Pretenţii. Sentința nr. 7844/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7844/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 7844/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 10.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER-P. A. -M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7844
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. "S." S.A, in contradictoriu cu parata S.C. MB T. IS S.R.L, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publica din data de 03.06.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsa de timp pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10.06.2015, cand,
INSTANȚA:
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta . chemat in judecată pe pârâta S.C. MB T. IS S.R.L, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 296 lei reprezentând debit principal aferent perioadei iunie 2013-septembrie 2013 și suma de 60,12 lei penalități de întârziere calculat pentru acest debit până la data de 20.01.2015, cu suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, in baza contractului încheiat cu pârâta, a prestat acesteia servicii de salubritate însă, întrucât aceasta nu au înțeles să-si achite obligațiile contractuale privind plata prețului, s-a acumulat debitul solicitat.
Coeficientul de penalizare aplicat este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, egal cu cel utilizat pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat – conform OUG 39/2010 si OUG 88/2010.
Reclamanta a mai arătat că încercat soluționarea litigiului pe calea medierii, pârâta refuzând să se prezinte in fața mediatorului in vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului.
În drept, reclamanta a invocat disp.art.1516 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009.
Cererea a fost legal timbrată.
Atașat cererii, a depus in copie înscrisuri .
Pârâta a depus întâmpinare prin care solicita respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiată, motivat de faptul că reclamanta nu si-a îndeplinit obligațiile asumate prin prezentul contract, respectiv nu a asigurat prestarea serviciilor de salubritate asumate prin contractul încheiat. Cu caracter de reconvenționala, parata a solicitat obligarea reclamantei la plata penalităților in cuantum de 3 % pentru fiecare zi de întârziere pentru întreruperea nejustificata a serviciului si prestarea in alți parametri de calitate si cantitate decât cei prevăzuți in contract, conform art.4,pct.15.
În ședința publica din data de 03.06.2015 instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulata de catre parata-reclamanta, acordându-se termen pentru soluționarea acestei cereri la data de 09.09.2015.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Intre pârâtă si societatea reclamantă s-a încheiat contractul nr._/07.11.2012, pentru prestări servicii de salubritate.
În îndeplinirea obligațiilor asumate prin acest contract, reclamanta a prestat pârâtei servicii de salubritate, servicii pentru care a emis facturile fiscale depuse la dosar, pe care pârâta nu le-a achitat.
Conform art. 1270 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 în vigoare la data încheierii contractului analizat și, prin urmare incident în prezenta cauză conform art. 6 din Codul Civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 coroborat cu art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Art.5 pct.3 al contractului încheiat cu pârâtul, prevede obligația beneficiarului de a achita contravaloarea serviciilor prestate, în termenele legale.
În materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, revine debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art. 249 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Or, în prezenta cauză, pe baza probelor administrate rezultă că sumele au fost facturate corect, în termenele legale, însă acesta nu și-a îndeplinit obligația corelativă.
Observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că acestea susțin caracterul cert, lichid și exigibil al creanței de care se prevalează reclamanta, fiind asumate în mod tacit prin necontestarea facturilor conform clauzei prevăzută la art. 5.7 din contractul semnat de către părți coroborat cu art. 277 alin 2 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Astfel, potrivit art. 662 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, creanța este certă atunci când existența sa neîndoielnică rezultă din titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, precum și exigibilă dacă este ajunsă la scadență sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului. După cum se poate observa creanța rezultă în mod direct din înscrisurile depuse, cuantumul sumei facturate este expres indicat și rezultă din totalizarea sumelor pentru fiecare dintre mărfurile indicate în facturi, iar termenul de scadență este împlinit la momentul promovării acțiunii, fiind înscris în facturile depuse.
Neachitând suma solicitată de reclamantă, in temeiul art.5 pct.4 din contractul încheiat între părți, au fost calculate in sarcina pârâtului majorări de întârziere.
În ceea ce privește majorările de întârziere, instanța constată că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat pe baza convenției, în care au prevăzut o clauză penală potrivit căreia, pentru neplata la termen a sumelor datorate, se percepe o penalitate pe zi întârziere.
Clauza penală este o convenție prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații contractuale și, implicit daunele ce i se cuvin pentru acoperirea acestuia. În cauza dedusă judecății, aceste daune, stabilite anticipat și convenționale, au natură moratorie, fiind datorate pentru întârzierea în executarea obligației.
Întrucât pârâta a acceptat contractul, însușindu-și conținutul acestuia prin semnătură, aceasta și-a însușit implicit și conținutul clauzei penale stipulate la art. 5.4 din contract.
În prezența clauzei penale, instanței nu îi este permis să verifice întinderea prejudiciului suferit de către creditor și nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit. Clauza penală fiind rezultatul unui acord de voință, este obligatorie pentru părți și pentru instanță. Pârâta a acceptat o astfel de evaluare a prejudiciului născut prin neexecutarea obligației.
În ceea ce privește apărările pârâtei referitoare la neexecutarea serviciilor a căror contravaloare se solicită prin prezenta, instanța constată că excepția de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligației ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-și execute propriile obligații. Temeiul juridic al invocării excepției de neexecutare a contractului îl constituie interdependența obligațiilor reciproce din contractul sinalagmatic, împrejurare că fiecare dintre aceste obligații constituie cauza juridică a obligației corelative.
Pentru invocarea excepției de neexecutare a contractului este necesar ca obligațiile reciproce ale părților să-și aibă temeiul în același contract, fiind necesar ca din partea celeilalte părți să existe o neexecutare, chiar parțială, dar suficient de importantă. De asemenea, neexecutarea trebuie să nu se datoreze faptei înseși a celui care invocă excepția, iar părțile să nu fi convenit un termen de executare a uneia dintre obligațiile reciproce.
Din coroborarea probatoriului administrat instanța constată că pârâta nu a făcut dovada neexecutării contractului de către reclamantă, susținerile acesteia din întâmpinare privind neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul încheiat de către reclamantă neputând fi reținute conform principiului reglementat de art. 249 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, respectiv cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Față de prevederile contractuale menționate, față de textul legal sus – menționat, si față de neîndeplinirea obligației asumate de pârâtă - de plată a contravalorii serviciilor de salubritate prestate, instanța constată întemeiată acțiunea introdusă de reclamantă.
Ținând seama de aceste considerente, instanța va admite acțiunea formulată, urmând să oblige pârâta sa plătească reclamantei suma de 296 lei reprezentând debit principal aferent perioadei iunie 2013-septembrie 2013 și suma de 60,12 lei penalități de întârziere calculat pentru acest debit până la data de 20.01.2015.
În baza art.453 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, va fi obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 40 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. S. SA având CUI RO14816433, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, împotriva pârâta . SRL, având CUI_, cu sediul in Iasi,.,.,., județul Iași.
Obligă pârâta sa plătească reclamantei suma de 296 lei reprezentând debit principal aferent perioadei iunie 2013-septembrie 2013 și suma de 60,12 lei penalități de întârziere calculat pentru acest debit până la data de 20.01.2015.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 29 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2015.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh.I.C.
4 ex/16 Iunie 2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7839/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 7869/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
