Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5203/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5203/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 5203/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. L. A.
Grefier D. B.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 5203/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta .>în contradictoriu cu pârâtul D. N., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 06.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_ din 13.11.2014, reclamanta .. IAȘI S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului D. N. la plata sumei de 454,29 lei din care 293,58 lei cu titlu de contravaloare de energie termică aferentă perioadei 07._ și 160,71 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 04._ și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâtul, a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, pentru care a emis facturi fiscale care nu au fost achitate de pârât la termenul de scadență stabilit; reclamanta a mai arătat că pentru neachitarea la termen a sumelor datorate, a calculat penalități de întârziere.
Reclamanta a mai arătat că deși a încercat stingerea diferendului pe cale amiabilă, pârâtul nu a dat curs invitației.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art.194 Cod procedură civilă, art.1169, art. 1270, art.1516 alin.1 Cod civil, Legea nr.325/2006, Ordinul ANRSC nr.483/2008.
În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus în copie certificată somații fila 5,11, convenție de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.787/31.07.2007 filele 6-10, situația debitului defalcat pe apartamente fila 10, sentința civilă nr.697/2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr._ filele 12-17, componență sold clienți la 28.10.2014 filele 18-31, facturi fiscale de agent termic aferente perioadei 11._ filele 32-36, facturi fiscale cu titlu de penalități aferente perioadei 06._ filele 37-88.
Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru în acord cu prevederile art.77 din Legea 85/2006.
În temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1, pct.2 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În cauză, s-a realizat regularizarea acțiunii în acord cu prevederile art.200 Cod procedură civilă în care reclamanta a făcut dovada calității de reprezentant, atașând în copie conformă facturi fiscale de agent termic aferente perioadei 10._ filele 98-117.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a se apăra contra susținerilor și apărărilor reclamantei.
P. serviciul registratură de la data de 17.02.2015, reclamanta a depus precizări la dosarul cauzei prin care a arătat că ulterior acționării în judecată, pârâtul a achitat debitul ce face obiectul prezentei cauze, solicitând constatarea dosarului ca rămas fără obiect.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, numita . calitate de furnizor, și pârâtul D. N., în calitate de consumator, au încheiat convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.787/31.07.2007, având ca obiect furnizarea energiei termice la locul de consum solicitat de consumator, astfel cum rezultă din convenție de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.787/31.07.2007 filele 6-10 (convenția).
În schimbul serviciilor prestate, pârâtul și-a asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de furnizor, potrivit art.7.1 din convenție, în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii facturii, potrivit art.14 din convenție.
Potrivit art.20.1 din convenție, neplata facturilor în termen de 30 zile calendaristice de la data scadenței obligațiilor, atrage după sine calcularea de penalități de întârziere egalele cu nivelul majorării datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, începând cu prima zi după data scadenței și până la data achitării ei inclusiv.
Conform art.18 alin 1 din Ordinul ANRSC 483/2008, termenul de plată al facturilor este de 30 zile lucrătoare de la data emiterii facturii.
Potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
În temeiul contractului au fost emise facturile fiscale cu titlu de debit restant aferente perioadei 07._, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 28.10.2014 filele 18-31, facturi fiscale de agent termic aferente perioadei 11._ filele 32-36, 10._ filele 98-117; la suma neachitată de către pârât au fost calculate penalități de întârziere aferente perioadei 04._, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 28.10.2014 filele 18-31, facturi fiscale cu titlu de penalități aferente perioadei 06._ filele 37-88.
În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data încheierii convenției, este dată de dispozițiile vechiului cod civil 1864.
În drept, sunt incidente prevederile art. 969 Cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și ale art. 1073 Cod civil conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.
Instanța reține că în speță sunt incidente și prevederile art. 1169 din vechiul Cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
Potrivit art. 662 Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În speță, față de regulile răspunderii civile contractuale, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și facturile fiscale de agent termic aferente perioadei 11._ filele 32-36, 10._, iar pârâtul a făcut dovada executării acestei creanțe, astfel cum rezultă din susținerile reclamantei.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, față de prevederile art.20.1 din convenție, instanța reține că neplata facturilor în termen de 30 zile calendaristice de la data scadenței obligațiilor, atrage după sine calcularea de penalități de întârziere egalele cu nivelul majorării datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, începând cu prima zi după data scadenței și până la data achitării ei inclusiv.
Potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
Interpretând această clauză contractuală, instanța constată că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate, inserându-se astfel o clauză penală în accepțiunea art. 1066 Codul civil.
P. urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiile angajării răspunderii civile contractuale constând în vina debitorului, existența unui prejudiciu și punerea în întârziere a debitorului.
Cum primele două condiții au fost analizate în momentul stabilirii obligației pârâtului de plată a contravalorii facturilor emise în perioada 07._, instanța reține în plus că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 alin. 2 din Codul civil, pârâtul fiind de drept în întârziere întrucât au contractat expres că neplata facturilor în termen de 30 zile calendaristice de la data scadenței obligațiilor, atrage după sine calcularea de penalități de întârziere egalele cu nivelul majorării datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, începând cu prima zi după data scadenței și până la data achitării ei inclusiv, creanța cu privire la acest capăt de cerere, fiind deci, exigibilă.
Pentru motivele de drept și de fapt expuse, văzând și prevederile art.451 Cod procedură civilă, având în vedere susținerile reclamantei potrivit cărora pârâtul a achitat contravaloarea debitului principal și a penalităților aferente solicitate pe calea acțiunii de față, instanța urmează a respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, în ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, apare ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare în condițiile în care deși sarcina probei îi revenea în acord cu prevederile art.249 Cod procedură civilă nu a înțeles să producă nicio probă în acest sens.
În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, instanța urmează a lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca devenită fără obiect acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta . J_, CUI_, cu sediul în Iași, calea Chișinăului, nr.25, județul Iași, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL cu sediul în Iași, ., județul Iași în contradictoriu cu pârâtul D. N. CNP_ cu domiciliul în Iași, ., ., ., județul Iași.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Ia act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. E. L. D. B.
Red.Tehnored.
E.L.A.- 05.05.2015
4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5104/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5152/2015. Judecătoria... → |
|---|








