Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 8871/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8871/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 8871/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 30 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. C.
GREFIER - A. E.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8871/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI în contradictoriu cu intimatul C. A., având ca obiect ,,contestație la executare suspendare executare silită’’.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, sunt lipsă părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 08.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen care face parte integrantă din prezenta încheiere de ședință, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 23.06.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 30.06.2015, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /16.12.2014, contestatoarea A. - D.G.R.F.P. Iași a formulat contestație la executare împotriva încheierii nr. 858/28.11.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare, respectiv a somației fără număr emise de B. Asociați A. în dosarul de executare nr.858/T/2014, solicitând anularea acestora dar și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a prezentei.
Acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru și a cauțiunii conform disp. art. 30 alin.1 din OUG nr.80/2013 și art. 229 din OG nr.92/2003.
În motivare a arătat contestatoarea că, prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă în dosarul nr. 858/2014 al B. Asociați A. a fost stabilită obligația sa de a plăti cheltuieli de executare în cuantum de 1100,00 lei, deși creditorul C. A. nu a făcut dovada faptului că i-ar fi fost refuzată punerea în executare a titlului executoriu dat de sentința nr. 1507/16.10.2013 a Tribunalului Iași și Decizia Curții de Apel Iași nr.401/14.05. 2014, de bună voie.
Conform susținerilor contestatoarei, prin somația fără număr din același dosar execuțional, i s-a solictat să plătească suma de 4210,00 lei, compusă din: suma de 1860,00 lei reprezentând c/v cheltuieli de judecată la fond, suma de 1240,00 lei reprezentând c/v cheltuieli de judecată în recurs, suma de 1110,00 lei reprezentând c/v cheltuieli de executare silită, însă sunt incidente disp.art. 622 C.p.c, ce consacră executarea de bună voie a obligației din titlul executoriu, cu posibilitatea pentru creditor ca, doar în caz contrar, să poată cere executarea silită.
A invocat contestatoarea faptul că nu a fost solicitată punerea în executare silită a titlurilor executorii de creditor, neexistând astfel nici refuz, iar pe de altă parte somație este nelegală întrucât executorul adaugă cheltuieli de executare silită la sumele pretinse în cuantum excesiv, raportat la prev. art. 669 C.p.c .
După cum a arătat contestatoarea sumele acordate prin intermediul hotărarilor judecătorești se achită de organul fiscal ce a fost parte în proces la cererea beneficiarului, numai după aprobarea de către M.F.P și ar fi fost suficientă existența unei asemenea cereri din partea lui C. A., adresată D.G.R.F.P, cu mențiunea că, atât timp cât există o procedură instituită de OMFP nr. 2033/2013 pentru efectuarea plății titlurilor executorii creditorul nu se poate adresa executorului judecătoresc cu o cerere de executare silită, ce este așadar prematur formulată.
A mai invocat contestatoarea disp OG nr.22/2002, cu caracter derogatoriu de la dreptul comun, cu mențiunea că suma de 1110,00 lei cu titlu de cheltuieli de executare se compune din onorariu avocat, cheltuieli poștale și onorariu executor judecătoresc, iar stabilirea onorariului de executare doar pentru emiterea somației și a încheierii este nelegală și vădit disproporționată, prin raportare la disp. art. 39 alin.1 din Legea nr.188/2001, Ordinului MJ nr.2550/2006 și complexitatea dosarului, în timp ce, pentru a justifica onorariul avocatului nu a fost depusă vreo chitanță în dosarul de executare iar activitatea acestuia a fost minimală .
Referitor la cererea de suspendare a executării până la soluționarea contestației a arătat contestatoarea că, în lipsa dispunerii acestei măsuri este perturbat bunul mers al instituției, cauzându-se și cheltuieli suplimentare în dosarul de executare silită, aceasta invocand disp. art. 6 alin.4 și 5 din OG nr.22/2002 modificată și completată prin Legea nr.92/2011 .
În drept au fost invocate disp. art. 711 și urm, art. 718 alin.1 NCPC.
În susținere au fost anexate înscrisuri (f.13-19).
În termen legal intimatul a depus întampinare, prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a contestației, cu obigarea la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat intimatul în motivare că hotărârile judecătorești puse în executare silită au caracter de titluri executorii raportat la disp. art. 632 NCPC, iar potrivit opiniei ICCJ expriamtă în cadrul Deciziei nr.33/2008 și a jurisprudenței CEDO de interpretare a disp. art. 6 par.1 din Convenție, Statul are o obligație pozitivă de a se „ plia” la hotărârile judecătorești definitive ce o obligă la plata unor sume de bani, statuandu-se că nu este oportun să se ceară unei persoane ce a obținut o creanță împotrvia Statului, în urma unei proceduri judiciare, să inițieze o altă procedură specială pentru satisfacerea acesteia, cu mențiunea că aceeași opinie a fost exprimată și de Curtea de Apel București în practica sa.
Conform suținerilor intimatului nici invocarea de contestatoare a disp. OG nr.22/2002 nu poate fi reținută prin raportare la jurisprudența instanțelor naționale, reținându-se într-o speță a Judecătoriei sector 1 București că există un conflict între disp. art.2 din OG nr.22/2002, așa cum au fost modificate de Legea nr.110/2007 și prev. art. 6 din Convenție .
Intimatul a mai depus solicitări scrise de a se urgenta trimiterea banilor datorați, înregistrate sub nr._/27.02.2015, 08.04.2015 respectiv 27.05.2015 la care a anexat înscrisuri (f.45-50, 63-64, 67-68).
La solicitarea instanței B. A. și Asociații a înaintat copie ceritificată a dosarului de executare nr. 858/T/2014 (f.26-37).
Sub nr. de înregistrare_/27.02.2015 contestatoarea a depus concluzii scrise pentru a fi avute în vedere în deliberare (f.51-54).
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului imstanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1507/16.10.2013 a Tribunalului Iași pronunțată în dosarul nr._ /a1, a fost respinsă cererea formulată de D.G.R.F.P.Iași în contradictoriu cu numitul C. A., intimat în cauză, prin care s-a solictat stabilirea răspunderii personale în calitate de administrator al societății ., în baza disp. art.138 din Legea nr.85/2006, cu obligarea celei dintâi la plata sumei de 1860,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către acesta (f.29-30).
Prin Decizia nr.401/14.05.2014 a Curții de Apel Iași, pronuțată în același dosar în recurs, a fost respinsă calea de atac formulată de D.G.R.F.P Iași împotriva sentinței civile nr. 1507/16.10.2013 și obligată recurenta la plata către C. A. a sumei de 1240,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (f.18-19)
Prin cererea adresată B. A. și Asociații la 27.11.2014 C. A., în calitate de creditor, a solicitat în cadrul dosarului de executare silită nr. 858/T/2014 punerea în executare silită a titlurilor executorii date de hotărârile judecătorești menționate pentru sumele datorate cu titlu de cheltuieli de judecată, motivând faptul că debitoarea refuză să execute de bunăvoie obligațiile stabilite în sarcina sa (f.27) .
Mai reține instanța faptul că, în dosarul de executare C. A. a fost reprezentat de apărător ales, în persoana d-nei avocat A. M., căreia i-a achitat suma de 500,00 lei cu titlu de onorariu, conform chitanței de plată . AAM nr._.11.2014 (f.28), iar prin încheierea nr.858/28.11.2014 executorul judecătoresc a stabilit suma de 1110,00 lei datorată de debitoare cu titlu de cheltuieli de executare silită, compusă din: 500,00 lei onorariu avocat, 300,00 lei c/v cheltuieli poștale/birotică/personal/transport, 310,00 lei onorariu executor judecătoresc (f.35), acestea fiind cuprinse și în somația emisă la 28.11.2014, contestată de debitoare în cauză (f.36).
Conform prev. art.711 NCPC incident în speță, raportat la disp. art. 24 NCPC și data înregistrării cererii de executare silită pe rolul B.: ” Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
(2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale….”
Referindu-se mai întâi la cererea de suspendare pînâ la soluționarea prezentei instanța o va respinge, ca neîntemeiată, apreciind că nu s-a facut dovada unui prejudiciu real, serios si iminent care s-ar produce in patrimoniul contestatoare și care nu ar putea fi reparat ulterior prin intoarcerea executarii silite mai ales că verificarea existenței eventualelor incalcari ale procedurii executarii silite ce au fost invocate se analizează cu ocazia solutionarii contestației și nu cererii de suspendare.
În ce privește acțiunea în speță se constată faptul că D.G.R.F.P. Iași, în calitate de parte obligată la plata sumelor de 1860,00 lei respectiv de 1240,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în cadrul dosarului nr._ /a1 al Tribunalului Iași nu a efectuat din proprie inițiativă niciun demers de a le achita în intervalul cuprins între data de 14.05.2014 la care a fost pronunțată Decizia nr 401 a Curții de Apel Iași, de respingere a recursului împotriva sentinței civile nr. 1507/16.10.2013 a Tribunalului Iași și cea de 27.11.2014, la care intimatul a depus cererea de executare silită la B. A. și Asociații deși art. 622 NCPC prevede că obligația stabilită prin hotărarea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bunăvoie, atitudine ce poate fi asimilată unui refuz, context în care demersul lui C. A. de a porni executarea silită nu este nicidecum prematur .
Astfel, în condițiile în care Curtea Constituțională a României, în practica sa constantă (de exemplu, Decizia nr. 255/2003, Decizia nr. 127/2008, Decizia nr. 1184/2008, Decizia nr. 784/12.05.2009), a considerat că dispozițiile derogatorii ale O.G. nr.22/2002 sunt în acord cu dispozițiile Constituției fără a contraveni dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenție instanța reține faptul că debitoarea nu a făcut dovada niciunui demers în vederea îndeplinirii obligației de plată în termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr.22/2002, acesta materializandu-se abia după introducerea prezentei contestații, după cum reiese din avizul nr._/08.01.2015 al Direcție Genrale Juridice din cadrul MFP ( 59) .
Pe de altă parte, prin raportare la jurisprudența CEDO, în cauza Ș. contra României, Curtea a statuat că: "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi".
Așa cum rezultă din interpretarea dată de Curte art.6 din Convenție, se impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale, ceea ce înseamnă că statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri.
În ce privește celelalte motive de contestație, din analiza înscrisurilor instanța apreciază că suma de 500,00 lei, achitată apărătorului ales în dosarul de executare silită nu poate fi considerată exorbitantă raportat la munca depusă de avocat, cât timp aceasta nu se rezumă la redactarea cererii de executare silită cuprinzând și asistența și reprezentarea pe toată perioada derulării dosarului, iar referitor la suma de 310,00 lei reprezentând c/v onorariu executor judecătoresc aceasta se încadrează în disp. art. 39 alin.1 lit.a din Legea nr.188/2000 respctiv ale Ordinului MJ nr.2550/2006 modificat.
Nu în ultimul rând pentru celelalte cheltuieli, în sumă de 300,00 lei, instanța le apreciază drept rezonabile în condițiile în care a fost detaliată destinația lor, în lipsa altor criterii, motivat de modificările aduse Statutului UNEJ prin Hotărârea nr.1/2013 ce a desființat plafoanele pentru cheltuielile de executare care erau cuprinse în anexa la acesta.
Având în vedere considerentele expuse, ce relevă netemeinicia motivelor de contestație la executare, instanța va respinge acțiunea apreciind că actele de executare conestate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale incidente și se impune menținerea lor .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A.-D.G.R.F.P. Iași, cu sediul în Iași, ..26, jud. Iași în contradictoriu cu intimatul C. A., CNP_ cu domiciliul în P., ., jud. Iași, împotriva somației nr. 858//T/28.11.2014 și a încheierii nr. 858/28.11.2014 emise de B. A. L.-D. Ș. Leonid-T. D. P. în dosar nr. 858/T/2014.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare la Tribunalul Iași (se depune la Judecătoria Iași) .
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2015.
Președinte, Grefier,
C.C. A.E.
Red. Pr.C.C.
4 ex./05.10.2015
| ← Succesiune. Sentința nr. 8815/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 8616/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
