Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI

În motivare, reclamanta a arătat că, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâta, a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, însă aceasta nu și-au îndeplinit obligația de a achita integral și la termen facturile emise de societatea reclamantă pentru contravaloarea serviciilor prestate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270, art. 1516 alin.1, art. 1169, art. 1073, art. 1530 Cod civil, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, Ordinului A.N.R.S.C. nr. 483/2008 privind aprobarea Contractului – cadru de furnizare a energiei termice.

Potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 cererea este scutită de taxă judiciară de timbru.

În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată,, contractele de furnizare a energiei termice, componența sold clienți.

Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele mai vechi de 3 ani, și totodată a invocat inadmisibilitatea introducerii cererii fără o prealabilă înștiințare.

Analizând susținerile reclamantei coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

Reclamanta S.C. C. Iași S.A., în calitate de furnizor (vânzător), și pârâta, în calitate de consumatori, au încheiat contractul de furnizare a energiei termice având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și apă caldă de consum. Potrivit contractului, pârâta și-a asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de către furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței (15 zile de la data emiterii) atrage majorări de întârziere stabilite conform reglementărilor în vigoare.

În temeiul acestui contract, reclamanta a emis facturile depuse la dosarul cauzei, însă pârâții au achitat cu întârziere aceste contravaloarea acestora. Pentru plățile efectuate cu întârziere, au fost calculate penalități.

În ceea ce privește excepția prescripției debitului datorat de pârâtă pentru perioada noiembrie 2006 –februarie 2012, se constată, în primul rând, că potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Prin urmare, prescripția invocată prin acțiune, vizând o perioadă anterioară intrării în vigoare a Noului Cod Civil, va fi guvernată de regimul anterior al prescripției extinctive, potrivit căruia această instituție juridică era de ordine publică, astfel că invocarea excepției prescripției se putea face și din oficiu.

Instanța apreciază că in cauza sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, fãcuta de cel în folosul cãruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv.

Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani.

Constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 19.05.2015, față de datele scadente menționate în înscrisurile depuse la dosar, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind sumele reprezentând contravaloarea penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2006 –februarie 2012 motiv pentru care o va admite și va respinge ca prescrisă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumelor menționate mai sus

Se va lua act de faptul că societatea pârâtă nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune referitor la solicitarea acordării penalităților de întârziere calculate pentru debitele stabilite în perioada aprilie 2011-octombrie 2011, excepție invocată de pârâtă.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. C. IAȘI S.A., având J_, cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr.25, societate aflată în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari P.T. 19 Tătărași, pentru . sediul în Iași, ., ., jud. Iași ca fiind prescrisă.