Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5082/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5082/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 5082/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5082/2015
Ședința din camera de consiliu de la 14 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE -C. E. D.
Grefier- D. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.N.T.F.M. "C. MARFA"S.A. - SUCURSALA M. în contradictoriu cu pârâtul R. D., având ca obiect cerere de valoare redusă .
La apelul nominal, făcut în ședința din camera de consiliu, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citare părți.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează:
- procedură în cameră de consiliu, fără citarea părților conform art.1029 Cod procedură civilă.
- pârâta nu a depus la dosar răspuns la pretențiile reclamantei afirmate prin formularul remis acesteia.
- reclamanta a solicitat judecarea cererii în lipsa dezbaterilor după care:
Instanța, verifică și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art.131 coroborat cu art.1027, art. 94 pct.1 lit.j ) si art.107 NCPC.
În temeiul disp. art. 255 și 1029 din Noul cod de procedură civilă, deliberând asupra probelor utile, pertinente și concludente pentru justa soluționare a cauzei, instanța va încuviința reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte probe de administrat, în temeiul art.1030 alin.2 C. instanța reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 23 ian 2015 reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ S.A., Sucursala M. cu sediul în mun. Iași ..1 corp B, etajul 3- 4 județul Iași, în contradictoriu cu pârâtul R. D., domiciliat în localitatea Cărbunari . a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 1172,17 lei, dobândă legală calculată de la data de 14 aug 2013 și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că achitat pârâtului suma de 4934 lei in temeiul titlului executoriu Sentința civila nr.1407/30.04.2013 a Tribunalului Iași ulterior parțial modificată prin Decizia civila nr.1321/02.10.2013 a Curții de Apel Iași prin care s-a respins parte din pretentiile materiale ale reclamantului anume cele reprezentate de diferențe de drepturi salariale pentru aug 2009 – 3 sept 2009, salariul suplimentar aferent anului 2010.
S-a arătat că suma de 1143 lei achitată pârâtului reprezintă o plată nedatorată având în vedere faptul că titlul executoriu pus în executare benevolă de reclamantă a fost desființat parțial în recurs și se impune a fi restituită.
Pârâtul a fost notificat cu actul A1._ să restituie această sumă însă nu a dat curs notificării primite.
În drept s-au invocat prevederile art.1341, 1635, 1516, 1530 Cod civil, art.1025 Cod procedură civilă, O.U.G. nr.80/2013 și art.453 Cod procedură civilă .
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Reclamanta nu a solicitat dezbateri orale în cauză.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisurile atașate formularului de cerere: procură judiciară, copie ordine de plată, copie titlu executoriu - decizia civilă 1321/02.10.2013 emisă de Curtea de Apel Iași și sentința civilă nr.1407/2013 a Tribunalului Iasi, convenție de plată din 08 aprilie 2014, proces verbal de informare din 24 03 2014, contract de premediere, chitanță de plată și factură, notificări pârât (f.12-52 dosar).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 50 lei f.11 ds.
Instanța a comunicat pârâtului formularul de cerere conform dispozițiile art.1029 Cod procedură civilă.
Pârâtul nu a depus răspuns scris față de pretențiile reclamantei.
Instanța a fixat termen de judecată în camera de consiliu fără a cita părțile conform dispozițiile art.1029 Cod procedură civilă și pe baza înscrisurilor depuse la dosar a reținut cauza în pronunțare.
Analizând cererea formulată instanța reține următoarele :
În fapt prin Sentința civilă nr. 1407/2013 din 30.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul Iasi s-a admis cererea pârâtului (reclamant în acel dosar) fiind obligată unitatea reclamantă să achite acestuia salariul suplimentar aferent anului 2010, actualizat cu indicele de inflatie la data platii efective si diferentele de drepturi banesti, actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective, incepind cu august 2009 si pina la 31.12.2010 cu cheltuieli de judecata.
Întrucât sentinta civilă era executorie de drept reclamanta a individualizat si achitat pârâtului suma de 4934 la data de 14.08.2013 lei, reprezentind salariu suplimentar aferent anului 2010, diferentele de drepturi banesti incepind cu august 2009 si pina la 31.12.2010 actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective si cheltuieli de judecata, conform dovezilor de la filele 38-40 dosar.
Ulterior efectuarii platii, s-a solutionat recursul declarat de reclamanta impotriva Sentintei civile nr. 1407/2013 iar Curtea de Apel Iasi, prin Decizia civilă nr.1321/02.10.2013 a modificat in parte sentinta recurata, in sensul ca a respins pretențiile bănești reprezentate de diferențele de drepturi salariale pentru intervalul 08._, salariul suplimentar aferent anului 2010 actualizat cu indicele de inflatie la data platii.
Urmare a desființării în parte a titlului executoriu reclamanta a notificat pârâtul, la o dată neprecizată, să restituie suma suplimentară achitată benevol pârâtului- 1143 lei .
S-a încheiat între părți acordul A.1.1.879/08.04.2014 prin care pârâtul s-a angajat la achitarea sumei de 1143 lei în termen de 6 luni, sumă actualizată cu coeficientul de inflație până la data plății efective.
Pârâtul nu a respectat angajamentul de plată asumat iar la data de 23.01.2015 reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată de față.
În drept instanța reține că în speță sunt incidente prevederile art.1341, art.1635 Cod civil, art. 249 Cod procedură civilă.
Potrivit prevederilor art.1341 și următoarele Cod civil, prin plată nedatorată se înțelege executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria altuia; cel care efectuează plata se numește solvens, iar cel care o primește se numește accipiens.
Cu alte cuvinte, pentru a fi incidentă instituția plății nedatorate, drept fapt juridic licit ca izvor de obligații, trebuie a fi îndeplinire în mod cumulativ următoarele cerințe: 1. prestația pe care solvensul o execută trebuie să fie făcută cu titlu de plată; 2.datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre solvens și accipiens; 3.relativitatea cerinței ca plata să fi fost făcută din eroare (existența acestei condiții este relativ necesară pentru admisibilitatea acțiunii în repetițiune, eroarea lui solvens având ca efect absența cauzei care a stat la baza prestației executare, numai solvensul trebuind a fi în eroare, eroare care trebuie să aibă un caracter determinant).
De asemenea, conform art. 1635 cod civil „restituirea prestațiilor are loc ori de câte ori cinve a este ținut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligații au devenit imposibil de executat…”
Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt anterior reținută instanța reține că reclamanta justifică întemeiat cererea de obligare a pârâtului chemat în judecată de obligare a acestuia la plata sumei de 1.143 lei câtă vreme suma achitată acestuia s-a dovedit a fi în fapt nedatorată ca urmare a desființării în parte a Sentinței civile nr.1407/2013 a Tribunalului Iași.
De altfel, dreptul reclamantei la recuperarea sumei achitate în plus pârâtului față de ceea ce legal îi datorat acestuia, a fost recunoscut de acesta din urmă prin semnarea acordului de plată din 08.04.2014.
Cât privește suma solicitată cu titlu de dobândă legală instanța reține că, în materia obligațiilor bănești în general, conform art.1535 alin.1 Cod civil „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență până la momentul plății în cuantumul convenit sau în lipsa convenției în cuantumul prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu . În acest caz debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic „ Potrivit art.2 din O.G. nr.13/2011 „În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.” Dobânda legală penalizatoare urmărește așadar acoperirea prejudiciului încercat de creditor ca urmare a faptului că a fost lipsit de suma datorată, sumă de care a beneficiat in tot intervalul de timp debitorul.
În materia restituirii prestațiilor efectuate incidente sunt însă cu prioritate dispozițiile art.1645 Cod civil potrivit cărora „dacă a fost de bună credință, cel obligat la restituire dobândește fructele produse de bunul supsu restituirii…..El nu datorează nicio indemnizație pentru folosința bunului cu excepția cazului in care folosința a fost obiectul principal al prestației și a cazului in care bunul era supus prin natura lui unei deprecieri rapide”.
Instanța reține în primul rând că există un raport de accesorialitate între daunele interese sub forma dobânzii legale și debitul principal astfel incât și pentru aceasta se verifică caracterul cert lichid și exigibil motiv pentru care pârâtul va fi obligat și la plata acestora.
În ceea ce privește însă data de la care curg aceste dobânzi instanța reține că data de la care se naște dreptul reclamantei la dobânzi nu poate fi data plății sumelor către pârât, respectiv 14.08.2013, așa cum a solicitat reclamanta prin formularul de cerere. Instanța reține că nu numai reclamanta a fost bună credință la data plății ci si pârâtul, câtă vreme plata s-a făcut în temeiul unei hotărâri judecătorești executorii. Buna credință a pârâtului a încetat însă la data semnării angajamentului de plată cu reclamanta, respectiv 08.04.2014, pe care ulterior nu l-a mai respectat
Față de dispozițiile art. 1645 Cod civil și în raport de buna credință a pârâtului, acesta din urmă va fi așadar obligat la plata dobânzii legale începând cu data 08.04.2014- data la care în mod cert acesta a fost pus în întârziere cu privire la obligația de restituire și a pierdut beneficiul bunei - credințe.
Văzând și dispozițiile art.1031 Codul de procedură civilă, pârâtul căzând în pretenții și fiind în culpă procesuală pentru declanșarea prezentului litigiu, față de cererea expresă a reclamantei, instanța va obliga pârâtul și la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru conform ordinului de plată depuse la fila 11 dosar.
Cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de mediere (29,17 lei ) va fi respinsă ca neîntemeiată față de dispozițiile art.451 alineat 1 Codul de procedură civilă, întrucât reclamanta nu a făcut dovada caracterului necesar al acestora pentru procedura judiciară de față; notificările prealabile încheierii acordului din 08.04.2014 (pentru care de altfel nu s-au depus la dosar dovezi de comunicare efectivă) au fost emise de serviciul juridic al reclamantei iar acordul cu pârâtul a fost încheiat și acesta prin același serviciu juridic și fără contribuția mediatorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte, formulată de reclamanta S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA -SUCURSALA M. cu sediul in Iasi, Piata Garii nr. 1, corp B . Iasi inreg la ORC cu J_ CUI_ în contradictoriu cu pârâtul R. D. domiciliată în . Grajduri județ Iași.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1143 lei, sumă ce se va actualiza cu rata inflației la data plății efective și la plata dobânzii legale aferente acestei sume calculată de la data de 08.04.2014 și până la data plății efective.
Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata către reclamantă a cheltuielilor de mediere în cuantum de 29,17 lei .
Admite cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în dosar, în cuantum de 50 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.04.2015.
Președinte, C. E. D. | ||
Grefier, D. V. |
red/teh/ced
15.05.2015,4 ex
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5087/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5083/2015. Judecătoria... → |
|---|
