Plângere contravenţională. Sentința nr. 8430/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8430/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 8430/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 24.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A.-M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8430
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul P. M. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA LOCALĂ IAȘI, având ca obiect plângere contravențională .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 03.06.2015 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data,care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea succesiv la datele de 17.06.2015 și 24.06.2015, când:
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 19.02.2015 sub număr de dosar_ /2013, în urma declinării de competență de către Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ prin Sentința Civilă nr. 73/14.01.2015 petentul P. M. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției .-OP nr._/03.10.2014, solicitând anularea acestuia.
În fapt, petentul a criticat temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, arătând că la momentul indicat în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se afla în Logoj, în timpul serviciului și nu în Iași.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 2/2001.
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției fiind încheiat în mod legal și temeinic.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal .-OP nr._/03.10.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 100 lei, pentru faptul că pe data de 22.09.2011, ora 01:00 aflându-se pe ., Iași ar fi refuzat să se legitimeze cu actul de identitate, faptă care, potrivit procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (Legea nr. 61/1991 se adresează tuturor cetățenilor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, prin comunicarea procesului-verbal, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea în fața instanței, organ ce îndeplinește toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimat în fața instanței.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Conform adresei nr. 897/15.04.2015, fila 11, petentul P. M. s-a prezentat la serviciu în data de 22.09.2014, în schimbul II, între orele 14:25-23.03.
În referatul de activitate al agentului constatator din data 21.09._14 se menționează faptul că la ora 01:00 a fost depistat și sancționat numitul A. R. I. pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art. 2 pct 1 din Legea nr. 61/1991, în fața restaurantului „Curtea Berarilor”, în zona centrală.
Față de probatoriul administrat, având în vedere că cele reținute prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat nu au fost constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator, iar materialul probatoriu nu probează cele menționate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că nu se poate reține fără dubiu și cu certitudine săvârșirea faptei contravenționale reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției IS-OP nr._/03.10.2014 de către petent.
Raspunderea contraventionala este o raspundere personala, astfel ca în cazul în care destinatarul normei legale întelege sa nu se conformeze obligatiei edictate de aceasta, acestuia i se va aplica sanctiunea prevazuta cu efect preventiv si punitiv. Or, din probatoriul administrat în prezenta cauză nu rezultă că petentul este cel care a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa. Mai mult, conform adresei nr. 897/15.04.2015, fila 11, petentul P. M. s-a prezentat la serviciu în data de 22.09.2014, în schimbul II, între orele 14:25-23.03, la .. cu punct de lucur în localitatea Lugoj, jud. T..
Într-un stat de drept, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor reprezintă valori supreme și sunt garantate (art. 1 alin. 3 din Constituția României), stat de drept definit prin preeminența dreptului, cetățeanul, individul trebuie apărat de către stat, dar și în fața statului și a instituțiilor sale. Aceasta este esența teoriei drepturilor omului. Statul și instituțiile sale se află într-o evidentă poziție de superioritate față de individ care, dacă nu ar fi protejat în drepturile sale, ar putea fi prejudiciat prin eventualele abuzuri ale statului. Teoria drepturilor omului, jurisprudența Curții de la Strasbourg pleacă de la prezumția că statul este în poziția privilegiată din care poate săvârși abuzuri în lipsa garanțiilor acordate persoanelor fizice.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul P. M. și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției .-OP nr._/03.10.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE.
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul P. M., domiciliat in Lugos,.,.,. verbal de constatare a contravenției .-OP nr._/03.10.2014, în contradictoriu cu intimatul Poliția Locală Iași, cu sediul in I.,.,judetul I..
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției .-OP nr._/03.10.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.06.2015.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh.I.C.
4 ex/07.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8414/2015. Judecătoria IAŞI | Validare poprire. Sentința nr. 8692/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
