Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4828/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4828/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 4828/2015
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4828
Ședința din camera de consiliu din data de 06.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - Judecător: B. E. B.
GREFIER: O. A. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta R. A. DE TRANSPOPRT PUBLIC IAȘIși pe pârâta S. C.-M., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 30.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.04.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta R. A. de Transport Public Iași, prin administrator special G. M., a chemat în judecată pârâtul S. C. M. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să-i plătească suma de 779 lei, cu titlu de despăgubiri și dobânda legal aferentă acestuia, începând cu data de 26.02.2013 și până la achitarea efectivă.
În motivare, reclamanta a arătat în esență că la data de 01.02.2013, în jurul orelor 17,30 în zona Palatului Culturii a avut loc blocarea circulației tramvaielor de către autoturismul cu nr. de înmatriculare_ aparținând pârâtului.
Culpa pârâtului a fost stabilită prin procesul-verbal de contravenție de către Poliția Locală Iași.
Prejudiciul înregistrat de către reclamantă, ca urmare a blocării circulației tramvaielor a fost stabilit prin devizul nr. 1596/25.02.2013.
În drept, reclamanta a formulat acțiunea potrivit prevederilor art.1025 și următoarele Cod procedură civilă privind procedura specială a cererilor cu valoare redusă, și a invocat dispozițiile art. 1349, 1357, 1381 și urm. C. civ.
Cererea este legal scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Reclamanta a precizat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.
În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată, înscrisuri.
Conform art.1029 alin.3 NCPC, instanța a dispus comunicarea formularului de cerere și înscrisurilor anexate către pârât. De asemenea, a dispus comunicarea formularului de răspuns către pârât, cu mențiunea ca în termen de 30 de zile de la primirea înscrisurilor să trimită formularul de răspuns completat corespunzător, precum și copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească. Pârâtul a fost informată că potrivit art.1030 alin.2 NCPC, în cazul în care nu va înainta nici un răspuns în termenul de 30 de zile stabilit de art.1029 alin.4 NCPC, instanța se va pronunța cu privire la cerere în raport cu actele aflate la dosar.
Pârâtul a formulat întâmpinare depusă prin Serviciul Registratură la data de 13.01.2015 prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că evenimentul a avut loc în data de 01.02.2013, iar prin adresa nr.2839/26.02.2013 a fost înștiințat că trebuie să achite suma de 779 lei reprezentând contravaloarea pagubelor prin blocaj de circulație în data de 21.12.2012, conform devizului nr._/30.01.2013. s-a mai arătat că se face astfel vorbire de două devize, iar modul de calcul este arbitrar, reclamanta nedepunând la dosar un act normativ din care să rezulte formula de calcul al pagubelor generate de un blocaj al circulației tramvaielor, ori un act justificativ precum factura fiscală din care să rezulte că în luna februarie 2013 s-a înregistrat în contabilitate cu o pagubă generată de blocajul de circulație.
Au fost atașate înscrisuri în dovedire.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare la data de 10.02.2015 prin care a solicitat admiterea acțiunii, arătând că din foile de parcurs pentru autovehicule transport persoane din data de 01.02.2013 rezultă numărul de unități blocate, traseul, sensul de mers blocat, liniile afectate și durata blocării, iar calculul determinării pierderilor s-a făcut în acord cu „Îndrumătorul lucrătorului din transportul urban și interurban de persoane” și a fost înregistrat în devizul nr.1596/25.02.2013. s-a mai arătat că pentru aceasta nu s-a emis factură fiscală, nefiind vorba de o operațiune comercială, ci de o faptă ilicită care atrage răspunderea civilă delictuală. Totodată, s-a învederat că pârâtul nu a făcut dovada contestării procesului-verbal de contravenție.
Reclamanta a depus înscrisuri în dovedire, înscrisuri ce au fost comunicate pârâtului potrivit dovezii de la fila 65.
Procedura s-a desfășurat fără înfățișarea părților în acord cu prevederile art.1029 alin.2 Cod procedură civilă.
Instanța în temeiul art.1029 alin.9 Cod procedură civilă a încuviințat la solicitarea ambelor părți proba cu înscrisurile existente la dosar, respectiv: adresa nr.133/2013, deviz nr.1596/25.02.2013, adresa de comunicare nr.2839/26.02.2013, proces-verbal de contravenție . nr._/01.02.2013, foi de parcurs, listă preț bilete și abonamente.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-i plătească suma de 779 lei, cu titlu de despăgubiri și dobânda legal aferentă acestuia, începând cu data de 26.02.2013 și până la achitarea efectivă.
În prezenta cauză reclamantă înțelege să se prevaleze de o răspundere juridică delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civila de reparare a prejudiciului cauzei.
În ceea ce privește domeniul aplicabil procedurii speciale a cererilor de valoare redusă, potrivit art. 1025 alin.1 Cod procedură civilă, procedura cererilor de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Conform art.1357 C.civ. „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Astfel, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului se cer a fi întrunite următoarele condiții: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, arătându-se că pentru a fi angajată răspunderea unei persoane este necesar ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu; existența vinovăției, respectiv fapta să fie imputabilă autorului ei.
În speță fapta ilicită este reținută în sarcina pârâtului prin procesul-verbal de contravenție . nr._/01.02.2013, reținându-se că la data de 01.02.2013, pârâtul S. C. M. a staționat cu autoturismul cu nr._ în Piața Palatului Culturii pe platforma căii ferate pentru tramvai, blocând circulația tramvaielor aproximativ 25 de minute. Pârâtul nu a făcut dovada contestării acestui proces-verbal prin plângere contravențională.
În ceea ce privește prejudiciul de 779 lei, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței acestuia în patrimoniul său, în urma blocării liniei de tramvai de către pârâtă fiind afectate 4 unități a câte 171 de locuri cu grad de ocupare 60%, prețul unui bilet fiind de 1,9 lei/călătoria, astfel cum rezultă din foile de parcurs depuse la filele 51-54 din dosar și devizul nr.1596/25.02.2013.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu constă în aceea că prin blocarea liniei de tramvai din zona Palatului Culturii de către autoturismul condus de pârât s-a produs indisponibilizarea unui nr. de 4 tramvaie aparținând reclamantei.
Vinovăția pârâtului rezultă din materialitatea faptei, acesta neinvocând și nefăcând dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere.
În ceea ce privește apărările pârâtului potrivit cărora reclamanta nu a depus o factură fiscală din care să rezulte în luna februarie s-a înregistrat în contabilitate cu o pagubă generată de blocajul de circulație, instanța o va înlătura, constatând că prin foile de parcurs și devizul depuse de reclamantă la dosar s-a făcut dovada întinderii prejudiciului, răspunderea civilă delictuală făcând imposibilă prin natura sa emiterea unei asemenea facturi fiscale. De asemenea, în ceea ce privește mențiunile din adresa de comunicare nr.2839/26.02.2013 către pârâtă în care se menționează devizul nr._/30.01.2013, instanța constată că este o simplă eroare materială, în adresă menționându-se că s-a comunicat devizul de 779 lei, aspect necontestat de pârât, deviz din care acesta din urmă a luat la cunoștință de întinderea prejudiciului și modul de calcul al acestuia.
Față de motivele de fapt și de drept expuse anterior, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 779 lei cu titlu de despăgubiri.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale, potrivit art.1385 C.Civ.„(1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.”, iar potrivit art.1386 alin.2 C.civ. „La stabilirea prejudiciului se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului”. De asemenea, conform art. 1523 alin.2 „Debitorul se află de drept în întârziere în cazurile prevăzute de lege, precum și atunci când: e) obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale”.
Față de cele mai sus reținute instanța de judecată constată că reclamanta este îndreptățită la repararea în întregime a prejudiciului suferit (prejudiciul efectiv și beneficiul nerealizat), motiv pentru care va admite și acest capăt de cerere, obligând pârâtul la plata dobânzii legale aferente debitului, începând cu data de 26.02.2013 (data comunicării devizului).
Instanța urmează să respingă solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, având în vedere că aceasta nu a făcut dovada acestor cheltuieli, cererea fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru, motiv pentru care urmează să admită în parte cererea, să oblige pârâtul la plata sumei de 779 lei reprezentând despăgubiri și la plata dobânzii legale începând cu data de 26.02.2013 și până la achitarea integrală a debitului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect cerere de valoare redusă formulată de reclamanta R. A. DE TRANSPORT PUBLIC IAȘI - ÎN INSOLVENȚĂ( CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J_ ), cu sediul în Iași, ., Jud. Iași în contradictoriu cu pârâta S. C.-M. (C.N.P._), cu domiciliul în Iași, ., ., ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 779 lei reprezentând contravaloare despăgubiri, precum și la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculată de la data de 26.02.2013 și până la achitarea integrală a acestuia.
Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea depunându-se la Judecătoria Iași.
Dată în cameră de consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, data de 06.04.2015.
Președinte, Grefier,
B. E. B. O. A. D.
Red./Tehnored./B.E.B./O.A.D/4 ex./05.05.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4812/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4849/2015.... → |
|---|
