Plângere contravenţională. Hotărâre din 25-11-2015, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 13913/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 25.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A. M.
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul A. C. - C., in contradictoriu cu intimatul I.P.J. IAȘI - SERVICIUL RUTIER - BDNE, având ca obiect plângere contravenționala .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 04.11.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea succesiv la datele de 11.11.2015 si 25.11.2015, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față,
Prin plângerea înregistrată la data de 14.11.2014 sub nr. de dosar_, petentul A. C.-C. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.11.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, solicitând anularea acestuia.
Susține petentul că prin procesul verbal contestat se reține că la data de 06.11.2014 ora 07,30 in afara localității Lețcani, a fost oprit de către un agent de politie care i-a comunicat faptul că ar fi depășit vizeta legala de 60 km/ora, in afara localității.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe O.G. 2/2001.
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._/05.09.2014, petentul a fost sancționat cu 20 puncte amendă în cuantum de 1800 lei, 6 puncte de penalizare si cu avertisment, pentru faptul că pe data de 06.11.2014 ar fi condus autoturismul marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare_, pe D.E. 583, iar la km 63, in afara localității S., ar fi depășit limita de viteza cu peste 40 Km/h. Totodată, petentul nu avea asupra sa polița RCA, fapte care, conform procesului-verbal, sunt prevăzute și sancționate de art. 108 alin.1,lit.d,pct.3 si de art.101,alin.1,pct.18 din O.U.G. nr. 195/2002.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese și nu i s-a produs nicio vătămare dovedită petentului prin modalitatea de întocmire a procesului-verbal.
În ceea ce privește întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1A și nu cel prevăzut în anexa nr.1D din HOTARAREA nr. 1.391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate datele specificate și în anexa nr. 1D, nefiind adusă nicio vătămare petentului prin întocmirea unui astfel de model, prin urmare nu poate fi atrasă nicio sancțiune potrivit dispozițiilor art. 105 din Codul de procedură civilă.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) și amenda și punctele de penalizare ori suspendarea exercițiului dreptului de a conduce (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, chiar în momentul constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea, astfel cum rezultă din semnarea procesului verbal contestat. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
În urma analizării înscrisurilor din dosar, instanța constată că cele reținute de către agentul constatator se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, după cum urmează:
Conform înregistrării radar, surprinse de cinemometrul de control rutier tip Python II, omologat și verificat metrologic, instalat pe auto cu nr. de înmatriculare_, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, rula la data de 05.09.2014, la ora 07:12:34, cu viteza de 110 km/h.
Având în vedere înscrisurile depuse de către intimat, instanța stabilește că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată de către agenții de poliție cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 actualizat privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre).
Având în vedere că în înregistrarea radar depusa se distinge cu claritate nr. de înmatriculare ca fiind cel al autovehiculului condus de către petent, fiind singurul autovehicul înregistrat în cadru cu viteza de 110 km/h, instanța constată dovedită existența faptei contravenționale săvârșite de către petent fără dubiu, fiind astfel răsturnată prezumția de nevinovăție.
Sancțiunile aplicate contravenientului pentru aceasta fapta contravenționala se încadrează în limitele prevăzute de O.U.G. 195/2002.Aceste sanctiuni sunt prportionale cu gradul de pericol social al faptei savarsite de catre contravenient, având in vedere împrejurările savarsirii faptei, ce a avut ca urmare punerea in pericol a siguranței circulației pe drumurile publice.
În ceea ce privește fapta de a fi condus vehiculul fără a deține documentele prevăzute de art. 35 alin. (2), respectiv polița de asigurare, instanța reține că potrivit art. 35 alin 2 din OUG nr. 195/2002, participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.
Totodată, conform art. 76 vehiculele înmatriculate sau înregistrate, cu excepția celor cu tracțiune animala, care circulă pe drumurile publice, trebuie să aibă asigurare obligatorie pentru răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, conform legii.
Din analiza acestor dispoziții legale, instanța constată că nu este reglementată obligația de a fi în posesia originalului poliței de asigurare, ci de a avea contractată o astfel de asigurare de răspundere civilă obligatorie.
Prin urmare, văzând ca fapta de a nu avea asupra sa polița de asigurare obligatorie RCA nu este reglementata ca si contravenție, instanța constata ca aceasta fapta contravenționala nu exista.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite in parte plângerea contraventionala si a anula in parte procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.11.2014 în ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de art. 101 alin 1 pct 18 din OUG nr. 195/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul A. C. C., avand CNP_,domiciliat in loc. Floresti,.,.,jud.Cluj, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.11.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, cu sediul in Iasi,..6,judetul Iasi.
Anulează în parte procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.11.2014 în ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de art. 101 alin 1 pct 18 din OUG nr. 195/2002.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal care nu contravin prezentei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.11.2015.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A. M.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015.... → |
|---|
