Plângere contravenţională. Sentința nr. 2453/2015. Judecătoria IAŞI

Sentința nr. 2453/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 2453/2015

Dosar nr._

Cod operator: 3171

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

Sentința Civilă Nr. 2453/2015

Ședința publică de la 18 Februarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: T. G.

Grefier: N. S.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul .. SRL în contradictoriu cu intimații M. IAȘI -DIRECȚIA CONTROL INTERN ȘI MANAGEMENTUL CALITATII, SERVICIUL CONTROL INTERN, P. M. IAȘI -SERVICIUL CONTROL INTERN și P. M. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 04.02.2015,ulterior pentru, 11.02.2015, după care pentru astăzi 18.02.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra plângerii contravenționale, reține:

Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 10.06.2014 petentul .. SRL a contestat în contradictoriu cu petenții M. IAȘI -DIRECȚIA CONTROL INTERN ȘI MANAGEMENTUL CALITATII, SERVICIUL CONTROL INTERN, P. M. IAȘI -SERVICIUL CONTROL INTERN și P. M. IAȘI procesul-verbal nr._/23.05.2014.

În motivare petentul a invocat în susținerea plângerii sale faptul că lipsește din cuprinsul procesului-verbal denumirea instituției din care face parte agentul constatator. Astfel, indicarea mai multor instituții, fără ca petentul să poată identifica fără dubiu instituția din care face parte agentul care a întocmit actul de sancționare echivalează cu neindicarea instituției.

De asemene, petentul a mai invocat lispa adresei instituției și a mai criticat modalitatea de comunicare a procesului-verbal, în sensul că la data de 04.06.2014, la punctul de lucru al societății, situat în Iași, ., a venit o persoană care nu și-a precizat numele și calitate și care s-a rezumat doar la a susține că vine de la Primărie și a înmânat procesul-verbal vânzătoarei T. A., fără a-i solicita acesteia să semneze de primire.

În ceea ce privește situația de fapt, petentul a fost sancționat pentru nerespectarea prevederilor art. 5 pct. 1, art. 6 pct. 2, art. 73 pct. 1 lit a) și art. 74 din OG nr. 99/2000.

Apreciază petentul că agentul constatator a reținut în mod greșit situația de fapt și a aplicat eronat prevederile legale.

Art. 5 alin. 1 din acel act normativ prevede că "orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii", iar art. 3 alin. 2 din OG nr. 99/2000 stabilește că activitatea comercială, în sensul prezentei ordonanțe, se exercită cu referire la produsele alimentare, nealimentare și la serviciile de piață prevăzute în anexa la prezenta ordonanță, or activitatea reținută de agentul constatator – cod CAEN 4725, comerț cu amănuntul al băuturilor în magazine specializate – nu se regăsește în Anxa la OG nr. 99/2000.

Acest ultim aspect se explică prin faptul că OG nr. 99/2000 reglementează comerțul din piețe, iar nu pe cel din magazine specializate.

Agentul constatator a reținut că petenul desfășura o activitatea comercială (cod CAEN 4725) fără autorizație emisă de Primărie și a invocat prevederile art. 6 alin. (2), potrivit cu care „exercitarea activității de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităților administrațiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului București, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora și a planurilor de urbanism”.

Sintagma „zone publice” este definită de art. 4 lit. p) din OG nr. 99/2000 astfel: „comerț în zone publice - activitatea de comercializare a produselor și serviciilor, desfășurată permanent sau sezonier în piețe, târguri, oboare, pasaje publice, porturi, aeroporturi, gări, autogări, drumuri publice și străzi sau orice zonă de altă natură destinată folosinței publice”.

Se poate observa că legiuitorul a avut în vedere doar spațiile care au caracter public independent de faptul dacă în incinta lor un agent comercial anume desfășoară sau nu fapte de comerț, caracterul lor public decurgând din alte circumstanțe.

În concluzie, petentul solicită instanței să constate că activitatea de comeț pe care o exercită nu se regăsește în anexa la OG nr. 99/2000 și, în plus, locul în care se desfășoară activitatea de comerț a petentului nu este o zonă publică.

Instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art.3 alin.3 lit.i ale ordonanței respective, conform cărora "sunt exceptate de la prevederile prezentei ordonanțe activitățile de comercializare având ca obiect: produsele și serviciile de piață reglementate prin acte normative speciale".

Activitatea de comerț desfășurată de petent este o activitate reglementată prin acte normative speciale, ceea ce face inaplicabile prevederile OG nr. 99/2000.

Petentul deține autorizația nr. 99/22.11.2013 pentru « comercializarea cu amănuntul a vinului de masă în vrac". Potrivit art. 28 alin. 4 din Legea 244/2002 (legea viei și vinului), "condițiile de comercializare a vinului de masă în vrac se stabilesc prin ordin comun al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale și al ministrului sănătății publice și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".

La rândul său, Ordinul nr. 224 din 07.04.2008 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltarii Rurale pentru aprobarea Normelor metodologice privind conditiile de comercializare cu amanuntul a vinului de masa in vrac reglementează condițiile respective, iar în anexă sunt prevăzute normele, art.2 alin.1, 2, 3 și 4 din acestea prevăzând că "autorizarea spațiilor destinate comercializării cu amănuntul a vinurilor de masă în vrac se face de către direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene și a municipiului București, în conformitate cu prezentele norme metodologice".

Rezultă deci că în domeniul comercializării vinului de masă în vrac există o legislație specială în accepțiunea art. 3 alin. 3 lit. i din OG 99/2000, iar petentul deține o autorizație specială valabilă, emisă în condițiile legii speciale.

În drept, OG nr. 2/2001, Legea nr. 244/2002, Hotărâre nr. 769/28.07.2010, Ordin nr. 224/2008, OG nr. 99/2000.

La dosarul cauzei petentul a depus înscrisuri.

Petentul a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și cu martori.

Plângerea a fost legal timbrată.

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.

În întâmpinare intimatul a reiterat cele reținute în procesul-verbal și a solicitat respingerea plângerii, indicând temeiul sancționării și susținând justețea sancțiunii aplicate.

A mai arătat că detaliile vizând exclusiv "comercializarea vinului de masă în vrac" reprezintă intenționat o pretinsă limitare a sferei de activitate cu caracter de generalitate și că un amănunt esențial al respectivului Certificat de înregistrare în registrul comerțului este acela că petenta figurează înregistrată cu acel specific abia începând cu data de 13.03.2014, iar autorizația depusă a fost obținută abia după amendare.

În drept, a invocat art.205 NCPC, legea 155/2010, HG 1332/2010.

Legal citat cu un exemplar al întâmpinării, petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei M. Iași, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Iași, prin Primar.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:

În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Iași, instanța reține că P. nu este o entitate cu personalitate juridică ci o structură executivă a unității administrativ-teritoriale, neavând capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată.

P. unității administrativ-teritoriale este, conform dispozițiilor din Legea nr. 215/2001, o structură funcțională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, structură care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.

Se deduce că primăria nu are personalitate juridică pentru a avea calitate de parte în judecată, așa cum prevăd dispozițiile art. 56 alin. (1) NCPC, din care rezultă că orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.

Din cele arătate, reiese că este întemeiată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei M. Iași, deoarece aceasta nu are personalitate juridică, fiind numai o structură administrativă, deci nu are capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată.

Pentru motivele reținute, instanța va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a PRIMĂRIEI MUNICPIULUI IAȘI, excepție invocată din oficiu, și va anula plângerea contravențională formulată de petentul .. în contradictoriu cu intimatul P. M. IAȘI.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Iași, prin Primar, instanța reține că acesta nu are calitate procesuală pasivă, instituția care are calitate procesuală pasivă într-o plângere contravențională fiind cea din care face parte agentul constatator. În prezenta cauză, calitatea de agent constatator revine Primarului M. Iași, fără să se poată susține rezonabil că acesta face parte dintr-o instituție, el însuși fiind o instituție care exercită atribuțiile prin intermediul persoanei fizice aleasă în calitate de Primar al unei unități administrativ-teritoriale sau prin intermediul unei alte persoane desemnate să aducă la îndeplinire anumite atribuții specifice.

În situația de față, P. a delegat atribuțiile sale de agent constatator persoanei care a constatat și sancționat contravenția reținută în sarcina petentului, însă instituția căreia legea îi recunoaște calitate de agent constatator este instituția Primarului și doar aceasta poate avea calitate procesuală pasivă într-o plângere contravențională îndreptată împotriva unui proces-verbal întocmit pentru o contravenție pe care o poate constata și sancționa primarul.

Pentru argumentele de mai sus, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M. IAȘI, prin Primar, excepție invocată din oficiu, și va respinge plângerea contravențională formulată de petentul .. SRL în contradictoriu cu intimatul M. IAȘI, prin Primar.

În ceea ce privește fondul plângerii contravenționale, instanța reține:

Prin procesul-verbal .._ din 23.05.2014, agentul intimatului a sancționat petentul cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 5 pct. 1, coroborat cu art. 6 alin. (2) și cu art. 73 pct. 1 lit. a) din OG nr. 99/2000 și sancționate de art. 73 pct.1 lit. a și art. 74 din O.G. 99/2000.

La secțiunea privind descrierea faptei, s-a reținut că la controlul efectuat în data de 16.05.2014 de agentul intimatei la punctul de lucru al petentuli s-a constatat faptul că societatea desfășura activități comerciale – cod CAEN 4725 – comerț cu amănuntul al băuturilor fără a deține autorizație de funcționare eliberată de P. M. Iași.

Reprezentantul petentei nu a semnat procesul-verbal, nefiind de față.

În raport de aceste aspecte, instanța constată următoarele:

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale imperative incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută enumerate de art.17 din O.G. 2/2001.

Potrivit art. 5 din O.G. 99/2000, orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii. Art. 6 alin. 2 prevede că exercitarea activității de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităților administrațiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului București, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora și a planurilor de urbanism.

Conform art. 73 pct. 1 lit. a, constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: desfășurarea oricărui exercițiu comercial cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. 1, cu suspendarea activității comerciale până la data autorizării și cu amendă de la 200 lei la 500 lei pentru structurile de vânzare cu suprafață mică.

În fine, art. 74 prevede că sancțiunile prevăzute la art. 73 se pot aplica și persoanelor juridice, caz în care limitele minime și maxime ale amenzilor se dublează.

După cum rezultă din coroborarea dispozițiilor legale enunțate de petentă, în cazul comercializării vinului de masă în vrac nu este necesară o autorizație emisă de Primărie, iar petenta desfășura această activitate la momentul sancționării.

Se poate observa că intimatul nu a indicat expres ce băuturi comercializa petentul, astfel încât instanța va avea în vedere doar aspectele ce rezultă exclusiv din conținutul procesului-verbal contestat.

Astfel, vinul de masă se încadrează în categoria băuturilor, motiv pentru care instanța va reține că petentul comercializa vin de masă la momentul constatării faptei de către agentul constatator.

Pentru comercializarea vinului de masă petentul deține autorizația nr. 99/22.11.2013 (f. 14).

După cum am reținut mai sus, pentru comercializarea vinului de masă nu este necesară obținerea de către comerciant a unei autorizații din partea autorităților administrației publice locale.

Conform art. alin. (3) lit. i) din OG nr. 99/2000, sunt exceptate de la prevederile prezentei ordonanțe activitățile de comercializare având ca obiect produsele și serviciile de piață reglementate prin acte normative speciale.

Activitatea de comerț desfășurată de petent este reglementată de o lege specială, respectiv Legea nr. 244/2002 a viei și a vinului.

În aceste condiții, activitatea comercială desfășurată de petent, astfel cum a fost reținută chiar de intimat – cod CAEN 4725 – este reglementată de o lege specială, ceea ce exclude aplicarea dispzițiilor OG nr. 99/2000, dispoziții în temeiul cărora în mod nelegal a fost sancționat petentul.

Cum lipsa autorizației emise de P. Iași a constituit motivul sancționării petentul, iar această autorizație nu ere necesară în baza dispozițiilor legale menționate, rezultă că sancționarea a fost nelegală.

Pentru aceste considerente, instanța va admite plângerea contravențională.

Întrucât intimatul a căzut în pretenții, în temeiul art. 453 NCPC, va fi obligat să achite petentului cheltuielile de judecată pe care acesta le-a efectuat în prezentul litigiu. Astfel, instanța va obliga intimatul P. M. IAȘI să achite petentului cheltuieli de judecată de 20 lei, reprezentând taxă de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M. IAȘI, prin Primar, excepție invocată din oficiu de către instanță.

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul .. SRL în contradictoriu cu intimatul M. IAȘI, prin Primar.

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a PRIMĂRIEI MUNICPIULUI IAȘI, excepție invocată din oficiu de către instanță.

Anulează plângerea formulată de petentul .. SRL, C.U.I._, cu sediul în Iași, Șoseaua N., nr. 53, tronson 1, parter în contradictoriu cu intimatul P. M. IAȘI, cu sediul în Iași, . și Sfânt, nr. 11.

Admite plângerea contravențională formulată de petentul .. SRL C.U.I._, cu sediul în Iași, Șoseaua N., nr. 53, tronson 1, parter în contradictoriu cu intimatul P. M. IAȘI, cu sediul în Iași Iași, . și Sfânt, nr. 11.

Dispune anularea procesului-verbal nr._/23.05.2014.

Admite cererea contestatorului privind obligarea intimatului P. M. IAȘI la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă intimatul P. M. IAȘI să achite petentului cheltuieli de judecată de 20 lei, reprezentând taxă de timbru.

Cu drept de apel în termen de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2015.

Președinte, Grefier,

T. G. N. S.

Red./Tehnored. G.T./02.06.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 2453/2015. Judecătoria IAŞI