Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1239/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1239/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 1239/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința din Cameră de Consiliu din data de 2 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Judecător: E. L. A.
Grefier: S. M. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1239
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E.ON E. ROMANIA SA în contradictoriu cu pârâtul D. V. V., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal, făcut în ședința cameră de consiliu, părțile au lipsit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 26.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 27.06.2014, reclamanta E. E. ROMÂNIA SA a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului D. V. V. la plata sumei de 2082,33 lei din care 1933,10 lei cu titlu de contravaloare a facturilor fiscale emise în perioada 31.01._13 și 149,23 lei cu titlu de dobândă legală calculată de la data de 05.03.2013 și până la data de 27.03.2014 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată (taxă judiciară de timbru).
În motivare, reclamanta a arătat că în calitate de furnizor de energie electrică a furnizat energie electrică la locul de consum solicitat de client, însă pârâtul nu a mai achitat valoarea facturilor emise, înregistrând un debit de 1933,10 lei. La aceste sume s-au calculat majorări de întârziere de 149,23 lei.
Reclamanta a mai arătat că în conformitate cu prevederile Directivei CE 54/2003 care au fost transpuse în legislația națională prin Legea nr.13/2007 a energiei electrice, E.ON M. SA a avut obligația de a separa din punct de vedere legal și organizatoric activitățile sale de distribuție și furnizare.
Astfel, la data de 22 martie 2007 E.ON M. SA a realizat separarea legală prin desprindere în interesul acționarilor conform Legii 31/1990, operațiunile de furnizare a energiei electrice fiind efectuate de noua societate E ON M. Furnizare SA, sub denumirea de E.ON M. Distribuție SA.
La data de 31.12.2010 E ON M. Furnizare SA, a fost supusă unei proceduri de fuziune fiind absorbită de E.ON Gaz România SA, în urma fuziunii, întreg patrimoniul al E.ON M. Furnizare SA fiind preluat de E.ON E. Gaz România SA.
La aceeași dată - 31.12.2010, prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor, societatea absorbantă E.ON Gaz România și-a schimbat denumirea în E ON E. România SA – celelalte date de identificare rămânând neschimbate.
În drept, reclamanta a formulat acțiunea potrivit prevederilor art.1025 și următoarele Cod procedură civilă privind procedura specială a cererilor cu valoare redusă.
În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în copie certificată, certificat de înregistrare filele 10-11, Hotărârea Adunării generale nr.13/2010 filele 12-16, Hotărârea Adunării generale nr.11/2010 filele 17-22, situația datoriilor fila 23, situația facturilor neîncasate fila 24, notă de calcul dobândă legală filele 25-27, somații filele 28-31, bon de mișcare contor electric din 05.02.2014 fila 32, facturi fiscale filele 33-38.
Reclamanta a precizat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 50 lei potrivit art.6 alin.1 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În cauză, s-a realizat regularizarea acțiunii în acord cu prevederile art.200 Cod procedură civilă, în care reclamanta a depus înscrisuri deja existente la dosar; cu aceeași ocazie, reclamanta a arătat că nu mai este în posesia contractului de furnizare a energiei electrice, dar că a furnizat pârâtului energie electrică la locul de consum solicitat de acesta, realizarea acordului de voință dintre părți fiind dovedită prin emiterea facturilor și prin achitarea acestora de către pârât până la data promovării acțiunii, contractul dintre părți fiind unul consensual, reglementările în materie neimpunând existența formei scrise a contractului dintre părți.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare în termenul legal pentru a-și preciza poziția procesuală, dar s-a prezentat în instanță la termenul din 26.01.2015, termen la care a arătat că recunoaște debitul astfel cum a fost solicitat de către reclamantă și că se obligă că-l va achita.
Prin serviciul registratură de la data de 08.01.2015, reclamanta a depus precizări la dosarul cauzei prin care a reiterat susținerile din procedură scrisă, anexând practică judiciară filele 90-100.
Prin serviciul registratură de la data de 12.01.2015, reclamanta a depus precizări la dosarul cauzei prin care a reiterat susținerile din procedură scrisă.
La termenul din 26.01.2015, instanța a încuviințat ca legală, concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantă și pârât s-au desfășurat raporturi contractuale în temeiul cărora reclamanta . SA în calitate de furnizor (vânzător) a furnizat energie electrică la locul de consum din ..37, județul Iași, astfel cum rezultă din bon de mișcare contor electric din 05.02.2014 fila 32 semnat de consumator, facturi fiscale filele 33-38, loc de consum la care se află domiciliul pârâtului D. V. V., în calitate de consumator (client) și în baza cărora a emis facturile fiscale atașate cauzei filele 33-38.
La suma neachitată de pârât au fost calculate majorări de întârziere în cuantum de 149,23 lei calculată de la data de 05.03.2013 și până la data de 27.03.2014, astfel cum rezultă din notă de calcul dobândă legală filele 25-27.
În ceea ce privește legea materială aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data emiterii facturilor fiscale sus-menționate, este dată de dispozițiile Noului Cod civil- Legea 287/2009.
În drept, potrivit prevederilor art. 1270 cod civil acordul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, creditorul având dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, potrivit art.1359 alin.1 Cod civil.
Potrivit art.1350 alin.2 Cod civil, atunci când persoana nu-și îndeplinește fără nicio justificare obligațiile pe care le-a contractat, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată la repararea acestui prejudiciu, astfel că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
În ceea ce privește domeniul aplicabil procedurii speciale a cererilor de valoare redusă, potrivit art. 1025 alin.1 Cod procedură civilă, procedura cererilor de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Potrivit art.1028 Cod procedură civilă reclamantul declanșează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere și depunerea sau trimiterea acestuia la instanța competentă, prin poștă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului și confirmarea primirii acestuia. Formularul de cerere se aprobă prin ordin al ministrului justiției și conține rubrici care permit identificarea părților, valoarea pretenției, indicarea probelor și alte elemente necesare soluționării cauzei. Odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit și copii de pe înscrisurile de care reclamantul înțelege să se folosească.
Potrivit art.1029 alin.1, 2 Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu. Instanța poate dispune înfățișarea părților, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre părți. Instanța poate să refuze o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ținând cont de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale. Refuzul se motivează în scris și nu poate fi atacat separat.
Potrivit art.1029 alin.3,4 Cod procedură civilă, după primirea formularului de cerere completat corect, instanța va trimite de îndată pârâtului formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere și de copii de pe înscrisurile depuse de reclamant. În termen de 30 de zile de la comunicarea actelor sus menționate, pârâtul va depune sau trimite formularul de răspuns completat corespunzător, precum și copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească. Pârâtul poate să răspundă prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns.
Potrivit art.1030 alin.2 Cod procedură civilă, în cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1.029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar.
Facturile reprezintă înscrisuri sub semnătură privată ce fac dovada existenței actului juridic și executării operațiunii ce constituie obiectul acestora împotriva destinatarului.
Pe fondul cauzei, reclamanta a dovedit existența creanței, și anume suma de 1933,10 lei cu titlu de contravaloare a facturilor fiscale emise în perioada 31.01._13, acceptarea facturilor menționate rezultând din faptul că facturile fiscale anexate nu au fost contestate de pârât, din faptul că pe parcursul procesului pârâtul nu a contestat prestarea serviciilor de către reclamantă, la termenul din 26.01.2015 arătând că recunoaște întinderea debitului astfel cum a fost solicitat de reclamantă, împrejurări ce fac dovada existenței relațiilor contractuale dintre părți și a acceptării tacite a desfășurării acestora și ceea ce echivalează cu o manifestare de voință neîndoielnică ce atestă voința pârâtei de a accepta respectivele facturi.
Așadar, apare ca lipsit de relevanță faptul că reclamanta nu poate face dovada înscrisului care reprezintă contractul de furnizare a energiei electrice, atât timp cât pârâtul a beneficiat de serviciile oferite de reclamantă, a folosit energia electrică furnizată de aceasta pe perioada 31.01._13 și a înțeles să achite sporadic sumele datorate.
Mai mult de atât, contractul de furnizare a energiei electrice ca majoritatea contractelor încheiate cu profesioniști, nu impune necesitatea obligării încheierii sale sub forma înscrisului unic ad validitatem, fiind un contract consensual, încheierea acestuia se poate realiza prin simplul acord de voință al părților și se poate dovedi prin orice mijloc de probă. În speță, chiar dacă între părți nu a fost semnat un contract de furnizare a energiei electrice ca instrument probator, convenția părților a luat naștere prin faptul că reclamanta a furnizat energie electrică pârâtului, iar acesta s-a folosit efect de acest serviciu, trecând la consumarea energiei electrice.
Ca atare, ținând cont de regula potrivit căreia în materia răspunderii civile contractuale, reclamantului îi incubă obligația de a dovedi existența creanței, iar pârâtului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației, iar acesta nu a dovedit stingerea ei prin plată sau altă modalitate prevăzută de lege și în raport de cele de mai sus, instanța apreciază ca întemeiate pretențiile reclamantei cu privire la debitul principal și le va admite urmând să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1933,10 lei cu titlu de contravaloare a facturilor fiscale emise în perioada 31.01._13.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale prevăzută de OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, ca și dispoziții aplicabile prin raportare la data emiterii facturilor fiscale, instanța precizează că potrivit art. 1, 2 din OG nr. 13/2011, părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie. Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare. Dacă nu se precizează altfel, termenul dobândă din prezenta ordonanță privește atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare. Prin dobândă se înțelege nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu, ci și alte prestații, sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinței capitalului.
Potrivit art.1535 Cod civil, ca și lege aplicabilă prin raportare la prevederile art.6 din Codul civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
În fapt, reclamanta a solicitat plata dobânzii legale calculată asupra debitului restant de la data de 05.03.2013 și până la data de 27.03.2014.
Având în vedere acestea, modul de soluționare a capătului principal de cerere, având în vedere scadența facturilor fiscale aferente perioadei 31.01._13 și având în vedere poziția procesuală a pârâtului care a arătat că recunoaște debitul astfel cum a fost solicitat de reclamantă, instanța va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 149,23 lei cu titlu de dobândă legală calculată de la data de 05.03.2013 și până la data de 27.03.2014, astfel cum rezultă din notă de calcul dobândă legală filele 25-27.
În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, având în vedere că pârâtul urmează a cădea în pretenții, instanța îl va obliga și la plata sumei de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru fixă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect pretenții-cerere de valoare redusă formulată de reclamanta . SA înregistrată în Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI RO22043010, cu sediul în Târgu M., ., județul M. și cu sediul procesual ales în București, Calea Floreasca, nr.39, sector 1, București, prin reprezentant convențional av. N. R. A. în contradictoriu cu pârâtul D. V. V. CNP_, cu domiciliul în ., ..37, județul Iași.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 2082,33 lei din care 1933,10 lei cu titlu de contravaloare a facturilor fiscale emise în perioada 31.01._13 și 149,23 lei cu titlu de dobândă legală calculată de la data de 05.03.2013 și până la data de 27.03.2014.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. E.-LoredanaSimona M. G.
Red.Tehnored.
E.L.A.-17.03.2015
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 25-09-2015,... | Pretenţii. Sentința nr. 1236/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
