Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5021/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5021/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 6373/245/2015
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5021
Ședința publică din data de 9 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta A. M. și pe pârâții B. N., B. D. și B. N. D., având ca obiect ordonanță președințială - evacuare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 09.04.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 6.03.2015, pe rolul Judecătoriei Iași, având ca obiect ordonanță președințială evacuare, reclamanta A. M. în contradictoriu cu pârâții Biacă N. și B. Dumitrița a solicitat instanței evacuarea acestora din imobilul proprietate personală situat în Iași, ..16, .,.> În motivarea acțiunii, aceasta a arătat că locuiește împreună cu fiul său Biacă N. și concubina acestuia în același imobil din iunie 2014, iar de la momentul inițial la care aceasta a acceptat să locuiască împreună cu ei și până în prezent comportamentul celor doi pârâți s-a schimbat, devenind violent. Astfel, pârâtul îi adresează permanent cuvinte jignitoare, o lovește în mod repetat și nemilos, creând o stare de tensiune. Susține reclamanta că a fost inițial de acord cu mutarea pârâtului în locuința sa, deoarece i s-ar fi promis de către fiul său că nu va mai fi violent . se mai subliniază că pârâtul ar mai fi fost o dată evacuat, prin sentința nr. 3446/2000 a Judecătoriei Iași. Mai susține reclamanta că la data de 10.12.2014, ca urmare a loviturilor primite de la pârât a necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale, în acest sens atașând certificatul medico-legal numărul 8047/12.12.2014. reclamanta învederează instanței că a fost amenințată cu moartea, iar din decembrie 2014 și până în prezent, pe fondul consumului de alcool, pârâtul continuă să o amenințe, fiind violent și creând în permanență o stare de tensiune. Apartamentul în care părțile locuiesc este compus din 2 camere nedecomandate, iar reclamanta este o persoană în vârstă, de 75 ani, cu probleme de sănătate, suferind de boli de inimă, neurologice și psihice. Acesteia i s-a recomandat repaus și evitarea stărilor de tensiune. Se mai arată că între părți există și o judecată de drept comun, având ca obiect evacuarea, respectiv dosarul_ . În drept, au fost indicate prevederile art. 996 NCPC. Sub aspect probatoriu, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
Au fost anexate cererii următoarele înscrisuri: certificat medico legal din 12.12.2014, proces verbal contravenție 10.12.2014, notificare evacuare imobil, contract de schimb apartamente, autentificat 1996, sentință civilă 2000, proces verbal 25.08.2000 de evacuare, împuternicire avocațială.
Primul termen de judecată a fost fixat de instanță la data de 25 martie 2015, reclamanta fiind citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și anexarea împuternicirii avocațiale cu . număr. Pârâții au fost citați cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu și de a prezenta pentru primul termen apărările și mijloacele proprii de probă.
La primul termen de judecată, instanța a constatat că pârâții nu au formulat nici un fel de apărări ( întâmpinarea nefiind obligatorie), a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri și martori și a pus în discuție în temeiul art.,. 78 NCPC necesitatea formulării cererii și în raport de copilul minor al cuplului pârâților. Reclamanta a precizat faptul că formulează cererea de chemare în judecată și în contradictoriu cu minorul Biacă N. D., prin reprezentanți legali ( părinții săi- Biacă N. și B. Dumitrița), astfel încât acesta a fost citat pentru un nou termen de judecată.
În cadrul ședinței din data de 8 aprilie 2015, instanța a luat act că nu s-au formulat apărări și nu s-au propus probe de acest pârât, a constatat administrat întreg materialul probatoriu și a reținut cauza spre competentă soluționare. Pronunțarea a fost amânată pe o perioadă de 1 zi, până la data de 9 aprilie 2015.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Procedura specială, aleasă de reclamanta din prezenta cauză, pentru obținere evacuării temporare a pârâților ( astfel cum a arătat în cadrul ședinței din 25 martie 2015, până la momentul judecării dosarului de fond având ca obiect evacuare), presupune respectarea unor condiții aparte, cumulativ și expres prevăzute de lege.
Astfel, în acord cu prevederile art.996 C.: „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nici o mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt”.
Rezultă așadar că, pentru emiterea unei ordonanțe președințiale este necesară îndeplinirea următoarelor condiții fundamentale: verificarea existenței unei aparențe de drept în favoarea uneia dintre cele două părți, justificarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau a unei pagube iminente care nu ar mai putea fi ulterior restabilită, nerezolvarea litigiului de fond între părți ( neprejudecarea fondului) și identificarea unor măsuri de natură provizorie apte a fi dispuse pentru un anumit segment temporal, cel mai târziu până la soluționarea fondului.
Astfel, trebuie subliniat că măsura evacuării presupune prin ea însăși o eliberare a unui imobil și deci, o măsură ce tinde a avea un efect mai puternic decât alte măsuri ce sunt luate, de regulă, pe cale de ordonanță președințiale. Evacuarea trebuie să reprezinte o situație excepțională, motivată de împrejurări excepționale și să rămână la stadiul de măsură provizorie.
O evacuare pe calea unei ordonanțe președințiale poate fi susținută de dovedirea unui caracter abuziv al actului de a locui într-un anumit imobil, astfel încât prin pronunțarea unei soluții de admitere să se ajungă la restabilirea, în mod imediat, a ordinii de drept.
În prezenta acțiune, pârâtul nu se prevalează de nici un fel de titlu, iar din suma împrejurărilor descrise și a probelor administrate nu poate fi exclusă, de plano, o acțiune în emiterea unei ordonanțe președințiale, motiv pentru care instanța va proceda la analiza punctuală a condițiilor acesteia și caracterului întemeiat al solicitărilor reclamantei.
Nerezolvarea fondului cauzei presupune lipsa unei examinări a eventualelor titluri, cu realizarea exclusivă a unui examen sumar, limitat la stabilirea unei aparențe în drept.
Din actele de proprietate ( schimb imobile) depuse la dosarul cauzei, instanța stabilește că aparența de drept este în favoarea reclamantei, aceasta având posibilitatea de a solicita, sub rezerva îndeplinirii cumulative a celorlalte cerințe legale, evacuarea din imobilul proprietate personală a pârâților, care nu exhibă nici un fel de titlu,având astfel caracterul de persoane tolerate.
Caracterul urgent trebuie raportat la circumstanțele concrete ale cauzei și trebuie să existe la momentul promovării acțiunii și să persiste pe toată durata acesteia. De principiu, exercitarea unor acte de violență poate constitui o justificare a adoptării unei măsuri urgente de evacuare a imobilului reclamantei.
Din analiza materialului probatoriu, instanța reține că toate susținerile reclamantei privitoare la exercitarea unor acte de violență fizică și verbală se raportează exclusiv la pârâtul Biacă N., nici o precizare nefiind realizată în privința motivelor care ar fundamenta evacuarea concubinei B. Dumitrița sau copilului minor al cuplului pârâților. Mai mult, depoziția martorului propus de reclamantă și audiat de instanță face referire exclusiv la pârâtul Biacă N., fără nici un fel de trimiteri la ceilalți doi pârâți ( concubina fiului reclamantei și copilul minor al pârâților).
Analizând procesul verbal depus la dosarul cauzei, de sancționare contravențională a pârâtului pentru acte de violență verbală ( încadrate în drept în legea 61/1991), instanța reține că acesta datează din 10.12.2014. Desigur, în contextul în care pârâtul nu a depus dovada contestării acestui proces verbal, el poate constitui un indiciu al atitudinii adoptate de pârât față de mama sa, reclamanta din prezenta cauză, fără a putea reprezenta ,per se, un mijloc de probă suficient, pentru demonstrarea unui comportament constant violent și generator de frică și tensiune.
Situația este identică și în cazul sentinței de evacuare din anul 2000, a aceluiași pârât, segmentul temporal scurs între momentul primei evacuări și prezenta cerere fiind unul semnificativ ( de aproximativ 15 ani).
Cu privire la certificatul medico legal anexat de reclamantă cererii, instanța reține că acesta nu poate stabili, fără urmă de îndoială raportul de cauzalitate între conflictul descris de procesul verbal din 10.12.2014 ( în care sunt descrise exclusiv acte de violență verbală față de reclamantă) și leziunile care au determinat 3-4 zile de îngrijiri medicale menționate în acest act medico legal din 12.12.2014.
Depoziția martorului, care ar fi trebui să reprezinte elementul central al dovedirii unei atare legături, suferă la capitolul percepție directă, numita P. M. declarând expres că nu a asistat la nici un act de violență fizică, ci știe de existența acestora doar de la reclamantă. Mai mult, aceasta a declarat că a văzut-o pe reclamantă, cu urme de vânătăi în regiune feței, însă nu știe dacă aceasta a efectuat plângeri penale sau s-a adresat în orice altă formă organelor de poliție. În esență, martorul a relatat un singur episod la care a asistat personal, în care pârâtul ar fi jignit-o pe mama sa, în fața blocului, toate celelalte suferințe expuse de reclamantă în cererea inițială fiind relatate martorei chiar de către aceasta.
Instanța va lua în considerare faptul că martorul nu locuiește în aceeași zonă, că acesta nu a perceput imediat decât un unic conflict verbal între părți și că tot ceea ce știe legat de cauza vânătăilor, constituie o mărturie indirectă.
Deși reclamanta vorbește despre violențe repetate și acte de agresiune care îi provoacă o stare de tensiune permanentă, aceasta nu a reușit să probeze decât două acte de violență verbală ( cel descris în procesul verbal de constatare contravenție, în lipsa unei contestări dovedite a procesului de către pârâtul sancționat, precum și episodul de agresiune verbală descris de martor).
Or, pentru luarea măsurii evacuării pe calea ordonanței președințiale, instanța apreciază că indiciile și probele prezentate și administrate în prezenta cauză sunt insuficiente, nesusținând caracterul suficient de grav al conviețuirii părților în același imobil. Reclamanta nu a reușit să probeze legătura de cauzalitate între certificatul medico legal anexat și atitudinea descrisă adoptată de fiul său pârât.
Revenind la sublinierea realizată anterior nici un motiv de evacuare nu este invocat și dovedit în raport de pârâta B. Dumitrița și Biacă N. D..
Ideea de vremelnice marchează caracterul conservator al măsurii ordonate, în raport cu dreptul periclitat al reclamantei, fără ca ea să se refere la durata în timp a măsurilor. Pe calea ordonanței, ca regulă generală, pot fi luate și măsuri nelimitate în timp ( așa cum este și cea a evacuării); instanța nu stabilește durata în timp a măsurilor, acestea fiind luate până la încetarea situației care a determinat o atare procedură specială.
În considerarea probelor anterior analizate, raportat la condițiile cumulative cerute de lege pentru emiterea unei ordonanțe președințiale, instanța va reține că reclamanta nu a reușit să probeze condiția urgenței și implicit temeinicia motivelor referitoare la violențele fizice și verbale exercitate de pârâți asupra sa, în plus neoferind nici un fel de motive reale, susceptibile de analiză, de evacuare a pârâtei și copilului minor al acesteia. pe cale de consecință, instanța urmează a respinge cererea de admitere a unei ordonanțe președințiale de evacuare și în mod corelativ de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale evacuare, formulată de reclamanta A. M., CNP_, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat A. M., prin avocat, Iași, ., în contradictoriu cu pârâții Biacă N., CNP_, B. Dumitrița, CNP_ și minorul Biacă N. D., prin reprezentanți legali ( părinții săi- Biacă N. și B. Dumitrița), CNP_, toți domiciliați în Iași, ..16, .,..
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 5 zile de la pronunțare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată astăzi, 9 aprilie 2015, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Pentru grefier aflat în CO
Semnează grefier șef al secției civile
L. P. F.
Red/tehn. jud. II
6 ex, 10.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4587/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5443/2015.... → |
|---|
