Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 8693/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8693/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 8693/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 8693/2015
Ședința publică de la 29 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. L. A.
Grefier S. M. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. C.E.T. IAȘI SA în contradictoriu cu pârâții F. C., F. D., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea de pe lista de ședință, la prima strigare a cauzei au lipsit părțile, situație în care, potrivit prevederilor art.104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată, când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se constată, de asemenea, lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art.223 alin.(3) coroborate cu dispozițiile art.411 alin.(1) pct.2 teza finală din Codul de procedură civilă, după care,
Observând că prezenta cauză este la primul termen de judecată, instanța procedează, din oficiu, în baza art.131 Cod de procedură civilă, la verificarea competenței sale generale, materiale și teritoriale, stabilind că, față de dispozițiile art. 94 și 97 Cod de procedură civilă, este competentă să judece pricina.
Instanța, invocă din oficiu și pune în discuția părților excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele pentru care termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior formulării acțiunii, pe care în temeiul art.248 Cod procedură civilă, o unește cu fondul cauzei, apreciind că pentru judecarea acesteia este necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru soluționarea fondului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte excepții de invocat instanța acordă cuvântul la probe.
Constatând că proba cu înscrisurile existente la dosar este admisibilă potrivit legii și concludentă pentru soluționarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 237 alin. 2 pct. 7, prin raportare la art. 255 și 258 Cod de procedură civilă, instanța o încuviințează părților și, în temeiul dispozițiilor art.260 Cod de procedură civilă, o constată administrată.
În temeiul art.238 Cod procedură civilă, instanța estimează că prezenta cauză poate fi soluționată la termenul de astăzi.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte probe de administrat, în temeiul dispozițiilor art.244 Cod de procedură civilă constată terminată cercetarea judecătorească a procesului.
În temeiul dispozițiilor art.392 Cod de procedură civilă, instanța declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
În temeiul dispozițiilor art. 394 Cod de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_ din 13.03.2015, reclamanta .. IAȘI S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților F. C., F. D. la plata sumei de 150 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 12.2008 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâții, a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, pentru care a emis facturi fiscale care nu au fost achitate de pârâți la termenul de scadență stabilit; reclamanta a mai arătat că pentru neachitarea la termen a sumelor datorate, a calculat penalități de întârziere.
Reclamanta a mai arătat că deși a încercat stingerea diferendului pe cale amiabilă, pârâții nu au dat curs invitației.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art.194 Cod procedură civilă, art.1169, art. 1270, art.1516 alin.1 Cod civil, Legea nr.325/2006, Ordinul ANRSC nr.483/2008.
În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus în copie certificată componență sold clienți la 25.02.2015 fila 6, convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.1092/12.05.2005 filele 7-8, sentința civilă nr.461/2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr._ filele 9-10, facturi fiscale de agent termic aferente perioadei 04._ filele 11-31.
Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru în acord cu prevederile art.77 din Legea 85/2006.
În temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1, pct.2 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În cauză, nu s-a realizat regularizarea acțiunii în acord cu prevederile art.200 Cod procedură civilă.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în fața instanței pentru a se apăra contra susținerilor și apărărilor reclamantei.
Prin serviciul registratură de la data de 09.04.2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări prin care a arătat că ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, pârâții au achitat integral debitul solicitat pe calea acțiunii de față, atașând componență sold clienți la 08.04.2015 fila 36.
La termenul din 29.06.2015, instanța din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile atașate cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, numita . calitate de furnizor, și pârâții F. C., F. D., în calitate de consumator, au încheiat convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.1092/12.05.2005 având ca obiect repartizarea/facturarea cotei-părți din consumul total de energie termică înregistrat de grupul de măsurare/contoare de la branșamentul termic comun al imobilului de tip condominiu, precum și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumatorul individual privind furnizarea, condițiile de consum și plata energiei termice, astfel cum rezultă din convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.1092/12.05.2005 filele 7-8.
În schimbul serviciilor prestate, pârâții și-au asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de furnizor, potrivit art.7.1 din contractul de furnizare a energiei nr. 1092/12.05.2005, în termen de 15 zile lucrătoare de la data expedierii facturii/confirmării de primire, potrivit art.14 din contractul de furnizare a energiei termice nr. 1092/12.05.2005.
Potrivit art.20.1 din contractul de furnizare a energiei termice nr. 1092/12.05.2005, neplata facturilor în termen de 15 zile lucrătoare de la data scadenței obligațiilor, atrage după sine calcularea de penalități de întârziere egalele cu nivelul majorării datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, începând cu prima zi după data scadenței și până la data achitării ei inclusiv.
Conform art.18 alin 1 din Ordinul ANRSC 483/2008, termenul de plată al facturilor este de 15 zile lucrătoare de la data emiterii facturii.
Potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele pentru care termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior formulării acțiunii, excepție invocată de instanță din oficiu la termenul de astăzi, excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța urmează a se pronunța asupra acesteia cu prioritate în acord cu prevederile art.248 Cod procedură civilă, pe care o va admite pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
În temeiul contractului au fost emise facturile fiscale cu titlu de debit restant aferente perioadei 12._, astfel cum rezultă din, facturi fiscale de agent termic aferente perioadei 04._ filele 11-31; la suma neachitată de către pârâți au fost calculate penalități de întârziere aferente perioadei 12.2008, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 25.02.2015 fila 6.
La data de 13.03.2015 a fost formulată acțiunea ce face obiectul prezentului dosar.
În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data încheierii contractului de furnizare a serviciilor, este dată de dispozițiile vechiului cod civil 1864.
Potrivit art.6 alin.4 din Noul cod civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt în întregime suspuse dispozițiilor legale care le-au instituit, litigiul fiind supus prevederilor Decretului nr.167/1958 prin raportare la data la care a început să curgă termenele de prescripție ale debitelor solicitate pe calea acțiunii de față.
Potrivit art.1 din Decretul privitor la prescripția extinctivă nr.167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii; termenul de prescripție fiind unul de 3 ani în acord cu prevederile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, legea făcând distincție între prescripția dreptului material la acțiune, ceea ce înseamnă existența posibilității de a apela la forța coercitivă a statului într-un anumit termen pentru a-l obliga pe debitorul obligației la o anumită prestație, și prescripția dreptului de a solicita executarea silită, ceea ce înseamnă existența unui termen defipt de lege în care creditorul obligației poate solicită punerea în executare a unui titlu executoriu în contra debitorului.
Potrivit art.16 alin.1 lit.b din Decretul nr.167/1958, prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent, iar potrivit art. 16 alin.1 lit.c din Decretul nr.167/1958, printr-un act începător de executare.
În privința penalităților de întârziere, se observă că acestea curg zi cu zi, începând cu data scadenței debitului principal, stingându-se fiecare prin prescripții separate de cea a debitului principal, după 3 ani de la data nașterii lor, cel mai târziu la data prescrierii dreptului la acțiune privind debitul principal (art.1 al.2, art.3, art.12 din Decretul 167/1958). De asemenea, plata debitului principal în cursul termenul de 3 ani valorează recunoaștere și determină întreruperea prescripției și curgerea unui nou termen de prescripție în privința penalităților.
Față de data scadenței fiecărui debit principal, a plăților efectuate și a modalității de imputare a plăților efectuate, instanța observă că ultima plată efectuată asupra facturilor de agent termic aferente perioadei 12._ și asupra cărora s-au calculat penalitățile solicitate pe calea acțiunii de față, a fost la data de 15.02.2008, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 25.02.2015 fila 6.
Față de data introducerii acțiunii, 13.03.2015 și față de data scadenței debitelor principale, penalitățile facturate pentru debitele acumulate în perioada 12._, puteau fi solicitate fiecare în parte într-un termen de 3 ani de la data nașterii lor, cel mai târziu în 3 ani de la data scadenței debitului principal aferent (stingându-se automat odată cu stingerea debitului principal), sub sancțiunea stingerii dreptului material la acțiune.
Or, observând că ultima plată efectuată asupra facturilor de agent termic a fost la data de 15.02.2008 și reținând că debitele scadente anterior datei de 13.02.2012 sunt prescrise (3 ani calculați regresiv de la data introducerii acțiunii), instanța conchide că aceeași sancțiune este aplicabilă și penalităților aferente acestora.
Așadar, în raport de data scadenței facturilor fiscale de agent termic aferente perioadei 12._, în raport de data achitării debitelor restante aferente fiecăreia dintre aceste facturi și a imputației plăților efectuate, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 25.02.2015 fila 6 și în raport de data introducerii acțiunii, instanța reține ca fiind prescrise penalitățile calculate asupra facturilor de agent termic emise în perioada 12._, penalități aferente perioadei 12.2008.
Concluzia de mai sus nu este contrazisă de precizările reclamatei depuse prin serviciul registratură de la data de 09.04.2015 potrivit cărora după chemarea în judecată, pârâții au achitat debitul solicitat pe calea acțiunii de față, în condițiile în care plățile efectuate, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 08.04.2015 fila 36 au intervenit după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani, nefiind de natură să producă întreruperea unui termen de prescripție împlinit.
Cu alte cuvinte, plățile efectuate, drept acte de recunoaștere a creanței din partea pârâților și drept act de întrerupere a termenului de prescripție, nu sunt de natură să producă efecte ce ar putea fi validate de instanța de judecată, deoarece au intervenit pentru creanțe pentru care termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior efectuării lor.
În raport de soluția de mai sus, instanța constată că nu se mai impune analiza fondului cauzei.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, în ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, apare ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare, prin raportare la soluția de mai sus, față de care reclamanta apare ca fiind în culpă procesuală; totodată, apare ca neîntemeiată și prin raportare la faptul că reclamanta nu a făcut dovada suportării acestora, deși sarcina probei îi revenea în acord cu prevederile art.249 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, instanța urmează a lua act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de instanță din oficiu.
Respinge acțiunea având ca obiect pretenții formulată reclamanta . J_, CUI_, cu sediul în Iași, calea Chișinăului, nr.25, județul Iași, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL cu sediul în Iași, ., județul Iași în contradictoriu cu pârâții F. C. CNP_, F. D. CNP_, ambii cu domiciliul în Iași, ., ., ., județul Iași ca prescris formulată.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Ia act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER, A. E. L. M. S. M.
Pentru grefierul aflat în concediu
de odihnă, semnează
grefierul șef al secției civile
Red.Tehnored.
E.L.A.- 08.07.2015
5 ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 8692/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 8696/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
