Actiune in regres. Sentința nr. 8940/2015. Judecătoria IAŞI

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 13.01.2014, reclamanta . a chemat în judecată pârâții C. L. Iași ȘI Primăria Iași, prin primar, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 6336,66 lei, reprezentând despăgubiri, cu reactualizarea sumei cu indicele de inflație, plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi din data de 12.01.2011 până la data de 01.01.2012 și respectiv 0,2% pe zi de la data de 01.01.2012 până la data plății efective a sumei datorate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că, la data de 22.10.2010, s-a produs un eveniment rutier în care a fost implicat autovehiculul marca IVECO cu număr_, proprietatea PIRAEUS Leasing Romania IFN, cu utilizator . SRL, conducătorul auto fiind numitul T. G.. Acesta, în timp ce se deplasa în direcția Metalurgie spre Șoseaua Iași – Tomești din Mun. Iași, nu a văzut mai multe gropi ce erau pline cu apă, avariind astfel autovehiculul menționat. Conform celor consemnate în Declarația din 25.10.2010, culpa în producerea evenimentului aparține Consiliului L. Iași și Primăriei Iași, care nu au semnalizat corespunzător gropile aflate pe partea carosabilă, neîndeplinindu-i astfel obligațiile ce le aveau ca administratori ai drumului. Autovehiculul menționat era asigurat CASCO la societatea reclamantă, cu polița . nr._ în vigoare la data producerii accidentului, în baza căreia reclamanta a deschis dosarul de daună nr. AVA/IS/_/10, achitând suma de 6336,66 lei. Pârâții nu au răspuns invitației la mediere formulate de reclamantă.

În drept s-au invocat prevederile art.22, 42 și 49 din Legea 136/1997, art. 64 din Ordinele CSA, art. 194, art.451 și urm. C.p.c., art. 999-1002 cod civil vechi.

În dovedire, au fost depuse înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 421,93 lei(C1), respectiv, de 678,15 lei(C2).

Prin precizările solicitate de instanță, depuse la dosar la data de 30.01.2014, reclamanta a învederat că valoarea penalităților cerute până la data formulării cererii este de_ lei.

Prin întâmpinarea depusă în termen legal, pârâții C. L. al mun. Iași și Primăria Iași au invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei municipiului Iași și a Consiliului L. al municipiului Iași – motivat prin prisma art. 20 alin.1, 21, 62 din Legea 215/2001.

De asemenea, a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada că accidentul s-a produs pe un sector de drum aflat în administrarea Consiliului L. Iași.

Pe fond, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât pentru a opera răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie dovedite cumulativ condițiile prevăzute de art. 998 Cod civil, existența faptei ilicite, prejudiciul, culpa și existența raportului de cauzalitate între acea faptă și acel prejudiciu. Reclamanta nu a argumentat în cerere existența legăturii de cauzalitate, legătură care nici nu este dovedită cu înscrisurile depuse.

Pârâții au criticat și pretențiile reclamantei privind penalitățile de întârziere, în sensul că nu există nici un temei legal în baza căruia pârâții să poată fi obligați la plata unor sume cu acest titlu.

În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri.

La data de 27.02.2014, pârâții au formulat cerere de chemare în garanție a . ca în situația în care vor cădea în pretenții, chemata în garanție să îi despăgubească cu suma pentru care instanța va admite acțiunea.

În motivare, pârâții au arătat că societatea chemată în garanție avea obligația în temeiul unor protocoale/contracte, să efectueze reparații pe străzile Municipiului Iași, aflate în administrarea Consiliului L. Iași.

În drept, au fost invocate prevederile art.5 alin.3 din OUG nr.195/2002.

Cererea de chemare în garanție a fost legal timbrată.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea ambelor excepții, ca neîntemeiate și a precizat că înțelege să se judece cu pârâtul M. Iași, prin primar, indicarea Primăriei mun. Iași fiind o greșeală de redactare.

Prin întâmpinarea formulată asupra cererii de chemare în garanție, . solicitat respingerea acțiunii principale, susținând că chemata în garanție nu este proprietara și /sau administrator al drumurilor din municipiul Iași, această sarcină revine Consiliului L. conform HG 36/1996. S-au mai invocat prevederile OG 43/1997, privind administrarea drumurilor județene de către consiliile județene iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza unității administrativ-teritoriale a acestora. Societatea execută lucrări pe bază de comandă scrisă de la Primăria Iași – Direcția tehnică, numai pentru străzile aflate în interiorul municipiului Iași, în timp ce reclamanta nu a făcut dovada că accidentul s-a petrecut pe o stradă din municipiul Iași.

La termenul din 10.06.2014, instanța a constatat modificarea în termen a cererii principale, în sensul chemării în judecată a pârâtului M. Iași, în loc de Primăria mun. Iași.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M. Iași a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului L. al mun. Iași și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, cu reiterarea motivelor cuprinse în întâmpinarea depusă inițial de pârâți.

Totodată, pârâtul M. Iași a formulat cerere de chemare în garanție a . motivele expuse în prima cerere de chemare în garanție.

La data de 11.11.2014, reclamanta a solicitat și indicat cheltuielile de judecată pretinse – taxă de timbru și onorariu avocațial, depunând înscrisuri anexate.

La data de 18.11.2014, instanța a respins ca neîntemeiate excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului C. L., excepția lipsei calității procesuale pasive de pârâților, pentru motivele expuse în încheierea de ședință.

La termenul din 17.02.2015, instanța a încuviințat în principiul cererea de chemare în garanție formulată de pârâții C. L. al Mun. Iași și M. Iași.

Instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri și proba cu mijloace materiale – planșe fotografice.

Analizând probatoriul administrat, instanța reține:

În fapt, la data de 07.01.2011, a fost înregistrată la societatea reclamantă cererea de despăgubire nr.44/05.01.2011, prin care numitul N. I., în calitate de reprezentant al . SA, proprietară a autovehiculului marca IVECO MAGIRUS cu nr._, a solicitat aprobarea decontării contravalorii reparațiilor în cuantum de 6336,66 lei, reprezentând despăgubire integrală pentru pagubele suferite ca urmare a evenimentului din 20.10.2010(fila 13 verso).

Potrivit poliței AVA nr._ și suplimentului de asigurare nr.1 din 30.11.2009, autovehiculul cu număr_, utilizat de . SRL, era asigurat CASCO, cu perioada de valabilitate de la 18.06.2008 la 17-06-2013(fila 16 verso și 17 verso). La data evenimentului invocat, ratele de asigurare scadente erau achitate(fila 126-127).

La data de 12.01.2011, prestatorul de servicii indicat în cererea de despăgubire a primit prin virament bancar suma de 6336,66 lei, achitați de către reclamantă în dosarul de daună ./IS/_.

La dosarul cauzei s-au depus o . planșe fotografice, nedatate, care surprind un sector de drum degradat, cu gropi (f.183-186), precum și avarii la o roată și piese auto. Aceste planșe fotografice nu se coroborează cu nici un înscris depus din dosarul de daună menționat mai sus, ca fiind în legătură cu evenimentul avizat reclamantei.

În drept, față de instituția juridică incidentă, instanța are în vedere următoarele:

Întrucât data evenimentului rutier invocat este 20.10.2010, în temeiul art. 6 alin.2 Cod civil 2009, raportul juridic obligațional pe care se fundamentează reclamanta în pretențiile sale este supus în întregime Codului civil și legislației incidente în vigoare la acea dată.

Conform art.5 alineat 6 din O.U.G. nr.195/2002 în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal.

Potrivit dispozițiilor art.22 din Legea nr.136/1995, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art.54”.

De asemenea, conform dispozițiilor art.998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

Instanța reține că, în temeiul art.22 din Legea nr.136/1995, asigurătorul de bunuri, după plata indemnizației cuvenite persoanei asigurate, este îndreptățit să ia locul asiguratului în raportul juridic delictual născut, debitor fiind persoana care răspunde de producerea prejudiciului asupra bunului asigurat.

Prin această prismă, asigurătorul dobândește legitimare procesuală activă pentru a exercita acțiunea în regres și dreptul de a obține recuperarea despăgubirii plătite, sub rezerva probării, în aplicarea art. 249 C.p.c., a tuturor elementelor răspunderii civile delictuale la care fac trimitere dispozițiile art.998-999 Cod civil coroborate cu ale art.5 alin.6 din O.U.G. nr.195/2002:fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția pârâtului autor al faptei ilicite.

Aplicând aceste norme situației de fapt probate, instanța apreciază că reclamanta nu a reușit să demonstreze, astfel cum a susținut, întrunirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților. Astfel, deși în mod logic o cauză posibilă a avariilor constatate la autovehiculul asigurat ar putea fi cea invocată de reclamantă – existența unor gropi nesemnalizate în carosabil -, diferența dintre probabilitate și certitudine trebuie sesizată, numai celei din urmă putând să i se confere o semnificație juridică, cu consecințe în plan patrimonial pentru persoanele implicate. Planșele fotografice depuse de reclamantă fără elementele doveditoare necesare, de plasare în timp și spațiu, deși dovedesc un fapt, nu au în sine forța probatorie care să creeze instanței convingerea că situația de fapt prezentată este reală.

De asemenea, în situația particulară a avarierii unui autovehicul în timpul circulării pe un drum public, cauzele producerii prejudiciului pot fi una sau mai multe din următoarele, cu titlu exemplificativ: starea drumului public, conduita șoferului, starea tehnică a autovehiculului, viteza de rulare. În condițiile în care asigurătorul CASCO este primul îndreptățit să obțină probatoriul necesar inițial soluționării cererii de despăgubire și în cazurile prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului de regres, lipsa de diligență la întocmirea dosarului de daună scade considerabil și posibilitatea instanței de a cerceta în mod complet și corect temeinicia pretențiilor formulate. Este eronat să se plaseze semnul echivalenței între probele de obținut în cadrului unui dosar de daună pentru o asigurare de tip CASCO și cele din cadrul unui proces civil pentru stabilirea răspunderii delictuale a persoanei vinovate de producerea daunelor.

În consecință, instanța consideră că raportat la probatoriul prezentat de reclamantă, pretențiile acesteia sunt neîntemeiate, urmând a respinge cererea principală ca atare.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâți, în lumina soluției date cererii de chemare în judecată principale, instanța o va respinge ca fiind rămasă fără obiect.

În baza art. 451 și urm. C.p.c., instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, întrucât nu a câștigat procesul. Față de respingerea cererii de chemare în garanție, cererea privind cheltuieli de judecată formulată de pârâți împotriva chematei în garanție va fi respinsă ca neîntemeiată. Totodată, se va lua act de faptul că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată în contradictoriu cu reclamanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., J40/8364/94, CUI_, cu sediul procedural ales la Cabinet de Avocat P. D., cu sediul în București, .. 1, ., Birou A3, sector 5, București, împotriva pârâților C. L. IAȘI și M. IAȘI, ambii cu sediul în Iași, . Și Sfânt, nr. 11, județul Iași, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâți în contradictoriu cu chemata în garanție .>, J_, CUI R15946407, cu sediul în Iași, .. 32C, județul Iași, ca rămasă fără obiect.