Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5202/2015. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 06.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.04.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_ din 13.10.2014, reclamanta .. IAȘI S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului I. G. la plata sumei de 934,90 lei din care 84,96 lei cu titlu de contravaloare a energiei termice furnizate și facturată în perioada 05._ și 849,94 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 12._ și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâtul, a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, pentru care a emis facturi fiscale care nu au fost achitate de pârât la termenul de scadență stabilit; reclamanta a mai arătat că pentru neachitarea la termen a sumelor datorate, a calculat penalități de întârziere.

Reclamanta a mai arătat că deși a încercat stingerea diferendului pe cale amiabilă, pârâtul nu a dat curs invitației.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art.194 Cod procedură civilă, art.1169, art. 1270, art.1516 alin.1 Cod civil, Legea nr.325/2006, Ordinul ANRSC nr.483/2008.

În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus în copie certificată sentința civilă nr.697/2012 pronunțată de Tribunalul Iași-Secția a II-a civilă-faliment în dosarul nr._ filele 5-11, somație fila 11, proces verbal de conciliere directă din 18.06.2014 fila 12, copie carte identitate pârât fila 13, convenție de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.4195/13.12.2010 filele 14-16, situația debitului defalcat pe apartamente filele 17-20, facturi fiscale cu titlu de penalități aferent perioadei 12._ filele 21-35, componență sold clienți la 22.09.2014 filele 36-49, facturi fiscale de agent termic aferente perioadei 05._ filele 50-55, facturi fiscale cu titlu de penalități aferent perioadei 12._ filele 56-93.

Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru în acord cu prevederile art.77 din Legea 85/2006.

În temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1, pct.2 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În cauză, s-a realizat regularizarea acțiunii în acord cu prevederile art.200 Cod procedură civilă în care reclamanta a făcut dovada calității de reprezentant convențional, a făcut precizări cu privire la plățile efectuate de pârât și a depus un tabel de calcul detaliat al penalităților filele 102-103; cu aceeași ocazie a depus fișă de cont pentru operațiuni diverse filele 104-109.

Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a se apăra contra susținerilor reclamantei.

P. serviciul registratură de la data de 05.02.2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei, centralizator calcul penalități filele 120-137 și facturi fiscale de agent termic aferente perioadei 12._ filele 138-148 și facturi fiscale cu titlu de penalități aferent perioadei 12._ filele 149-160.

P. serviciul registratură de la data de 25.03.2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei, precizări cu privire la debitul ce a făcut obiectul procesului verbal de conciliere directă din 18.06.2014 filele 164-167, anexând centralizator calcul penalități ulterior datei de 18.06.2014 fila 168.

La termenul din 06.04.2015, instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele pentru care termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior introducerii acțiunii.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, numita . calitate de furnizor, și pârâtul I. G., în calitate de consumator, au încheiat convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.4195/13.12.2010 având ca obiect furnizarea energiei termice la locul de consum solicitat de consumator, astfel cum rezultă din convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.4195/13.12.2010 filele 14-16 (convenția).

În schimbul serviciilor prestate, pârâtul și-a asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de furnizor, potrivit art.7.a din convenție.

Potrivit art.4.b din convenție, furnizorul are dreptul să aplice penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, în cazul neachitări facturilor la termen.

Conform art.18 alin 1 din Ordinul ANRSC 483/2008, termenul de plată al facturilor este de 15 zile lucrătoare de la data emiterii facturii.

Potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere începând cu prima zi după data scadenței, penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.

La data de 17.04.2012, reclamanta a intrat sub incidența Legii privind procedura insolvenței, fiind numit în calitate de lichidator administratorul judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, astfel cum rezultă din sentința civilă nr.697/2012 pronunțată de Tribunalul Iași-Secția a II-a civilă-faliment în dosarul nr._ filele 5-11.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele pentru care termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior introducerii acțiunii, excepție invocată de instanță din oficiu, excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța urmează a se pronunța asupra acesteia cu prioritate în acord cu prevederile art.248 Cod procedură civilă, pe care o va admite pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.

În fapt, în temeiul contractului au fost emise facturile fiscale cu titlu de debit restant aferente perioadei 12._ astfel cum rezultă din componență sold clienți la 22.09.2014 filele 36-49, facturi fiscale de agent termic aferente perioadei 05._ filele 50-55, 12._ filele 138-148; la suma neachitată de către pârât au fost calculate penalități de întârziere aferente perioadei 12._, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 22.09.2014 filele 36-49, facturi fiscale cu titlu de penalități aferent perioadei 12._ filele 56-93, tabel de calcul detaliat al penalităților filele 102-103, fișă de cont pentru operațiuni diverse filele 104-109, centralizator calcul penalități filele 120-137.

La data de 13.10.2014 a fost formulată acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, iar la data de 18.06.2014, părțile au încheiat procesul verbal de conciliere directă din 18.06.2014 fila 12 pentru suma de 932,44 lei din care 84,96 lei cu titlu de contravaloare energie termică aferentă perioadei 05._ și 847,48 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 12._ filele 164-167.

În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data încheierii contractului de furnizare a serviciilor, este dată de dispozițiile vechiului cod civil 1864.

Potrivit art.6 alin.4 din Noul cod civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt în întregime suspuse dispozițiilor legale care le-au instituit, litigiul fiind supus prevederilor Decretului nr.167/1958 prin raportare la data încheierii contractelor de furnizare a serviciilor.

Potrivit art.1 din Decretul privitor la prescripția extinctivă nr.167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii; termenul de prescripție fiind unul de 3 ani în acord cu prevederile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.

Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, legea făcând distincție între prescripția dreptului material la acțiune, ceea ce înseamnă existența posibilității de a apela la forța coercitivă a statului într-un anumit termen pentru a-l obliga pe debitorul obligației la o anumită prestație, și prescripția dreptului de a solicita executarea silită, ceea ce înseamnă existența unui termen defipt de lege în care creditorul obligației poate solicită punerea în executare a unui titlu executoriu în contra debitorului.

Potrivit art.16 alin.1 lit.b din Decretul nr.167/1958, prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent, iar potrivit art. 16 alin.1 lit.c din Decretul nr.167/1958, printr-un act începător de executare.

În privința penalităților de întârziere, se observă că acestea curg zi cu zi, începând cu data scadenței debitului principal, stingându-se fiecare prin prescripții separate de cea a debitului principal, după 3 ani de la data nașterii lor, cel mai târziu la data prescrierii dreptului la acțiune privind debitul principal (art.1 al.2, art.3, art.12 din Decretul 167/1958). De asemenea, plata debitului principal în cursul termenul de 3 ani valorează recunoaștere și determină întreruperea prescripției și curgerea unui nou termen de prescripție în privința penalităților.

Față de data scadenței fiecărui debit principal, a plăților efectuate și a modalității de imputare a plăților efectuate, instanța observă că ultima factură a cărui termen de scadență se înscrie în termenul general de prescripție de 3 ani anterior introducerii acțiunii aplicabil în prezenta cauză și anterior încheierii procesului verbal de conciliere directă din 18.06.2014 (3 ani calculați regresiv) este cea emisă la 22.12.2010, scadentă la 22.12.2010 (factura_/_) mai puțin facturile fiscale nr.U-_/31.03.2011, U-_/30.04.2011, astfel cum rezultă din proces verbal de conciliere directă din 18.06.2014 fila 12, situația debitului defalcat pe apartamente filele 17-20, componență sold clienți la 22.09.2014 filele 36-49, facturi fiscale de agent termic aferente perioadei 05._ filele 50-55, 12._ filele 138-148, tabel de calcul detaliat al penalităților filele 102-103, fișă de cont pentru operațiuni diverse filele 104-109, centralizator calcul penalități filele 120-137.

Cu alte cuvinte, dreptul de a solicita obligarea pârâtului la plata contravalorii facturilor de agent termic a căror scadență se situează anterior date de 18.06.2011 (3 ani calculați regresiv de la data încheierii procesului verbal de conciliere directă), apare ca fiind prescris, procesul verbal de conciliere directă din 18.06.2014, drept act de recunoaștere a creanței din partea debitorului și drept act de întrerupere a termenului de prescripție, nefiind de natură să producă efecte ce ar putea fi validate de instanța de judecată, pentru creanțe pentru care termenul de prescripție s-a împlinit anterior încheierii procesului verbal din 18.06.2014.

Față de data introducerii acțiunii, față de data încheierii procesului verbal din 18.06.2014 și data scadenței debitelor principale, penalitățile facturate pentru debitele acumulate în perioada 12._, puteau fi solicitate fiecare în parte într-un termen de 3 ani de la data nașterii lor, cel mai târziu în 3 ani de la data scadenței debitului principal aferent (stingându-se automat odată cu stingerea debitului principal), sub sancțiunea stingerii dreptului material la acțiune. Or, reținând că debitele scadente anterior datei de 18.06.2011, sunt prescrise, instanța conchide că aceeași sancțiune este aplicabilă și penalităților aferente acestora.

Așadar, în raport de data scadenței facturilor fiscale de agent termic care au stat la baza calculului de penalități aferente perioadei 12._, în raport de data achitării debitelor restante aferente fiecăreia dintre aceste facturi și a imputației plăților efectuate, instanța reține ca fiind prescrise penalitățile calculate asupra facturilor de agent termic emise anterior datei de 22.12.2010 (factura_/_) și asupra facturilor fiscale nr.U-_/31.03.2011, U-_/30.04.2011.

Pe fondul cauzei, în drept, sunt incidente prevederile art. 969 Cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și ale art. 1073 Cod civil conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.

Instanța reține că în speță sunt incidente și prevederile art. 1169 din vechiul Cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.

Potrivit art. 662 Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

În speță, față de regulile răspunderii civile contractuale, instanța reține că reclamanta . a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depuse la dosar și prin facturile fiscale de agent termic aferente perioadei 05._ filele 50-55, 12._ filele 138-148, facturi fiscale cu titlu de penalități aferent perioadei 12._ filele 56-93, iar pârâtul nu a făcut dovada executării acestei creanțe.

Față de cele arătate mai sus și față de modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține că reclamanta deține o creanță certă și lichidă, în conformitate cu dispozițiile art. 662 Cod procedură civilă în cuantum de 84,96 lei cu titlu de contravaloare a energie termică furnizată și facturată în perioada 05._, astfel cum rezultă din tabel de calcul detaliat al penalităților filele 102-103, fișă de cont pentru operațiuni diverse filele 104-109, centralizator calcul penalități filele 120-137, și va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 84,96 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de energie termică.

În ceea ce privește penalitățile de întârziere, față de prevederile art.4.b din convenție, instanța reține că furnizorul are dreptul să aplice penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, în cazul neachitări facturilor la termen.

Potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere începând cu prima zi după data scadenței, penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.

Interpretând această clauză contractuală, instanța constată că părțile au procedat la momentul încheierii contractelor la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate, inserându-se astfel o clauză penală în accepțiunea art. 1066 Codul civil.

P. urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiile angajării răspunderii civile contractuale constând în vina debitorului, existența unui prejudiciu și punerea în întârziere a debitorului.

Instanța reține în plus că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 alin. 2 din Codul civil, pârâtul fiind de drept în întârziere întrucât au contractat expres că neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere începând cu prima zi după data scadenței, penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.

P. cuantificarea valorii penalităților de întârziere, calculate pentru facturile fiscale pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripție, instanța constată că suma rezultată ca urmare a aplicării procentului de penalizare în raport de debitele facturate și zilele de întârziere rezultate este de 310,59 lei aferente perioadei 12._ calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la 31.08.2014, astfel cum rezultă din tabel de calcul detaliat al penalităților filele 102-103, fișă de cont pentru operațiuni diverse filele 104-109, centralizator calcul penalități filele 120-137.

Pentru motivele de drept și de fapt expuse, având în vedere că pârâtul a achitat cu întârziere debitele restante cu titlu de agent termic aferente perioadei 12._, văzând soluția ce se va da asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța urmează a admite în parte cererea privind acordarea penalităților de întârziere și a-l obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 310,59 lei cu titlu de penalități de întârziere.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, în ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, apare ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare în condițiile în care deși sarcina probei îi revenea în acord cu prevederile art.249 Cod procedură civilă nu a înțeles să producă nicio probă în acest sens.

În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, instanța urmează a lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

1.Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele pentru care termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior introducerii acțiunii, excepție invocată de instanță din oficiu.

2.Admite în parte acțiunea având ca obiect pretenții formulată reclamanta . J_, CUI_, cu sediul în Iași, calea Chișinăului, nr.25, județul Iași, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL cu sediul în Iași, ., județul Iași în contradictoriu cu pârâtul I. G. cu domiciliul în Iași, ., ., ..

Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 395,55 lei din care 84,96 lei reprezentând contravaloare energie termică aferentă perioadei 05._ și 310,59 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 12._.

Respinge ca prescris formulate restul pretențiilor.

Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Ia act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.04.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

A. E. L. D. B.

Red.Tehnored.

E.L.A.- 05.05.2015

4 ex.