Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1348/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1348/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 1348/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1348/2015
Ședința din camera de consiliu de la 03 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. R.
Grefier A.-E. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta I. G. M. în contradictoriu cu pârâta F. P. TINERI SI FEMEI, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 20.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 27.01.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 23.07.2014, sub număr de dosar_, reclamanta I. G. M. a chemat în judecată pe pârâta Fundația pentru Tineri și Femei, solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 8400 lei reprezentând împrumut nerestituit, precum și dobândă legală care ar trebui să curgă: pentru suma de 2800 lei, de la 03.06.2014, pentru suma de 5600 lei, de la 17.06.2014, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că a încheiat cu pârâta contractul de împrumut nr.571/03.06.2013 privind suma de 2800 lei, convenind ca reclamanta să poată solicita oricând restituirea sumei împrumutate. La data de 01.05.2014, reclamanta a formulat o notificare prin care a solicitat pârâtei restituirea sumei de 2800 lei, însă aceasta nu a efectuat plata nici până în prezent. Reclamanta a susținut că suma a fost primită prin intermediul Unicredit Tiriac Bank la data de 03.06.2013, astfel că solicită dobândă legală începând cu această dată, în contract prevăzându-se că suma împrumutată nu este purtătoare de dobânzi bancare, nu legale.
De asemenea, reclamanta a învederat că a încheiat cu pârâta și contractul de împrumut nr.651/17.06.2013, privind suma de 5600 lei, pârâta având obligația de a restitui împrumutul în termen de mai puțin de un an, că la data de 01.05.2014, a formulat o notificare prin care a solicitat restituirea sumei dar pârâta nu a răspuns solicitării. Reclamanta a pretins și acordarea dobânzii legale penalizatoare începând cu data de 17.06.2014, având în vedere că împrumutul a fost acordat fără dobândă, cu titlu gratuit.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG 13/2011.
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri, în copie certificată (f. 7-15).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 200 lei, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 OUG 80/2013.
Fiindu-i comunicat formularul de cerere, înscrisurile anexate acestuia precum și formularul de răspuns, conform dispozițiilor art. 1029 alin. 3 Cod de procedură civilă, pârâta nu a depus la dosar, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 1029 alin. 3 Cod de procedură civilă, un răspuns la pretențiile afirmate de reclamantă.
Instanța a cercetat cauza în cameră de consiliu, fără citarea părților, conform solicitării reclamantei, și a administrat proba cu înscrisurile depuse de aceasta.
Analizând probatoriul existent, instanța reține următoarele:
Conform art. 6 alin. 5 NCC, dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. De asemenea, art. 5 alin. 1 din Legea 71/2011, stabilește că dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Întrucât, în cauză, contractele invocate s-au încheiat în cursul anului 2013, instanța va face aplicarea legii în vigoare la acele momente – Codul civil Nou.
La data de 03.06.2013, părțile au încheiat contractul creditare nr. 571, având ca obiect acordarea unui împrumut pârâtei în cuantum de 2800 lei. Părțile au convenit ca împrumutătoarea să poată solicita oricând restituirea iar împrumutata să efectueze plata imediat (f.9). Conform înscrisului depus la fila 10, reclamanta a depus suma împrumutată în contul pârâtei prin virament bancar la Unicredit Ț. Bank, la data de 03.06.2013.
La data de 17.06.2013, părțile au mai încheiat contractul de împrumut nr.651, având ca obiect suma de 5600 lei. Pârâta s-a obligat să restituie suma împrumutată, fără dobândă, în termen de mai puțin de un an de la data încheierii contractului (f.11). Potrivit înscrisului aflat la fila 12, reclamanta a depus suma împrumutată în contul bancar al pârâtei, prin virament bancar la Unicredit Ț. Bank, la data de 17.06.2013.
La data de 01.05.2014, reclamanta a notificat pârâta prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, solicitând restituirea împrumuturilor acordate. Până în prezent, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate.
În ansamblu, raportat la natura pretențiilor formulate, instanța observă că reclamanta a probat prin înscrisurile depuse atât încheierea valabilă a contractelor de împrumut de consumație cât și executarea obligației asumate de aceasta, având în vedere caracterul real al convențiilor, prin prisma art.2158 Cod civil.
Corelativ, instanța reține că pârâta nu a dovedit stingerea acestor obligații contractuale prin faptul plății sau prin altă modalitate de stingere a obligației, această probă incumbându-i. Așadar, instanța apreciază că pârâta nu a executat corespunzător contractele de împrumut încheiate, cu încălcarea dispozițiilor 2164 alin.2 și 2161 Cod civil, privind restituirea împrumutului de consumație.
În consecință, pretențiile reclamantei se fundamentează pe convenții legal încheiate între părți, în vigoare la data formulării prezentei cereri, în concordanță cu clauzele contractuale. Exigibilitatea sumelor constând în împrumut este determinată de clauza din primul contract, potrivit căreia împrumutătoarea poate solicita oricând iar pârâta are obligația de a restitui imediat(reclamanta dovedind că a solicitat restituirea prin notificarea comunicată), precum și de clauza conținută de al doilea contract, potrivit căreia pârâta s-a obligat să restituie împrumutul în mai puțin de un an, termen care s-a împlinit.
În ceea ce privește dobânda solicitată, instanța constată următoarele:
În cuprinsul primului contract de împrumut, părțile au inserat o clauză potrivit căreia împrumutul „este/nu este” purtător de dobânzi bancare, trebuind optat pentru una din cele două variante, însă o asemenea opțiune nu rezultă, deoarece nu a fost subliniată, încercuită sau altfel individualizată. Prin urmare, trebuie admisă interpretarea în favoarea împrumutatului, că părțile au convenit asupra caracterului cu titlu gratuit al împrumutului de consumație. În plus notificarea trimisă pârâtei menționează în legătură cu acest prim împrumut numai obligația de a restitui suma împrumutată, 2800 lei(f.14). Toate acestea constituie probă contrară în lumina disp. art. 2159 alin.2 Cod civil.
Așadar, pretențiile reclamantei sunt întemeiate numai prin raportare la executarea cu întârziere a obligației de restituire, adică neexecutarea la scadență, ceea ce face aplicabile dispozițiile legale privind dobânda legală penalizatoare. Întrucât părțile au convenit ca împrumutul să poată fi solicitat oricând(dar evident nu imediat deoarece art. 1495 alin.1 cod civil nu poate fi aplicate acestui tip de contract, exprimarea formularului de contract părând să fie inspirată din reglementarea obligației de restituire a împrumutului de folosință – 2155 alin.2), cu restituire imediată, instanța conchide că reclamanta a respectat prevederile contractului prin solicitarea restituirii sumei de 2800 lei cel târziu la data de 08.05.2014 (f.15), aceasta fiind data scadenței.
De asemenea, în ceea ce privește al doilea contract, instanța observă că acesta poartă expres mențiunea caracterului cu titlu gratuit la art. II.1. Prin urmare, reclamanta este îndreptățită la achitarea dobânzii legale penalizatoare, de la scadență(17.06.2014) până la momentul plății, conform art. 1535 alin.1 Cod civil.
În concluzie, instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată și să oblige pârâta la plata sumei de 8400 lei, reprezentând împrumut nerestituit, precum și dobândă legală penalizatoare conform art.1 alin.3 și și 3 alin.2 din OG 13/2011, calculată de la data de 08.05.2014 pentru suma de 2800 lei și de la data de 17.06.2014, pentru suma de 5600 lei, până la achitarea efectivă a debitului.
În temeiul dispozițiilor art. 1031 C.p.c., pârâta va fi obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial conform ch, . nr.30/18.07.2014(f.7-7bis).
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta I. G. M., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat N. T., cu sediul în Iași, .. 2, Jud. Iași, împotriva pârâtei FUNDAȚIA P. TINERI ȘI FEMEI, cu sediul în Iași, .. 43, Jud. Iași..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8400 lei, reprezentând împrumut nerestituit, precum și dobândă legală penalizatoare, calculată de la data de 03.06.2014 pentru suma de 2800 lei și de la data de 17.06.2014, pentru suma de 5600 lei, până la achitarea efectivă a debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 400 lei – cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2015.
Președinte, Grefier,
R. R. B. A.-E.
Red./tehnored. RR
4 ex./04.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1345/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1460/2015.... → |
|---|
