Plângere contravenţională. Sentința nr. 5443/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5443/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 371/245/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 21 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: I.-C. R.
Grefier: H. M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5443
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul M. C., în contradictoriu cu intimatul M. IAȘI, prin reprezentant legal PRIMARUL MUNICIPIULUI IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 07.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21.04.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 08.01.2015, sub nr.de dosar_, petentul M. C. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție nr._/16.12.2014 și exonerarea de plata amenzii aplicate, pe care o consideră nemeritată, pentru următoarele considerente:
În fapt, se arată că autovehiculul cu nr.de înmatriculare_ este înmatriculat, fiind dăruit fiicei petentului, iar impozitul aferent anului 2014 a fost achitat integral la începutul anului. Petentul susține că autoturismul nu a fost utilizat, fiica sa neavând permis, iar soțul acesteia fiind plecat din localitate. Se mai învederează instanței că, imediat ce a primit adresa nr._, soția petentului a plătit pe cineva pentru a umfla cauciucurile autoturismului și l-a mutat în altă parte. Cu toate acestea, cineva a înțepat acele cauciucuri a doua zi, însă autoturismul este în bună stare de funcționare.
În drept, nu au fost invocate dispoziții legale.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON.
În susținere, petentul a depus, în copie, procesul-verbal contestat.
Intimatul Primarul Mun.Iași a formulat întâmpinare, depusă la dosar la data de 19.02.2015, prin compartimentul registratură, solicitând respingerea plângerii, pentru următoarele considerente:
Petentul M. C. a fost sancționat pentru neeliberarea domeniului public, prin ridicarea autovehiculului avariat, având nr.de înmatriculare_ .
Se învederează că nu există motive de nulitate absolută, procesul-verbal conținând toate mențiunile prevăzute de O.G.nr.2/2001. Mai mult, procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, întrucât fapta a fost constatată personal de agentul constatator, iar sancțiunea a fost corect individualizată. De asemenea, reprezentanții intimatului menționează faptul că petentul a fost somat prin adresa nr._/03.11.2014 cu privire la obligația de eliberare a domeniului public în termen de 48 de ore de la primirea acesteia, însă nu s-a conformat, motivele invocate în plângere fiind lipsite de relevanță și fără nici un suport legal, cu scopul sustragerii de la răspunderea contravențională.
Cu privire la temeinicia actului sancționator, se arată că fapta corespunde realității, în acest sens fiind și imaginile foto realizate și anexate la întâmpinare, iar sancțiunea a fost corect individualizată și corespunde gradului de pericol social concret al contravenției reținute în sarcina petentului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205-208 N.C.pr.civ.
Intimatul a solicitat judecarea plângerii și în lipsa reprezentanților săi.
Odată cu întâmpinarea a fost depusă documentația care a stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție (filele 18-24).
Pe cale de consecință, la data de 23.03.2015, la dosar au fost depuse precizări și înscrisuri, precum și planșe fotografice.
La termenul de judecată din data de 07.04.2015, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție nr._/16.12.2014, petentul M. C. a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 500 RON pentru săvârșirea contravenției prevăzute de cap.II punctele 1 și 2 din H.C.L.nr.172/2002, modificată prin HCL nr.207/2006, constând în aceea că a depozitat pe domeniul public un autovehicul avariat cu nr.de înmatriculare_ .
Fiind învestită, potrivit art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001, cu verificarea legalității și a temeiniciei procesului-verbal nr._ încheiat la data de 16.12.2014 de către agentul constatator al intimatului M. Iași, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate informațiile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal cuprinde mențiunile referitoare la data și ora constatării contravenției, locul săvârșirii, precum și la datele de identificare ale contravenientului. Instanța reține că fapta săvârșită de reprezentanții acesteia este descrisă în mod corespunzător, astfel încât poate fi încadrată în drept.
Analizând temeinicia aceluiași proces-verbal, se reține că, potrivit art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța reține că O.G.nr.2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, condiții în care se apreciază, de către instanță, că actul sancționator face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr. Contravenientul poate, deci, să dovedească liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal, în conformitate cu dispozițiile art.249 N.C.proc.civ.
Mai mult, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par.2 din Convenție nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (a se vedea Cauza N. G. împotriva României - Hotărârea din data de 03 aprilie 2012), însă, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Cauza Janosevic împotriva Suediei – Hotărârea din data de 23 iulie 2002), fiind necesar ca aceste prezumții să se încadreze în niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare (Cauza N. G.).
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv planșele foto atașate la întâmpinare (fila 20), rezultă că, într-adevăr, la data de 09.12.2014, data efectuării controlului de către agenții intimatului, autoturismul cu nr.de înmatriculare_ staționa pe domeniul public având cauciucurile dezumflate, ceea ce denotă avarierea sa, deși, prin adresa nr._/03.11.2014, emisă de M. Iași către petent, i se pusese acestuia în vedere, în calitate de proprietar, să ridice autovehiculul, în termen de 48 de ore de la comunicare.
Se mai observă faptul că prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art.6 par.2 din Convenție, deoarece autorului contravenției i se asigură, fără nici o îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, iar, într-o astfel de situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate, fără ca aceasta să însemne răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Instanța reține că petentului i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil, fiind încuviințată administrarea probei cu înscrisuri, însă petentul M. C. nu a demonstrat faptul că, la data de 09.12.2014 (data controlului), autoturismul său era în stare de funcțiune. Dimpotrivă, din planșa fotografică depusă de intimat rezultă veridicitatea situației de fapt consemnate în procesul-verbal contestat. În ceea ce privește planșele fotografice depuse de petent (filele 35-50), acestea nu cuprind nici o mențiune referitoare la data întocmirii, inclusiv cele în care autoturismul apare cu anvelopele din față umflate.
Nu în ultimul rând, instanța observă faptul că săvârșirea contravenției a fost constatată în mod nemijlocit de către agentul constatator al intimatului.
În lumina considerentelor de mai sus și apreciind că petentul nu a făcut dovada contrară celor consemnate în actul sancționator, instanța apreciază că încheierea acestuia este legală și temeinică.
În ce privește sancțiunea principală aplicată, respectiv amendă în cuantum de 500 RON, instanța reține că art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art.21 alin.3 din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Muller c. Franța, Handyside c. Regatul Unit).
Astfel, situația de fapt, așa cum a fost reținută nu absolvă întrutotul petentul de răspundere, însă sancțiunea trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.
Ținând cont de prevederile art.21 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite și de modalitatea de comitere a contravenției, remarcând și eforturile petentului de a lua măsurile corespunzătoare pentru a aduce autoturismul în stare de funcționare (conform înscrisurilor depuse la filele 91-92), instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului preventiv-educativ al sancțiunii.
Având în vedere considerentele de mai sus, urmează ca instanța să admită în parte plângerea și să înlocuiască sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 RON cu sancțiunea avertismentului, cu menținerea celorlalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
Nu în ultimul rând, instanța va lua act, în temeiul art.451 N.C.p.civ. și al principiului disponibilității, că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul M. C., C.N.P_, cu domiciliul în Iași, Stradela Cetățuia nr.7, ., ., în contradictoriu cu intimatul M. IAȘI, prin reprezentant legal PRIMARUL MUNICIPIULUI IAȘI, Cod Fiscal_, cu sediul în Iași, . și Sfânt, nr. 11, Județul Iași și împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._, încheiat la data de 16.12.2014.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 RON cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție nr._/16.12.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.04.2015.
Președinte, Grefier,
I.C.R. M.H.
Red./Tehnored.I.C.R./M.H.
4ex./22.05.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5021/2015. Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5463/2015.... → |
|---|
