Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 4976/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4976/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 41889/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 08 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. Ș. P.
Grefier G. S.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4976/2015
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant D. C. și pe pârât L. I., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic înscriere C.F.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 25.03.2015, ulterior pentru data de 01.04.2015, ulterior pentru data de astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată că:
Pe rolul acestei instanțe a fost înregistrată sub nr._ din 24.12.2013, cererea formulată de reclamantul D. C., prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul L. I., să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să constate intervenită vânzarea – cumpărarea cotei indivize de 1/9, din suprafața de 336 mp teren situat în Iași, ., întabulat în Cartea Funciară_, nr.cadastral_, ce face obiectul promisiunii irevocabile de înstrăinare autentificată sub nr 5957/27.11.2006 de BNP D. B. și să se dispună înscrierea în Cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului.
În motivare reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâtul o promisiune irevocabilă de înstrăinare nr 5957/27.11.2006 la BNP D. B.,, prin care L. I. s-a obligat să-i vândă o cotă indiviză de 1/9 din terenul în suprafață de 336, mp menționat, dar și orice suprafață sau cotă ce va intra în proprietatea lui, să nu înstrăineze către alte persoane nici o suprafață de teren din Iași, . și nici o cotă din acest imobil și, de asemenea, să vândă și cota ce va rezulta din rectificarea certificatelor de moștenitor ce au fost emise. Prețul total al vânzării a fost de_,44 lei, echivalentul a 3600 euro și a fost achitat în integralitate de reclamant la momentul autentificării promisiunii de înstrăinare.
A menționat reclamantul că promisiunea de vânzare a cotei de 1/9 a fost înscrisă în Cartea Funciară . S-a mai precizat de reclamant că scopul avut de părți la momentul încheierii promisiunii de vânzare a fost transmiterea drepturilor succesorale ale pârâtului solicitate de acesta în procedura legii 18/1991. În data de 3.12.1999 pârâtul a primit titlu de proprietate nr_ pentru terenul ce face obiectul prezentei cauze, iar în data de 13.01.2020, acesta a fost notificat să prezinte notarului public toate documentele originale. Susține reclamantul că pârâtul a vândut o cota de 2/9 din cota totală de 3/9 intrată în proprietatea sa prin contractul autentificat sub nr 5888/30.12.2009 la BNP C. Ș. și Asociații., iar reclamantul a introdus acțiuni succesive în anul 2010 și 2011 în vederea valorificării dreptului anterior, dobândit prin promisiunea irevocabilă de înstrăinare (acțiunile fiind respinse întrucât fusese înscrisă în carea funciară doar promisiunea pentru cota de 1/9. )În ceea ce privește temeiul de drept, reclamantul a invocat atât art 27 din Legea 27/Legea 7/1996 cât și art 948-968 cod civil și art 2 din Legea 247/2005, insistând asupra repunerii in termenul de prescripție în situația în care instanța va considera că natura juridică a prezentei acțiuni este aceea de hotarâre care ține loc de act autentic. A invocat, ca și motive ale repunerii în termen, faptul că prescripția este o sancțiune a pasivității, iar reclamantului nu i se poate reproșa această atitudine, el introducând acțiuni numeroase împotriva pârâtului in ideea recuperării întregii suprafețe de teren. Mai susține reclamantul că a intervenit și intreruperea prescripției prin recunoașterea tacită a dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de pârât, întrucât în cursul proceselor dintre părți acesta nu a negat niciodată dreptul reclamantului asupra cotei de 1/9 ci doar asupra cotei de 2/9 .
Acțiunea a fost taxată cu taxă de timbru.
Legal citat pârâtul a formulat și depus întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea acțiunii raportat la caracterul acțiunii- în constatare și la faptul că există o acțiune în realizare, invocând totodată și excepția prescripției.
La termenul din 26.04.2014 instanța a calificat acțiunea ca hotarâre care ține loc de act autentic, ulterior pârâtul renunțănd la excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare.
În probațiune părțile au solicitat și instanța a admis pentru reclamant proba cu interogatoriul pârâtului și pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma exceptiei prescriptiei, invocată de pârât, ce va fi analizată cu intâietate, conform art. 248, C.pr.civ., instanța reține următoarele:
În data de 27.11.2006, intre părti s-a incheiat o promisiune de irevocabilă de înstrăinare a unui bun viitor privind cota parte indiviză de 1/9 din restul proprietății din municipiul Iași, ., inclusiv la cota indiviză de 1/9 din terenul în suprafață de 336, 40 mp amplasat in intravilanul mun Iași, ., împreună cu price suprafață de teren ce ar rezulta din rectificarea certificatelor de moștenitor, între pârât în calitate de promitent vânzător și reclamant în calitate de promitent cumpărător, actul fiind autentificat sub nr 5957/27.11.2006.
Din cele precizate de părti si din actele dosarului nu rezultă că reclamantul a intrat în posesia imobilului, ci doar faptul că a fost achitat un preț . Rezultă însă că în data de 3.12.2009 s-a emis titlul de proprietate nr_ pentru terenul care face obiectul prezentei cauze și în baza declarației pârâtului, autentificată sub nr 5760/22.12.2009 la BNP C. Ș. și Asociații, s-a intabulat în favoarea acestuia dreptul de proprietate asupra cotei de 3/9 din imobil.
O parte din terenul care face obiectul antecontractului de vânzare cumpărare- cota indiviză de 2/9- a fost înstrăinat, iar reclamantul a introdus succesiv, mai multe acțiuni pe rolul Judecătoriei Iași in vederea reglementării situației terenului,_ și_/245/2011- acțiuni in constatare nulitate absolută contract, care însă au fost respinse de instanță.
Aplicabil cauzei este termenul de prescriptie de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958.
A solicitat reclamantul, odată cu sesizarea instanței să fie repus în termen, raportat la faptul că prescripția reprezintă o instituție care este menită să sancționeze pasivitatea justițiabilului, ori reclamantului nu i se poate reproșa acest aspect, el efectuând numeroase demersuri judiciare, iar admisibilitatea acțiunii unei hotarâri de perfectare pentru întreaga cotă depindea de valabilitatea contractului de vânzare cumpărare atacat. Acțiunile au fost promovate în vederea valorificării integrale a creanței dobândite prin promisiunea irevocabilă de înstrăinare.
Notează instanța că in practica judiciară a Înaltei Curti de Casatie si Justitie ( S.civ. si de propr.int., dec.1212/2005) s-a stabilit că termenul prescriptiei curge din momentul incheierii contractului, însă atunci când promitentul cumpărător a preluat imobilul, detinerea lui, cu acordul promitentului – vânzător, echivalează cu recunoasterea dreptului acestuia, in sensul art. 16 lit.a din Decretul 167/1958. In acest caz, reclamantul nu a făcut dovada că a intrat în posesia bunului, iar titlul de proprietate a fost obținut în 3.12.2009, astfel încât termenul de prescripție a începu să curgă la acea dată, de la care reclamantul avea posibilitatea să introducă acțiune în perfectarea hotarârii de vânzare cumpărare.
Repunerea în termenul de prescripție este consacrată în art 19 al decretului 167/1958 care, în primul alineat prevede posibilitatea ca în situații temeinic justificate să dispună judecarea acțiunii, iar potrivit alin al doilea cererea de repunere în termen poate fi făcută doar în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție. Din susținerile reclamantului rezultă că motivele temeinice invocate au fost afacerile judiciare, respectiv dosarul_/245/2011 și_ . În doctrină s-a arătat că prin cauze temeinic justificate trebuie să se înțeleagă doar acele împrejurări care, fără a avea caracterul forței majore, sunt exclusive de culpă; este vorba deci de piedici relative dar exclud culpa reclamantului. Ori, apreciază instanța că prezenta cerere de chemare în judecată nu depindea de soluțiile din dosarele invocate de reclamant, de altfel chiar și el a recunoscut faptul că soluțiile în dosarele respective nu au fost în favoarea sa. Cu atât mai mult se impunea un plus de diligență în reglementarea situației juridice a terenului respectiv.
Pentru aceste considerente, apreciază instanța că motivele invocate nu sunt temeinice în sensul dorit de legiuitor, că reclamantul nu a fost suficient de diligent, motiv pentru care va fi respinsă cererea de repunere în termenul de prescripție.
A mai invocat reclamantul și întreruperea cursului prescripției, întrucât ar fi intervenit o recunoaștere tacită a pârâtului față de dreptul reclamantului la cota indiviză de 1/9 prin faptul că în dosarele mai sus amintite acesta ar fi negat dreptul reclamantului doar cu privire la cota de 2/9. Nici această afirmație nu poate fi reținută ca pertinentă . Este adevărat că reprezintă o cauză de întrerupere a prescripției recunoașterea dreptului a cărui acțiune se rescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția. Cu toate acestea, recunoașterea tacită trebuie să fie neechivocă, să rezulte în mod neîndoielnic. Ori, interpretând logic acțiunile pârâtului, o negare parțială a dreptului reclamantului într-un anumit dosar, nu presupune automat și recunoașterea dreptului acestuia cu privire la restul cotei, de 1/9, care nu a format obiectul respectivului dosar.
In cauză, față de probele administrate la solicitarea reclamantului, nu s-a dovedit in mod justificat cererea de repunere in termen și nici că a intervenit o recunoaștere neechivocă a dreptului reclamantului din partea pârâtului, astfel încât instanța va constata că termenul de prescriptie prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958 era implinit la data introducerii cererii de chemare în judecată, astfel incât exceptia invocată va fi admisă și acțiunea va fi respinsă ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de repunere în termenul de prescripție.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantul D. C., cu domiciliul ales în Iași, ..2, ..24, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul L. I., cu domiciliul în Bârlad, ., ., ., jud. V., având ca obiect perfectare vânzare cu privire la cota de 1/9 părți indivize din terenul în suprafață de 336 mp situat în Iași, ..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmând a se depune la Judecătoria Iași
Pronunțată în ședință publică, azi, 8.04.2015.
PREȘEDINTE, PENTRU GREFIER
P.V.Ș. AFLAT ÎN C.O.,
Red./Tehnored. P.V.Ș.
4 ex./6.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4784/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4994/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
