Cerere de ajutor public judiciar. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 11867/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 20 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - V. V. C.
Grefier – C. D. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea . în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA ANTIFRAUDĂ FISCALA - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALA SUCEAVA, având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile asupra cererii de suspendare a prezentului dosar, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, formulată de intimată, prin întâmpinare, și a fondului cauzei au avut loc în ședință publică din data de 18.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 02.10.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 16.10.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 20.10.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 13.03.2015, petenta . contestație împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii respectiv deciyia de instituire a măsurilor asigurătorii din 26.02.2015 și a procesului verbal de sechestru asigurătoriu pentru bunurile mobile .
În motivarea cererii, petenta arată că organele fiscale au întreprins un control amanuntit la . lunii februarie, control care la momentul promovării acțiunii nu fusese finalizat, astfel incat sumele care sunt imputate nu sunt certe, lichide si exigibile.
Arată contestatoarea faptul că organul fiscal a motivat insa luarea măsurii asigurătorii deoarece aceasta a desfasurat activitati contabile fictive, cu buna stiinta, prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 590.731 RON..
Menționează faptul ca la momentul efectuării controlului fiscal contestatoarea a pus la dispoziția organelor fiscal toate documentele solicitate, acestea fiind chiar ridicate de la societate, aflandu-se in prezent in posesia organelor fiscale.
In aceasta situatie, in care controlul nu este finalizat, susține contestatoarea că nu există un proces verbal care sa constate faptul ca operațiunile contabile nu sunt conforme cu legea, creanța de 590.731 RON nefiind certa, lichida si exigibila, masura asiguratorie a sechestrului este exagerata si nu are un fundament legal.
Contestația a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 172, 173 si urm din Codul de Procedură fiscală.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 1000lei potrivit disp. art. 10 alin.2 din OUG80/2013.
La cerere au fost atașate, în copie, următoarele înscrisuri: decizia de instituire a măsurilor asigurătorii din data de 26.02.2015, procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/04.03.2015.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, măsurile asigurătorii fiind instituite având în vedere pericolul de sustragere de la plata obligațiilor fiscale, în acord cu prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005.
De asemenea, intimata a solicitat analizarea incidenței prevederilor art. 413 alin.1 pct.2 din NCPC întrucât faptele care au determinat stabilirea prejudiciului fiscal și luarea măsurilor asigurătorii vor face obiectul cercetărilor penale realizate de P. de pe lângă Tribunalul Iași.
Instanța a admis pentru părțile prezentei cauze proba cu înscrisurile deja existente la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
- În ceea ce privește incidența prevederilor art. 413 din NCPC instanța apreciază că acestea nu sunt aplicabile în cauză deoarece, textul prevede în mod expres condiția începerii urmăririi penale pentru o infracțiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, nefiind suficientă simpla sesizare a organelor de urmărire penală ori existența unor indicii în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni, oricât de precise.
- Pe fondul cauzei instanta retine urmatoarele:
Instanța reține că prin procesul-verbal din 26.02.2015 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile enumerate în anexa A, bunuri aparținând contestatoarei.
Referitor la motivele invocate de contestatoare în sensul anulării adresei de înființare a sechestrului asigurător nr. nr._/04.0.2015 emisă de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Iași, instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate din următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 129 alin. (1) – (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală:
“(1) Măsurile asiguratorii prevăzute in prezentul capitol se dispun si se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, când exista pericolul ca acesta sa se sustragă, sa iși ascundă ori sa iși risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3) Aceste masuri pot fi luate si înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv in cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atât de organele fiscale competente, cat si de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, daca nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toata perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplății, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.
Deasemenea, potrivit art. 172 din același act normativ, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Totodată, potrivit art. 2.1 din Ordinul nr.2065/2010 emis de ANAF privind Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, punctul 5.1.1., în situația în care organul de control, în timpul acțiunii de control, efectuată după procedurile prealabile de documentare pentru control și în urma analizei dosarului fiscal, situațiilor financiare, declarațiilor fiscale sau a altor documente și a informațiilor pe care le deține, constată că există suficiente informații că debitorul nu și-a declarat materia impozabilă și totodată apreciază că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asigurătorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii împreună cu organul de control."
Din cuprinsul textelor de lege anterior enunțate rezultă, deci, ca pentru a se justifica instituirea acestei masuri, organul de control trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să sustragă de la urmărire sau sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul. Aprecierea acestui pericol nu este însă subiectivă, ci trebuie justificată prin raportare la conținutul declarațiilor fiscale și a situației financiare a debitorului, de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului și a relațiilor cu ceilalți parteneri cu care are relații contractuale.
Instanța reține că intimata în calitate de executor bugetar a declanșat procedura de executare silită având în vedere cuantumul foarte mare a obligațiilor fiscale restante către bugetul consolidat de stat la data de 26.02.2015 în suma totală de_ lei.
Instituirea măsurilor asiguratorii constituie garanția executării întru totul de către debitor a obligațiilor sale fiscale, finalitatea oricărei proceduri de executare silita fiind recuperarea debitelor datorate, indiferent de creditorul obligației.
Având în vedere constatările preliminare ale organelor fiscale și existând pericolul ca societatea să-și înstrăineze patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul de stat, s-a procedat, în deplină concordanță cu prevederile art. 129 alin. 2, 3 și 4 din O.G. nr. 92/2003 la emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii iar ulterior organele de executare competente din cadrul Administrației Finanțelor Publice Iași care au procedat la înființarea sechestrului asigurator.
Aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor contestatoarei s-a impus în scopul înlesnirii executării silite și pentru a elimina eventualele posibilități de sustragere de la executare, legea, prin reglementarea prevăzută în Codul de procedură fiscală în art. 129 și urm., permițând luarea unor astfel de măsuri menite să asigure eficacitatea până la capăt a acțiunii judiciare.
Instanța reține de altfel că societatea contestatoare, în cererea sa, nu invocă motive de nelegalitate cu privire la actele de executare silită efectuate, făcând doar aprecieri cu privire la situația sa în raporturile cu terții și consideră a fi disproporționată măsura sechestrului asigurător față de suma ce i se impută. Totodată, în cuprinsul contestației formulate, în subsidiar, petenta a arătat că apreciază că în cauză este suficientă anularea măsurii deoarece nu are antecedente în materie fiscală ,a dat dovadă de bună credință și are convingerea că scopul educativ al acțiunii este atins. Apărările și criticile contestatoare față de măsura dispusă sunt însă nefondate,din coroborarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei rezultând că măsura asiguratorie a fost motivata de organele de inspecție fiscala in conformitate cu cerințele art.129 din Codul de procedura fiscala prin existența pericolului ca debitorul sa se sustragă, sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea.
Mai mult decât atât, instanța apreciază că bunurile sechestrate au fost lăsate în custodia contestatoarei fapt care nu împiedică desfășurarea activității a societății.
Constatând că actele contestate sunt legal emise de intimată, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată contestația împotriva procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile din 04.03.2015 și împotriva actelor de executare din dosarul nr. 9393/2015 al intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de petenta, ., J_, cu sediul în Valea L., ..6, jud.Iași în contradictoriu cu intimatul Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iași, ..26,jud. Iași, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca neîntemeiată .
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul Iași în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 20.10.2015.
Președinte, Grefier,
V. V. C. C. D. C.
Red.:V.V.C.
09.11.2015/5ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015.... → |
|---|
