Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 289/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 289/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 30876/245/2014
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 289/2015
Ședința din Camera de consiliu de la 14 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. G.
Grefier: N. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul . în contradictoriu cu pârât P. P., având ca obiect cerere de valoare redusă .
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, la prima strigare, niciuna dintre părți nu este prezentă. În temeiul art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, instanța lasă cauza la a II-a strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a II-a strigare, ambele părți litigante lipsesc.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată și că la dosar nu s-au mai depus alte cereri sau înscrisuri.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, având în vedere că proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei este admisibilă și poate duce la soluționarea cauzei conform art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, în temeiul art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă o încuviințează, iar în temeiul art. 260 Cod procedură civilă o administrează.
Instanța, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 27.08.2014, reclamanta S.C. R.&R. S.A., în contradictoriu cu pârâtul P. P., a solicitat instanței obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 163, 30 lei, precum și la plata penalităților de întârziere de 0, 2% pe zi, calculate de la scadența fiecărei facturi fiscale și până la achitarea efectivă a debitului. Cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost fundamentată pe dispozițiile proceduri speciale - cerere de valoare redusă, fiind îndeplinite cerințele de formă referitoare la acțiune.
În motivare, s-a arătat că între părți a fost negociat și semnat actul adițional din 22.03.2012 la contractul de prestări servicii de comunicații electronice nr._ prin care s-a stabilit ca debitoarea să beneficieze de servicii stipulate în contract în schimbul plății tarifelor agreate. Deși i s-au furnizat servicii complete, debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile asumate. Or, potrivit art. 3.6 din contract în caz de neplată a prețului, debitoarea este obligată la plata penalităților de 0, 2% pentru fiecare zi de întârziere calculate de la data scadenței înscrise în cuprinsul fiecărei facturi și până la achitarea efectivă a debitului.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025-1032 C.pr.civ, 969 C.civ și 1270 NCC.
Au fost anexate cererii: copie facturi fiscale, copie contract și anexe.
Deși legal citată, pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare/nu a depus formularul de răspuns completat în termen legal.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, a închis dezbaterile pe fond și a reținut cauza spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în acord cu prevederile art. 1025 C.pr.civ solicitarea de acordare a contravalorii serviciilor prestate ( în baza unui contract încheiat între furnizor și consumator) se circumscrie domeniului de aplicare a procedurii cererilor cu valoare redusă, atât prin prisma naturii raportului juridic, cât și prin prisma valorii obiectului cererii ( situat sub pragul de 10.000 lei).
În ceea ce privește dreptul material aplicabil, în raport de data la care au luat naștere raporturile juridice dintre părți, actul adițional fiind semnat la data de 22.03.2012, instanța apreciază că sunt incidente prevederile noului Codcivil.
Potrivit art. 1270 C. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Din punct de vedere al repartizării sarcinii probei între creditor și debitor, creditorul care pretinde executarea unei obligații trebuie să dovedească existența ei.
În cazul obligațiilor de a da sau de a face, în situația în care creditorul face dovada existenței creanței, neexecutarea obligației corelative a debitorului se prezumă cât timp acesta din urmă nu dovedește executarea.
Între părți au fost stabilite raporturi juridice în baza contractului de furnizare servicii de comunicații electronice nr._/22.03.2012, concretizate prin încheierea unui act adițional la contractul cu același număr, prin care s-a stabilit ca debitoarea să beneficieze de servicii stipulate în contract în schimbul plății tarifelor agreate.
În baza acestui contract reclamanta a procedat la emiterea mai multor facturi fiscale referitoare la obligațiile principale de plată a tarifelor pentru serviciile prestate. Astfel potrivit art. 3.3. prestatorul va factura lunar beneficiarului contravaloarea fiecărui serviciu, a apelurilor inițiate și a fiecărui serviciu adițional, facturarea și plata se vor face în lei la cursul din ziua emiterii facturii. Tarifele fac parte integrantă din contract și au fost aduse la cunoștința beneficiarului la momentul încheierii acestuia, pârâta având posibilitatea de consultare a tarifelor, în orice moment, pe site-ul indicat în actul negociat de părți (f. 13).
Modul de informare al beneficiarului este comunicarea prin poștă, prin curierat sau chair prin e-mail a facturilor, părțile prevăzând expres că invocarea neprimirii acestora nu exonerează beneficiarul de la plata contravalorii serviciilor prestate până la sfârșitul lunii în curs pentru luna respectivă.
De asemenea, conform art. 3.6 din contract, părțile au prevăzut expres perceperea de penalități, în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, pentru facturile neachitate, penalități calculate de la scadență (ultima zi a lunii în care sunt furnizate serviciile). De asemenea, părțile au convenit expres că valoarea penalităților poate depăși valoarea debitului princial în raport de care sunt calculate.
Cu privire la contractul încheiat, acesta a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți, nefiind denunțat de nici una dintre acestea.
Astfel, reclamanta se prevalează de un caz de răspundere contractuală, invocând în probațiune contractul negociat de părți.
Instanța reține că pentru angajarea răspunderii civile contractuale este necesară dovedirea temeiului juridic al prestațiilor și caracterului legal al obligațiilor asumate. Or, această obligație a fost legal îndeplinită de reclamantă, care a făcut dovada unui contract valabil la data emiterii facturilor fiscale precum și prin definirea exactă a clauzelor contractuale referitoare la penalități și conținutul clauzei penale.
Se va reține că pârâtul nu a realizat dovada stingerii prin plată a obligațiilor asumate, sau prin altă modalitate, nu a invocat excepția de neexecutare a contractului, funcționarea lui în continuare conform convenției părților sau vreo cauză exoneratoare de răspundere.
Observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că acestea susțin caracterul cert, lichid și exigibil al creanței de care se prevalează reclamanta, facturile fiscale fiind emise în baza unui contract asumat pe bază de semnătură și respectând termenii statuați de părți prin negociere directă ( tarife, perioadă de facturare, scadență, modalitate de plată, penalități).
Astfel, potrivit art. 662 NCPC, creanța este certă atunci când existența sa neîndoielnică rezultă din titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, precum și exigibilă dacă este ajunsă la scadență sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului. După cum se poate observa creanța rezultă în mod direct din înscrisurile depuse, cuantumul sumei facturate este expres indicat și rezultă din totalizarea sumelor pentru fiecare dintre serviciile prestate, iar termenul de scadență este împlinit la momentul promovării acțiunii, fiind înscris în facturile depuse
Așadar, constatând îndeplinite cerințele răspunderii civile contractuale, instanța urmează a admite acțiunea, astfel cum a fost precizată, constatând că sumele solicitate au un caracter cert, lichid și exigibil, fiind facturate în acord cu tarifele practicate de furnizor și agreate de beneficiar, în raport de cuantumul procentual pentru penalitățile de întârziere și cu toate prevederile legale în materia clauzei penale, și va obliga pârâtul la plata sumei de 163, 30 lei cu titlul de debit, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise și neachitate, precum și la plata penalităților de întârziere convenționale în cuamtum de 0, 2% pe zi de întârzeire calculate pentru perioada cuprinsă între scadența facturilor și data achitării efective a debitului.
Referitor la cuantumul penalităților de întârziere, instanța reține că acestea rezultă expres din aplicarea procentului negociat de 0, 2% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu scadența pentru fiecare dintre facturile fiscale neachitate.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere soluția promovată de instanță, în raport de dispozițiile exprese ale art. 453 C.pr.civ, precum și prevederile din procedura specială a cererilor de valoare redusă, art.1031, reținând că partea care a câștigat procesul a solicitat expres cheltuieli reprezentate de contravaloare taxelor de timbru și a timbrului judiciar, că acestea nu sunt disproporționate față de valoarea obiectului cererii, instanța urmează a admite și acest capăt de cerere și a obliga pârâta la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă, reprezentând contravaloare taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. R.& R. S.A., C.U.I._, cu sediu în București, ., nr. 75, Clădirea Forum 2000, Faza I, . sediul procesual ales în Iași, .. 63, județ Iași în contradictoriu cu pârâtul P. P., C.N.P._, cu domiciliu în Iași, bld. T. V., nr. 79 A, ..
Obligă pârâtul la plata sumei de 163, 30 lei cu titlul de debit, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise și neachitate, precum și majorări de întârziere convenționale în cuantum de 0, 2% pe zi de întârzeire calculate pentru perioada cuprinsă între scadența facturilor și data achitării efective a debitului.
Obligă pârâta, de asemenea, la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, contravaloare taxă de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 Ianuarie 2015.
Președinte, Grefier,
T. G. N. S.
Red./Tehnored. G.T./4ex./06.02.2015
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 693/2015.... → |
|---|
