Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7839/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7839/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 7839/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 10.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER-P. A. -M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7839
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR, PRIN DIRECȚIA SILVICĂ IAȘI, în contradictoriu cu parata I. V., având ca obiect cerere de valoare redusă .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publica din data de 03.06.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsa de timp pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10.06.2015, cand,
INSTANȚA:
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._ /12.11.2014, reclamanta R. Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Iași a chemat in judecată, pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă, pe pârâta I. V., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 913,58 lei, reprezentând debit principal și suma 546,05 lei cu titlu de dobândă contractuală de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în urma încheierii contractului de prestări servicii de pază a pădurii nr. 2361/23.02.1010, pârâta datorează contravaloarea tarifului de pază, contractul fiind reziliat unilateral la data de 17.05.2002.
În drept, reclamanta a invocat disp.art.1270 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, art. 1025-1032 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Cererea a fost legal timbrată si redactată conform formularului prevăzut de art. 1028 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Atașat cererii, a depus in copie înscrisuri .
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a arătat că a încercat să achite contravaloarea serviciului de pază însă a fost refuzată, pe motiv că persoanele în vârstă nu mai datorează acest tarif. De asemenea, pârâta a menționat că pădurea este distrusă și din acest motiv nu datorează nicio sumă de bani.
Judecata s-a desfășurat conform art. 1029 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, cu dezbatere orală, in camera de consiliu, cu citarea părților.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți, iar la termenul din 03.06.2015, instanța a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru debitul aferent perioadei 23.02._11.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Intre părți s-a încheiat contractul nr. 2361/08.03.2010 de prestare servicii silvice pentru paza pădurii.
În îndeplinirea obligațiilor asumate prin acest contract, reclamanta a prestat servicii silvice pentru paza pădurii, pentru care pârâta s-a obligat la plata sume de 102 lei/an/ha.
Potrivit art. 1025 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 „prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua in considerare dobânzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței”.
Instanța reține că, în acord cu prevederile art. 1025 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, prezenta cauză se circumscrie domeniului de aplicare a procedurii cererilor cu valoare redusă, atât prin prisma naturii raportului juridic, cât și prin prisma valorii obiectului cererii (situat sub pragul de 10.000 lei).
În drept, instanța retine că, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea 71/2011, dispozițiile Codului civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 se aplicã tuturor actelor și faptelor încheiate sau, dupã caz, produse ori sãvârșite dupã ., precum și situațiilor juridice nãscute dupã .. Întrucât, în cauză, contractul a fost încheiat în anul 2001, când erau în vigoare dispozițiile Codului civil decretat în 1864, instanța va face aplicarea acestora în cauza de față.
Potrivit art. 238 Codul de procedura civila instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, excepțiile urmând a fi soluționate potrivit efectului acestora.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța constată că potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, art. 3 stabilind un termen general de prescripție de 3 ani.
Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 12.11.2014, instanța urmează a admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru debitul aferent perioadei 23.02._11, reclamanta nefăcând dovada suspendării ori întreruperii termenului de prescripție prin niciunul din modurile reglementate de art. 13 și art. 16 din Decretul nr. 167/1958. Instanța constată că nu rezultă din întâmpinarea formulată și probatoriul administrat pentru ce perioadă exactă s-a încercat realizarea plății de către pârâtă.
Instanța va avea în vedere data de 01.10.2011, față de dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2011, excepția fiind invocată din oficiu. În ceea ce privește apărările invocate de către reclamantă privitoare la decăderea pârâtei din dreptul de a invoca excepția prescripției, instanța subliniază faptul că excepția a fost invocată din oficiu în temeiul art. 18 din Decretul nr. 167/1958 coroborat cu art. 201 din Legea nr. 71/2011.
Instanța constată că termenul de prescripție al dreptului la acțiune privind recuperarea sumei datorate cu titlu de penalități se raportează la aceeași perioadă ca și debitul principal, conform principiului de drept „accesorium sequitur principale”.
Față de aceste considerente instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 23.02._11.
Pe fond, instanța constată că art. 7 al contractului încheiat cu pârâta, prevede că plata contravalorii serviciului de pază se va face semestrial, anticipat, până la data de 01.ianuarie pentru semestrul I și până la data de 01 iulie pentru semestrul II prin virament în contul prestatorului sau în numerar la caseria ocolului.
Potrivit art. 969 din Codul civil decretat în 1864, convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante.
În materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, revine debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art. 1169 din Codul civil decretat în 1864, conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Or, în prezenta cauză, pe baza probelor administrate rezultă că sumele au fost facturate corect, în termenele legale.
Observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că acestea susțin caracterul cert, lichid și exigibil al creanței reprezentând debit principal calculat pentru perioada 01.10._12 și suma de 55,27 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru acest debit principal.
Astfel, potrivit art. 662 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, creanța este certă atunci când existența sa neîndoielnică rezultă din titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, precum și exigibilă dacă este ajunsă la scadență sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului. După cum se poate observa creanța rezultă în mod direct din înscrisurile depuse, cuantumul sumei facturate este expres indicat și rezultă din totalizarea sumelor pentru fiecare dintre mărfurile indicate în facturi, iar termenul de scadență este împlinit la momentul promovării acțiunii, fiind înscris în facturile depuse.
Instanța nu poate reține apărările pârâtei referitoare la refuzul primirii plății de către reclamantă având în vedere că din probatoriul administrat nu rezultă că pârâta a procedat la oferta reală și la consemnarea sumelor datorate conform art. 1005 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, dovadă ce se poate realiza prin proba cu înscrisuri. De asemenea, nici exonerarea de la plată nu poate fi reținută având în vedere că o astfel de situație nu rezultă în prezenta cauză.
În ceea ce privește majorările de întârziere, instanța constată că raporturile dintre părți s-au derulat pe baza convenției, în care au prevăzut o clauză penală potrivit căreia, pentru neplata la termen a sumelor datorate, se percepe o penalitate pe zi întârziere.
Clauza penală este o convenție prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații contractuale și, implicit daunele ce i se cuvin pentru acoperirea acestuia. În cauza dedusă judecății, aceste daune, stabilite anticipat și convenționale, au natură moratorie, fiind datorate pentru întârzierea în executarea obligației.
Întrucât pârâta a acceptat contractul invocat, însușindu-și conținutul acestuia prin semnătură, aceasta și-a însușit implicit și conținutul clauzei penale stipulate la art. 12 din contract.
În prezența clauzei penale, instanței nu îi este permis să verifice întinderea prejudiciului suferit de către creditor și nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit. Clauza penală fiind rezultatul unui acord de voință, este obligatorie pentru părți și pentru instanță. Pârâta a acceptat o astfel de evaluare a prejudiciului născut prin neexecutarea obligației.
Ținând seama de aceste considerente și având în vedere prevederile contractuale, in temeiul art.1030 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, instanța va admite în parte acțiunea formulată, urmând să oblige pârâta sa plătească reclamantei suma de 316,89 lei reprezentând debit principal calculat pentru perioada 01.10._12 și suma de 55,27 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru acest debit principal.
În baza art.453 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, va fi obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată in cuantum de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 23.02._11.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată în cadrul procedurii cu privire la cererile de valoare redusă de către reclamanta R. Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Iași, cu sediul in Iasi,..2,judetul Iași, având CUI RO_, împotriva pârâtei I. V., având CNP_, cu domiciliul in ..
Obligă pârâta sa plătească reclamantei suma de 316,89 lei reprezentând debit principal calculat pentru perioada 01.10._12 și suma de 55,27 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru acest debit principal.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2015.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh.I.C.
4 ex/19 Iunie 2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8696/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 7844/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
