Actiune in regres. Sentința nr. 1735/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1735/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 1725/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1735/2015
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. Z.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant . PRIN SUCURSALA IASI și pe pârât O. I.-A., având ca obiect actiune in regres.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 12.01.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 23.01.2015 și ulterior pentru astăzi, 06.02.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 20 ianuarie 2014, sub nr._, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași cererea prin care reclamanta . PRIN SUCURSALA IASI l-a chemat în judecată pe pârâtulO. I.-A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligată pârâtul la plata sumei de 24.968,04 Ron reprezentând despăgubire. De asemenea, s-a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în 29.08.2010, în Huedin, a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicați pârâtul, conducător al autoturismului cu nr. de înmatriculare_, care, pe fondul de consum de băuturi alcoolice, a intrat in coliziune cu autoturismul marca Lancia Phedra cu nr de înmatriculare_ care era parcat regulamentar in parcarea amenajata a hotelului. D. fiind faptul că autovehiculul_ avea încheiată asigurarea tip RCA la reclamantă, aceasta a achitat contravaloarea reparațiilor in cuantum de 24.968,04 lei, reclamanta arătând că a luat la cunoștința cu privire la întinderea prejudiciului in momentul in care s-a emis factura fiscala nr._ in cuantum de 24.968,04 Ron.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 58 lit b din Legea 136/1995.
În dovedirea cererii legal timbrate, reclamanta anexat înscrisuri ( filele 5-9,13-21,45-60 ds).
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare .
În motivarea acesteia, a arătat ca înțelege să invoce excepția prescriptiei dreptului la actiunea având in vedere ca accidentul s-a întâmplat la data de 29.08.2010. De asemenea, a mai invocat exceptia autorității de lucru judecat având in vedere ca a mai fost actionat in judecata, tot la Judecătoria Iasi, in urm cu 1,2 ani. In plus, raportat la faptul că avea incheiata politia de asigurare la C. A., considera ca este obligatia acesteia de a achita prejudiciul cauzat prin accident.
Întâmpinarea a fost motivata in drept pe prev art 205 si urm din Cod proc civ.
Reclamanta a depus răspuns la intâmpinare.
In cadrul acestuia, s-a solicitat respingerea exceptiei autorității de lucru judecat având in vedere ca nu sunt indeplinite conditiile acesteia. In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune, arata ca a luat la cunostinta cu privire la intinderea prejudiciului in momentul emiterii facturii fiscale de către unitatea reparatoare, respectiv la data de 25.03.2011.
In cursul judecătii, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei teritoriale ce a fost respinsă, potrivit considerentelor incheierii de sedinta pronuntate la data de 11.11.2014.
În cadrul cercetării judecătorești a fost administrată pentru reclamanta proba cu înscrisuri .
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin.1 C.p.civ., excepția invocata de pârâtă, se constată că aceasta este neîntemeiată, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege, pentru considerentele de mai jos:
Autoritatea lucrului judecat, are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă printr-o altă hotărâre.
Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces.
Autoritatea de lucru judecat interesează ordinea publică și are de scop să evite pronunțarea de hotărâri contradictorii. Pentru ca să existe autoritate de lucru judecat este necesar ca, cele două cereri, între aceleași părți și în aceeași calitate, să aibă același obiect și aceeași cauză.
Or, cauza care a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Iasi sub nr_ are alta cauză, obiect si partial alte părti ( fila 50 ds), nefiind îndeplinite conditiile prevăzute de lege pentru a se retine autoritatea de lucru judecat.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune, instanta constata ca aceasta este intemeiata in parte pentru următoarele considerente:
Din punct de vedere al aplicării in timp a legii, instanta face amintire cu privire la prev art. 103 din Legea nr. 71/2011 conform căruia răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârsirii faptei ilicite.
Instanta urmeaza a analiza prescriptia dreptului la actiune in functie de data la care s-au făcut plătile făcute de către asigurător in conditiile in care termenul de prescritie de 3 ani curge de la data efectuării fiecărei plăti in parte, neputând fi acceptata apărarea reclamantei cum ca a cunoscut intinderea prejudiciului abia la emiterii facturii din 25.03.2011. Astfel, initial reclamanta a plătit suma de 10.000 de lei in beneficiul unității reparatoare, la data de 30.12.2010 potrivit ordinului de plata nr. 6668 ( fila 54 ds), moment din care incepe să curga exceptia prescriptiei dreptului la actiune cu privire la aceasta suma .Or, termenul s-a implinit pe data de 30.12.2013, iar actiunea a fost inregistrata la data de 20.01.2014, cu depășirea termenului de 3 ani de zile, considerent pentru care va admite in parte exceptia prescriptiei dreptului la actiune si va respinge ca atare pretentiile solicitate de reclamantă in cuantum de 10.000 de lei. În ceea ce priveste suma de 14.968,04 lei, raportat la data la care a fost plătita, respectiv la data de 28.03.2011, potrivit ordinului de plata nr. 1527/28.03.2011 ( fila 6 ds) coroborat cu data introducerii actiunii, se constata ca nu a fost depășit termenul de prescripție a dreptului la actiune, considerent pentru care s-a procedat la admiterea in parte a acestei excepții.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezulta din actele depuse la dosar de către reclamant, reclamanta a arătat că în 29.08.2010, în Huedin, a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicați pârâtul, conducător al autoturismului cu nr. de înmatriculare_, care, pe fondul de consum de băuturi alcoolice, a intrat in coliziune cu autoturismul marca Lancia Phedra cu nr de inmatriculare_ care era parcat regulamentar in parcarea amenajata a hotelului. D. fiind faptul că autovehiculul_ avea încheiată asigurarea tip RCA la reclamantă, aceasta a achitat contravaloarea reparațiilor in cuantum de 14.968,04 lei, pârâtul făcându-se vinovat de săvârsirea acestui accident, aspect retinut de instanta prin coroborarea celor retinute in cadrul procesului verbal din 29.08.2010 ( fila 7 ds) cu considerentele sentintei civile nr. 1811/06.02.2014 pronuntata de Judecătoria Iasi in ds_, definitiva ( filele 38-40 ds) .
Potrivit actelor dosarului, proprietarul autoturismului avariat avea asigurare RCA la societatea reclamantă ( a se vedea fila 20 ds) astfel incât acesta solicita recuperarea sumei plătite de la persoana vinovată de provocarea accidentului, adica de la pârât.
În baza contractului, asigurătorul a plătit asiguratului suma de 14.968,04 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate, avându-se în vedere devizul de reparație auto, conform ordinului de plata din 28.03.2011 ( fila 6 ds). În cauza de față, reclamanta, în temeiul art. 58 lit b din Legea nr. 136/1995, subrogându-se în drepturile asiguratului său, s-a regresat împotriva pârâtului O. I.-A., în calitate de persoană vinovată de producerea accidentului.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 22 din Legea nr.136/1995, în limitele indemnizației plătite în asigurările de bunuri și de răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, aceste drepturi putându-se exercita conform art. 57 al. 1 și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Pe de alta parte, potrivit prev art 58 lit b din Legea nr.136/1995:
ART. 58
Asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri:
b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție;
Or, in cadrul considerentelor sentintei civile nr 1811/2014 pronuntata de Judecătoria Iasi in ds_, așa cum a fost ea modificata,s-au retinut următoarele aspect:
“ Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că chematul în garanție O. I. A. este vinovat de producerea accidentului rutier în urma căruia a fost avariat autoturismul reclamantei, conform procesului verbal din 29.08.2010 încheiat de Poliția orașului Huedin, jud. Cluj, de la fila 17 dosar și sentinței penale din dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin, jud. Cluj, astfel că cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă este întemeiată, conform disp. art. 58 din Legea nr. 136/1995 rep.”
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 22 și 58 din Legea nr. 136/1995, instanța apreciază drept întemeiat capătul de cerere referitor la plata sumei 14.968,04 lei, admitând actiunea in parte.
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, reținând, in parte, culpa procesuală a pârâtului O. I.-A. în declanșarea și derularea prezentului litigiu, instanța il va obliga pe aceasta la plata către reclamant a sumei de 811,34 lei, cu titlu de taxa de timbru, suma fiind acordata proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge exceptia autorității de lucru judecat.
Admite in parte exceptia prescriptiei dreptului la actiune si respinge ca atare pretentiile solicitate de reclamantă in cuantum de 10.000 de lei.
Admite in parte acțiunea formulată de către reclamanta . PRIN SUCURSALA IASI cu sediul în IASI, .. 13-15, .. 2C, ., în contradictoriu cu pârâtul O. I.-A. cu domiciliul în .. 379, J. CLUJ.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 14.968,04 lei reprezentând debit restant .
Admite in parte cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata si obliga pârâtul la plata sumei de 811,34 lei cu titlu de taxa de timbru, suma acordata proportional cu pretentiile admise .
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Iasi .
Pronunțată în ședință publică azi 06.02.2015 .
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red./Tehnored. Z.I./4 ex/25.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1747/2015. Judecătoria IAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2282/2015. Judecătoria... → |
|---|
