Plângere contravenţională. Sentința nr. 4928/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4928/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 4928/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 08.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A.-M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4928
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petenta ., in contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA, având ca obiect plângere contravenționala .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 25.03.2015 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data,care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pentru astăzi, 08.04.2015, când:
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 27.05.2014 sub număr de dosar_/245/2014, petenta S.C. T. G. S.R.L. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.05.2014, solicitând anularea în parte în ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării activității, iar în subsidiar înlocuirea acestei sancțiuni complementare cu avertisment.
În fapt, petenta a recunoscut neemiterea bonurilor fiscale pentru suma de 660 lei de către angajata sa J. T. și a achitat amenda contravențională. Petenta a mai precizat că față de obiectul de activitate, suspendarea pentru 3 luni ar duce și la suspendarea contractelor de muncă ale angajaților, efectele fiind astfel prea grave față de fapta contravențională.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
Intimata a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.05.2014, petenta a fost sancționat cu amendă în cuantum de 10000lei pentru faptul că în data de 05.04.2014, nu ar fi emis bonuri fiscale pentru toate încasările de venituri de la persoană fizică, fiind descoperită suma de 660 lei, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 10 lit. b și art. 11 din OUG nr. 28/1999
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
Prin modalitatea de întocmire a procesului-verbal instanța nu poate reține dovedită nicio vătămare, sancțiunea nulității virtuale nefiind astfel atrasă față de niciuna din apărările petentei referitoare la legalitatea procesului-verbal.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentei, are caracter general (se adresează tuturor cetățenilor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentei i s-a adus la cunoștință, prin comunicarea procesului-verbal, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea. De asemenea, petentei i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Conform întâmpinării formulate de către intimat cele consemnate în procesul-verbal au fost constatate în mod direct și nemijlocit de către agentul constatator prin propriile simțuri.
Pe cale jurisprudențială (cauza SALABIAKU vs Franța) Curtea Europeană a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate, acest raport fiind respectat în prezenta cauză.
Având în vedere și poziția procesuală a petentei de recunoaștere a săvârșirii faptei contravenționale, instanța reține că fapta reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fapta fiind săvârșită cu vinovăție de către petentă.
În ceea ce privește sancțiunile aplicată contravenientei, respectiv amendă în cuantum de_ lei și măsura suspendării activității petentei pentru 3 luni, instanța constată că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de OUG nr. 28/1999. Sancțiunea complementară nu este însă proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către contravenient, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, petenta recunoscând săvârșirea faptei, cât și urmarea produsă, atingerea adusă relațiilor privind raporturile fiscale, față de suma pentru care nu s-au emis bonurile fiscale, dar și circumstanțele personale ale petentei, aceasta nemaisâvârșind astfel de contravenții.
Conform art. 11 alin 1 lit ii din OUG nr. 28/1999 astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 91/2014 suspendarea activității operatorului economic se poate aplica în punctul de lucru, de la o lună la 3 luni, în funcție de gravitatea faptelor, pentru contravențiile prevăzute la lit. b), c), d) și e).
Potrivit art. 12 alin 2 din OG nr. 2/2001 dacă sancțiunea prevăzută de noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
Analizând ansamblul acestor elemente, instanța reține că fapta săvârșită de către petentă este de o gravitate redusă, sancțiunea contravențională nereprezentând un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate. Instanța constată că acest scop poate fi atins prin aplicarea sancțiunii principale cu amenda, ce nu a fost contestată de către petentă și a sancțiunii complementare în forma minimă permisă de lege.
Instanța, pentru aceste argumente prezentate mai sus, constată că se impune reducerea la minim a acestei sancțiuni pentru a respecta principiul proporționalității între fapta săvârșită și sancțiunea aplicată, sancțiunea suspendării activității pentru 3 luni fiind una cu urmări prea drastice față de pericolul social concret al faptei săvârșite de către petentă având în vedere și noile dispoziții în vigoare ale art. 11 alin 1 lit ii din OUG nr. 28/1999 coroborat cu art. 12 alin 2 teza întâi din OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește solicitarea petentei de transformare a sancțiunii complementare în avertisment, instanța constată că potrivit art. 5 din OG nr. 2/2001 aceste două sancțiuni sunt de natură diferită, neputând fi înlocuite ci doar acumulate, sancțiunea avertismentului fiind o sancțiune principală, iar cea a suspendării activității una complementară.
Pentru toate argumentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. Bety Ice S.R.L., împotriva procesului-verbal . nr._/20.05.2014, va înlocui sancțiunea amenzii cu avertisment, va reduce sancțiunea complementară a suspendării activității petentei aplicată prin procesul-verbal de constatare de la 3 luni la 1 lună, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal și va atrage atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite și a obligației de a respecta dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. T. G. S.R.L.,având CUI_,cu sediul în Iasi,.,.,.,judetul Iasi împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.05.2014 în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în Bucuresti,.,sector 5.
Înlocuiește sancțiunea complementară privind suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni aplicată conform art. 14 alin 2 din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale în vigoare la data de 26.05.2014 cu sancțiunea complementară privind suspendarea activității unității pe o perioadă de o lună, în temeiul art. 11 lit d pct. ii din OUG nr. 28/1999 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 91/2014 coroborat cu art. 12 alin 2 din OG nr. 2/2001.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08.04.2015.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh.I.C.
4 ex/11.05.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5083/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4931/2015.... → |
|---|
