractului, pârâții și-a asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de către furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței (15 zile de la data emiterii) atrage majorări de întârziere stabilite conform reglementărilor în vigoare.
În temeiul acestui contract, reclamanta a emis facturile depuse la dosarul cauzei, însă pârâții au achitat cu întârziere aceste contravaloarea acestora. Pentru plățile efectuate cu întârziere, au fost calculate penalități.
În ceea ce privește suma solicitată de către reclamantă și reprezentând debit perioadei august 2011-octombrie 2011 instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 2512 alin.1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.
Cu toate acestea, legiuitorul român a stabilit, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 201), că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.
Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
P. urmare, față de aceste prevederi legale, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, pe care o va analiza, în conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, în vigoare la data sesizării.
Instanța apreciază că in cauza sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, fãcuta de cel în folosul cãruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv.
Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
Potrivit regulii „ accesorium sequitur principale” instanța apreciază că în speța de față stingerea dreptului la acțiune privind un drept de creanță principal va stinge și dreptul la acțiune privind eventualele accesorii respectiv penalitățile de întârziere.
Constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 24.03.2015, față de datele scadente menționate în înscrisurile depuse la dosar, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind sumele reprezentând debit si penalități de întârziere aferente perioadei mai 2011-ianuarie 2015 motiv pentru care o va admite și va respinge ca prescrisă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumelor menționate mai sus.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune referitor la solicitarea acordării penalităților de întârziere calculate pentru debitele stabilite în perioada octombrie 2009-octombrie 2011, excepție invocată din oficiu de către instanță.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. C. IAȘI S.A., (CUI_) cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr.25, societate aflată în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâta A. A. CNP_ cu domiciliul în Iași, .-5, ., . ca fiind prescrisă.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul Iași în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 13.11.2015
Președinte, Grefier,
V. V. C. C. D. C.
Red.:V.V.C.
23.11.2015/4ex.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 13-11-2015,... | Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
