Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5463/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5463/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 42484/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5463/2015
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: R. R.
Grefier: A.-E. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta . administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. în contradictoriu cu pârâții M. B. și M. D., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 31.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 07.04.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 03.12.2014, reclamanta S.C. C. IAȘI S.A. a chemat în judecată pe pârâții M. B. și M. D., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 1691,23 lei – energie termică furnizată, în perioada mai 2008-oct.2011, 1447,61 lei – penalități de întârziere în perioada aug.2007-oct.2014, urmând să curgă până la achitarea integrală a prețului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, aceasta a arătat, în esență, că pârâții nu au respectat obligația de plată a facturilor emise de reclamantă în calitate de furnizor, în temeiul contractului de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr. 799 din 01.08.2007, precum și că au fost calculate penalități conform clauzei penale.
În drept, au fost invocate disp. C.p.c, art.1073, 1066, 1169 C.civil, Legea 325/2006, Ordinul ANRSC nr.483/2008.
În susținerea cererii, au fost anexate înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru conform art. 77 din Legea 85/2006.
Pârâții nu au formulat întâmpinare în termen legal și nu s-au prezentat pentru a face apărări.
În cauză, instanța a încuviințat, la solicitarea reclamantei și a administrat proba cu înscrisuri.
La termenul din 17.02.2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune în ceea ce privește creanțele cu scadență anterioară datei de 03.02.2011 și a accesoriilor acestora.
P. precizările depuse la data de 06.03.2015, reclamanta a solicitat respingerea excepției invocate, cu motivarea că sumele solicitate cu titlu de penalități de întârziere au fost calculate în temeiul clauzei penale din convenția de facturare individuală a energiei termice încheiată, că potrivit art. 12 din Decretul 167/1958m în cazul în care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită. Aceste sume au fost recunoscute de către pârâți ca fiind datorate prin acceptarea la plată a facturilor și efectuarea de plăți succesive, fiecare plată efectuată având efectul întreruperii cursului prescripției.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive, raportat la disp. art. 248 alin.1 C.p.c., instanța apreciază că este întemeiată, urmând să o admită.
Astfel, reclamanta S.C. C. Iași S.A., în calitate de furnizor (vânzător), și pârâții, în calitate de consumatori, au încheiat contractul de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr. 799 din 01.08.2007 având ca obiect furnizarea energiei termice. Potrivit art. 7 punctul 1 din contract, pârâții și-au asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de către furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate. Potrivit art. 20 din contract neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
În temeiul acestui contract, reclamanta a emis facturile depuse la dosarul cauzei, despre care afirmă că nu au fost achitate integral. Revenea pârâților obligația de a proba faptul că au achitat integral aceste facturi în termen, probă ce nu a fost produsă de pârâți. De asemenea, pârâții nu au făcut dovada că ar fi contestat facturile emise de reclamantă, potrivit art. 25 din contract. Pentru plățile efectuate cu întârziere, au fost calculate penalități de întârziere.
Referitor la legea civilă aplicabilă, potrivit prevederilor art. 2512 alin.1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.
Totuși, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 201), legiuitorul a stabilit că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Aceeași lege anterioară este incidentă și pentru acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.
În temeiul Decretului 167/1958, prescripția poate fi invocată și din oficiu.
Dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat prevăd că prescripția extinctivă se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani ce reprezintă debit principal nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei constând în penalități. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv și, oricum, plățile efectuate de pârâți vizau doar debitul principal, nu și penalitățile. Creanța constând în penalități are o relativă independență față de cea reprezentată de debitul principal, astfel încât recunoașterea debitului principal nu poate fi echivalată cu o recunoaștere și a debitului constând în penalități.
De asemenea, din coroborarea componenței sold clienți cu facturile fiscale, instanța reține că unele dintre facturile emise în perioada 31.05._10 au fost achitate parțial, însă ultima plată efectuată este la data de 21.07.2009. Reclamanta nu a dovedit că pârâții au achitat vreodată sume de bani cu titlu de penalități și nici cu titlu de contravaloare a energiei termice după data de 21.07.2009. Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
Constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 03.12.2014, față de scadențele menționate în componența soldului la data de 14.11.2014, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind creanțele constând în contravaloarea energiei termice facturate în perioada mai 2008-sept. 2011 și cele reprezentând penalități de întârziere calculate asupra debitelor principale facturate în perioada aug.2007 – sept. 2011.
Pe fond, reținând că factura U -_, emisă la data de 31.10.2011, cu scadență la 12.12.2011, nu a fost achitată, instanța îi va obliga pe pârâți la plata sumei de 11,66 lei. De asemenea, întrucât reclamanta a probat încheierea unei clauze penale prin art. 20 alin.1 din contract, instanța îi va obliga pe pârâți la plata penalităților de întârziere aferente facturii nr. U -_, calculate potrivit prevederilor contractuale menționate, de la data scadenței -12-12-2011 – și până la data plății efective a debitului principal.
Față de soluția dată excepției invocate, instanța va respinge restul pretențiilor, ca prescrise.
Întrucât reclamanta nu a făcut dovada suportării vreunor cheltuieli de judecată, raportat la art. 451 și urm. C.p.c., va fi respinsă cererea acesteia de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, în ceea ce privește creanțele reprezentând contravaloarea utilităților facturate în perioada mai 2008 – sept.2011 și cele reprezentând penalități de întârziere calculate asupra debitelor principale facturate în perioada aug.2007- sept. 2011.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., Jud. Iași, împotriva pârâților M. B., cu domiciliul în Iași, ., ., ., și M. D., cu domiciliul în Iași, ., ., ..
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 11,66 lei – contravaloarea energiei termice consumate și facturate prin factura nr.U-_ din 31.10.2011, precum și penalități de întârziere aferente acesteia, calculate potrivit art. 20 alin.1 din contractul nr. 799/01.08.2007, de la data scadenței – 12.12.2011 – și până la data plății efective.
Respinge restul pretențiilor, ca prescrise.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.04.2014.
Președinte, Grefier,
R. R. B. A.-E.
Red./tehnored. R.R.
5 ex./15.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5443/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4766/2015. Judecătoria... → |
|---|
