Obligaţie de a face. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 11799/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 19 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Grefier D. - N. B.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant T. M. M., reclamant T. L. - O. și pe pârât R. B., având ca obiect obligație de a face constatare clauze abuzive-Lg.193/2000- .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 12.10.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de fata, instanta constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.12.2014, reclamantii T. M. - M. si T. L.-O. în contradictoriu cu pârâta R. B. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate caraceterul abuziv al urmatoareleor clauze:
- Pct. 3.12 integral din art.3 „Costuri” din contractul de credit nr.RfI_/25.06.2008 privind comisionul de procesare in valoare de 2,2 % si restituirea acestuia de la data semnarii contractului;
- Pct. 3.14 integral din art.3 „Costuri” din contractul de credit nr.RfI_/25.06.2008 privind comisionul de administrare in valoare de 0,15 % din valoarea creditului si restituirea acestuia de la data semnarii contractului;
- Lit. l) si lit. n) integral din art. 6 din din contractul de credit nr.RfI_/25.06.2008
- Pct. 11.3 de la art. 11 din din contractul de credit nr.RfI_/25.06.2008;
- obligarae bancii sa puna la dispozitia lor formula de calcul a dobanzilor;
- denominarea contractului la valoarea CHF de la dat semnarii contractului, in speta 25.06.2008.
În motivarea cererii reclamantii a arătat că a contractat cu pârâta în baza contractului de credit RfI_/25.06.2008 un împrumut pentru suma de 114.464 CHF, iar potrivit graficului de rambursare trebuie să restituie acesteia suma de 305.200 CHF pana in anul 2043.
Conform legislației comunitare în materia protecției drepturilor consumatorului comerciantul are o . obligații între care: obligația de informare, obligația de a se abține de la introducerea în contract a unor clauze abuzive.
Clauza abuzivă este in accepțiunea art.4 din Legea nr.193/2000 clauza ce nu a fost negociată direct cu consumatorul și care duce la un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei credințe.
Prima cerință este îndeplinită atunci când consumatorul nu a avut posibilitatea să influențeze natura clauzei, cum ar fi cazul contractelor standard preformulate sau Condițiile Generale. Contractul preformulat are o definiție dată de ANPC prin Ordinul nr.92/2007 iar legislația în materie instituție prezumția lipsei de negociere în cazul acestor contracte preformulate sau condițiilor generale.
Convenția dedusă de reclamant judecății este una de adeziune și rezultă fără tăgadă faptul că voința sa a fost grav viciată la încheierea contractului.
Privitor la condiția dezechilibrului s-a arătat că și aceasta este îndeplinită în cazul contractelor în discuție deoarece ele prevăd drepturi doar pentru bancă, reclamantul enumerând câteva din acestea, și transferă riscul contractual numai în sarcina reclamantului.
Condiția lipsei bunei credințe a profesionistului este și aceasta îndeplinită deoarece buna credință tine de respectul reciproc pe care și-l datorează părțile și de un comportament onest și rezonabil. Reclamantul a arătat că este de notorietate jurisprindența ICCJ care a respins toate recursurile pârâtei și a statuat asupra caracterului abuziv al mai multor clauze.
Cu privire la cererea de denominare, reclamantii au aratat ca, în cuprinsul convenției nu sunt prevăzuți coeficienții de risc valutar și dobânda, iar depreciereea leului în raport de euro a fost una foarte puternică și probabil multe persoane nu ar mai fi luat credite in monedă străină dacă li s-ar fi dat suficiente avertismente ca există riscul de depreciere. Însă băncile promovau ideea unei evoluții stabile a cursului leu/chf și dobânda mica.
Banca a pus riscul devalorizării monedei naționale numai pe seama consumatorilor, reducând cota de risc ce trebuia să revină acesteia deși avea obligația să informeze în prealabil consumatorul despre riscul fluctuației monedei de plată.
S-a mai arătat faptul că are incidență și teoria impreviziunii; astfel obligația reclamantului a atins o cotă de onerozitate excesivă pe care nu a luat-o în calcul la momentul semnării contractului din cauza refuzului tacit al băncii de a explica termenii contractului și de a informa pe reclamant.
Între drepturile și obligațiile părților a intervenit un dezechilibru grav ca urmare a creșterii excesive și imprevizibile a ratelor .
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr.264/2004, dispozițiile OUG nr.50/2010, Legii nr.193/2000, OUG nr.174/2008, Regulamentul BNR nr.3/2007, Regulamentul nr.11/2008, Regulamentul nr.2/2009 și practica ICCJ și CJUE în materie.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri .
Reclamantul a atașat cererii înscrisuri, respectiv: copie Contractul de Credit nr.RfI_/25.06.2008.
Parata R. B. a formulat intampinare in termen legal, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă respectiv neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Contractul s-a încheiat la 27.06.2008 cu dobândă fixă de 5,5% doar în primul an de creditare și un comision de administrare credit de 0,15% . Întrucât la data de 27.06.2009 prima aniversare a creditului reclamantul nu a optat, nu s-a prezentat la bancă pentru semnarea actului adițional, pentru un anumit tip de dobândă, dobânda a devenit revizuibilă ajungând la 6,5 %.
Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că prevederile criticate drept abuzive vizează elemente constitutive ale prețului contractului iar analiza justeții prețului nu este permisă de legislația specială iar clauzele au fost redactate într-un limbaj ușor inteligibil, fără echivoc, nefiind ascunse consumatorului la momentul exprimării voinței inserarea lor în cuprinsul contractului. Pârâta a făcut trimitere la jurisprudența CJUE și ICCJ în materie.
Anu mai fost invocate si exceptia lipsei de obiect, a lipsei de interes, precum si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
Pe fondul cauzei pârâta a arătat că este evident că între părți a existat negociere. Negocierea nu poate fi înțeleasă în sensul restrictiv propus de reclamant ci într-un sens mai larg care incluse posibilitatea reclamantului de opta pentru un anumit tip de dobândă. De asemenea rezultă că la încheierea actelor adiționale, la inițiativa reclamantului, a avut loc o negociere clară. Dacă reclamantul avea nelămuriri la încheierea contractului putea cere informații și dacă avea nemulțumiri putea cere negocierea însă acesta nu a prezentat vreo contraofertă pârâtei.Pârâta a arătat avea adoptat un flux de lucru obligatoriu (procedură internă) în cazul în care clientul dorea modificarea oricărei clauze a draftului/propunerii de credit .
Pârâta a arătat că a fost de bună credință, a informat pe client despre existența și întinderea costurilor de creditare, nu a impus acestuia să achiziționeze un anumit produs fianciar, a luat in considerare interesele sale legitime, posibilitățile de rambursare.Buna credință a băncii rezultă și din cele trei restructurări de credit acordate reclamantului, din faptul că a venit în întâmpinarea acestui renunțând la comisionul de administrare încă din momentul semnării primului Act Adițional și a acordat o perioadă de grație de 12 luni.
Pârâta a arătat că nu sunt de natură a duce la un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților clauzele criticate de reclamant.
Dezechilibrat este contractul care și-a pierdut utilitatea socială și personală or reclamantul nu descrie și nu dovedește concret eventualul dezechilibru ci se rezumă la arătarea condițiilor legale pentru calificarea clauzelor drept abuzive.
In ceea ce privestecererea de denominare a cursului valutar, parata a aratat ca nu există în contractele de credit o clauză de risc valutar care să pună banca la adăpost de consecințele fluctuației cursului valutar. Piața valutară este liberă iar in cazul scăderii cursului de schimb, având în vedere că banca se împrumută de pe piețele străine pe termen scurt de 1-3 ani comparativ cu termenele de rambursare pe care l-a acordat împrumutatului (35 de ani) este evident că banca îți asumă la rândul său un risc valutar pentru restituirea împrumuturilor contractate în această perioadă pe piețele externe.
Cu privire la teoria impreviziunii s-a arătat că Noul cod civil nu este aplicabil raportului juridic in cauza de față, atât contractul inițial cât și cele două acte adiționale fiind încheiate sub imperiul vechiului cod civil. Chiar și așa pârâta a arătat că pentru a fi incidentă această teorie sunt necesare două condiții: imposibilitatea părților de a prevedea la data perfectării actului împrejurările de ordin economic și financiar care ar conduce la ruperea echilibrului financiar; existența unei vădite disproporții între prestații.Singurul argument adus de reclamant în susținerea acestei teorii este creșterea ratei de schimb a monedei francului elvețian dar acest lucru nu poate fi considerat o împrejurare „imprevizibilă” ce nu putea fi avută în vedere în mod rezonabil la momentul încheierii actului, fiind de notorietate faptul că nu rămâne fix cursul de schimb al unei monede străine.De asemenea pârâta a arătat că simpla afirmație a reclamantului în sensul că s-a creat un dezechilibru vădit între drepturi și obligații nu are suport.
Pârâta a mai invocat și faptul că la data încheierii celor două contracte de credit era consacrat in legislația românească principiul nominalismului monetar.
Relativ la cererea reclamantului de revenire la dobânda fixă stabilită pentru primul an de creditare pârâta a arătat faptul că aceasta este inadmisibilă, deoarece ar duce la modificarea produsului contractat în întregimea sa. De asemenea s-a arătat că această cerere a reclamantului nu are un temei legal și nu intră sub incidența Legii nr.193/2000.
În drept în cuprinsul întâmpinării s-au invocat dispozițiile art. 205 Codul de procedură civilă, Legii 193/200, Ordinului ANP nr.92/2007, OUG nr.174/2008, Codul civil din 1865 și Codul civil aprobat prin Legea nr.287/2009 intrat în vigoare la 01.10.2011.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriu.
S-au anexat întâmpinării: Actul adițional din 04.12.2009 și planul de rambursare aferent, Actul adițional din 15.12.2010 și planul de rambursare aferent, Actul Adițional din 05.06.2012 și planul de rambursare aferent, Instrucțiuni privind negocierea prevederilor contractuale încheiate în vedere furnizării de servicii persoanelor fizice cu aplicare curentă de la data de 06.04.2007, raport Deloitte din 10.04.2013
La primul termen de judecată fixat instanța, cu ocazia verificării competenței sale de soluționare a cauzei, a ridicat din oficiu și a pus în discuția părților excepția necompetentei sale materiale în soluționarea cererii .
Analizand cu prioritate exceptia necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, raportat la dispoz. art. 248 C.pr.civ.care prevad ca” instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii”, instanta retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe reclamantii reclamantii din prezenta cauza au solicitat instantei de judecata sa constate nulitatea unor clauze abuzive din contractul de credit nr.RfI_/25.06.2008, privind comisioanele de procesare, de administrare, obligatia de plata a codebitorului fata de banca, precum si stabilizarea cursului de schimb CHF-L. la valoarea din data semnarii conventiei 25.06.2008 .
Instanta noteaza astfel ca temeiul juridic a cererii reclamantilor îl reprezintă pretinsul caracter abuziv al clauzelor anterior menționate, așadar dispozițiile Legii nr.193/2002, iar în completarea temeiului de drept reclamantul invocă și teoria impreviziunii.
Cererea reclamantilor reprezinta o cerere patrimonială și evaluabilă în bani, valoarea obiectului cererii fiind dată de valoarea patrimonială pe care o înglobează clauzele denunțate ca abuzive, incksiv cererea de stabilizare a cursului L.-CHF de la data semnarii conventiei 25.06.2008. Astfel, analizand cursul stabilit de catre Banca N. a Romaniei la data incheierii contractului, in speta 25.06.2008, pentru un CHF, in valoare de 2,2575 RON, pentru un împrumut pentru suma de 114.464 CHF.
Instanta noteaza ca valoarea obiectului cererii reclamantilor este dată de valoarea patrimonială pe care o înglobează clauzele denunțate ca abuzive, inclusiv valoarea contractului la data semnarii lui, 25.06.2008, raportat la cererea de stabilizare a cursului valutar, in speta o valoare de 258.402,48 lei .
Instanta apreciaza astfel ca reclamantii deduc în mod evident judecății un litigiu cu valoare de peste 200.000 lei.
În drept, instanta retine ca potrivit dispoz. art. 95 pct. 1 Noul C.pr.civ. tribunalul judeca in prima instanta, toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante, iar conform art. 94 pct. 1 lit. k Noul C.pr.civ., judecatoria judeca in prima instanta orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti .
Din interpretarea per a contrario a textului de lege anterior mentionat, rezulta ca toate cererile evaluabile in bani in valoare de peste 200.000 lei, indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti, inclusiv actiunea din prezenta cauza, este de competenta tribunalului .
Or, instanta constata ca reclamantii au inregistrat actiunea pe rolul Judecatoriei Iasi .
Instanta apreciaza ca in ceea ce priveste competenta materiala a tribunalului norma care o stabileste in mod imperativ nu suporta interpretari si are caracter absolut, partile neputand conveni sa deroge de la aceste norme .
F. de aceasta imprejurare, avand in vedere caracterul imperativ al normei mai sus mentionate, vazand si dispozitiile art. 132 alin. 3 Noul C.proc.civ. rap. la art. 130 alin. 2 Noul C.proc.civ. urmeaza sa admita exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Iasi si sa decline competența soluționării cauzei civile avand ca obiect obligatie de a face-Legea nr. 193/2000, formulata de reclamanții T. M.-M. si T. L.-O. în contradictoriu cu pârâta R. B. S.A, in favoarea Tribunalului Iasi Sectia II C. administrativ si fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, invocată de catre instanta din oficiu .
Declină competența soluționării cererii, avand ca obiect- constatare caracter abuziv clauze contractuale-obligatie de a face, Legea nr. 193/2000-, formulata de catre reclamantii T. M.-M. si T. L.-O., domiciliatI în ., ..21, jud. Iasi si cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet Avocat „P. D.” în mun. Iași, ., ., etajul 1, . în contradictoriu cu pârâta R. B. S.A. cu sediul în mun. Bucuresti, Calea Floreasca, nr.246C, Cladirea Sky Tower, Sector 1, în favoarea Tribunalului Iasi – Sectia II C. administrativ si fiscal.
F. cale de atac .
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.10.2015 .
Președinte, Grefier,
G. C. M. D. – N. B.
Red./tehnored.MGC/DB
5ex/02.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria IAŞI | Cerere de ajutor public judiciar. Sentința nr. 2015/2015.... → |
|---|
