Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5377/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5377/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 43410/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 5377/2015
Ședința din camera de consiliu de la 21 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier D.-G. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR "ROMSILVA", PRIN DIRECȚIA SILVICĂ IAȘI și pe pârâtul S. M., având ca obiect cerere de valoare redusă .
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că pricina se află la primul termen de judecată.
Față de exigențele art. 131 din Codul de procedură civilă, verificându-se competența de soluționare a cauzei, constată că este competentă material, raportat la dispozițiile art. 1027 codul de procedură civilă și teritorial, față de prevederile art. 107 din Codul de procedură civilă, în soluționarea prezentei cauze.
Instanța reține faptul că nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă în ceea ce privește estimarea duratei necesare soluționării procesului.
Instanța notează faptul că părțile au fost citate pentru prezentul termen de judecată cu mențiunea de a răspunde la excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru sumele anterioare datei de 16.12.2011. Reclamanta a formulat concluzii de respingere a excepției, iar pârâtul nu a înțeles să exprime poziția sa procesuală cu privire la acest aspect.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru sumele anterioare datei de 16.12.2011. După care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța ia act că reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri. Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Apreciind că proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă este admisibilă și utilă soluționării cauzei, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 255 din Codul de procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța o încuviințează. Constată administrată proba cu înscrisurile depuse de către reclamantă.
Având în vedere că pârâtul nu a înțeles să formuleze întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art. 208 Codul de procedură civilă, instanța constată decăderea acestuia din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, altele decât cele de ordine publică.
După care, constatând că nu mai sunt alte cereri în completare, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile deschise, și având în vedere că a fost solicitată judecata cauzei și în lipsă, în temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre competentă soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 16.12.2014, sub numărul_, reclamanta R. Națională a Pădurilor Romsilva a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului S. M. la plata sumei de 341,32 lei ce este datorată cu titlu de tarif de pază aferent perioadei 01._12. Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În acest scop, a depus formularul la care face referire art. 1028 alin. 1 și 2 C.pr.civ., pentru declanșarea procedurii privind cererile de valoare redusă.
În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de prestări servicii de pază a pădurii nr. 1310/14.04.2008 pentru suprafața de 1 ha teren forestier. Suprafața de pădure a fost preluată în pază în baza cererii din 21.11.2006 și TP – 4/28.10.2004, anterior paza fiind asigurată prin contractul 698/30.11.2006. Pârâtul nu a achitat contravaloarea tarifului de pază pentru perioada 1.01.2010 – 17.05.2012, dată la care contractul a fost reziliat. Potrivit art. 6 alin. 1 din contract, tariful de pază al pădurii este de 77 lei/an/ha fără TVA, iar conform fișei de calcul, pârâtul datorează suma de 93,57 lei pentru anul 2010, suma de 95,48 lei pentru anul 2011 și 35,74 lei pentru anul 2012
În baza prevederilor art. 7 din contract la debit s-au calculat și penalități de întârziere în cuantum de 116,54 lei.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 1025 si următoarele Cod procedură civilă, art. 969, art. 970, art. 1073 Cod civil, art. 1270, art. 1516 Noul Cod Civil.
Nu au fost solicitate dezbateri orale.
În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată, fișa de calcul pentru paza pădurii, contractul de prestație nr. 1310/14.04.2008, Titlul de Proprietate nr. 4/28.10.2004 eliberat de către Comisia Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, contractul de prestări servicii silvice nr. 698 din 30.11.2006.
Pârâtul S. M., deși i s-a comunicat cererea de chemare în judecată nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat pentru a-și preciza poziția procesuală față de cererea reclamantei.
În baza art. 224 C. proc. civ. instanța de judecată a invocat, din oficiu, prescripția dreptului material la acțiune pentru sumele pretinse anterior datei de 16.12.2011, raporta la data introducerii cererii de chemare în judecată – 16.12.2014.
Analizând susținerile părților coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta R. Națională a Pădurilor Romsilva, în calitate de prestator, și pârâtul S. M., în calitate de beneficiar, au încheiat, contractul de prestație nr. 1310 din 14.04.2008 având ca obiect prestarea serviciului de asigurare a pazei fondului forestier aparținând beneficiarului, pentru suprafața de 1 ha, proprietatea pârâtului, conform Titlului de Proprietate nr. 4/2004 eliberat de către Comisia Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor.
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin.1 și art. 7 alin.1 din contract, tariful pentru prestarea serviciului de asigurare a pazei este de 77 lei/an/ha și nu include T.V.A., iar plata contravalorii serviciului se face semestrial, anticipat până la data de 01 ianuarie pentru semestrul I și până la data de 01 iulie pentru semestrul II.
Prestatorul este în drept a rezilia unilateral contractul când beneficiarul nu achită contravaloarea serviciului de pază în termen de 30 de zile de la data stabilită la art. 7 alin.1 fără notificare (art. 15 alin.1 lit. a din contract).
Pârâtul nu a achitat tariful serviciului de pază aferent perioadei 01.01._12, acumulând un debit de 224,79 lei. Totodată, reclamanta a reziliat contractul, conform art. 15 alin.1 lit. a, pentru neîndeplinirea de către pârât a obligației de plată asumate, la care s-au calculat și penalități de întârziere în sumă de 116,54 lei.
În baza art. 248 C. proc. civ. instanța de judecată a procedat la soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele pretinse anterior datei de 16.12.2011.
Art.1 din Decretul 167/1958, aplicabil în speță dat fiind momentul desfășurării raporturilor dintre părți, chiar dacă a fost abrogat între timp, prevede că „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A..2 prevede că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Potrivit art.3 alin.1, termenul prescripției este de 3 ani, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, conform art.7.
După cum rezultă din cerere reclamanta a pretins c/v serviciilor de pază prestate și neachitate pentru perioada 01.01._12 și a penalitățile aferente debitului pentru aceeași perioadă.
În consecință că, la momentul stingerii dreptului de a pretinde plata debitului principal, s-a stins și dreptul de a pretinde penalități.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune și va respinge ca atare cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata facturilor scadente anterior datei de 16.12.2011, respectiv a penalităților datorate pentru achitarea cu întârziere pentru acest debit, data de introducere a cererii de chemare în judecată fiind 16.12.2014.
Cu privire la fondul cererii - în drept, sunt incidente prevederile art. 1073 din Codul civil din 1864 în vigoare la data încheierii contractului (art.1516 alin.1 din Noul Cod Civil), conform cărora creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Potrivit prevederilor art. 662 alin. 2-4 Cod procedură civilă, instanța reține că reclamanta din prezenta cauză deține împotriva pârâtului o creanță certă și lichidă în cuantum de 36,97 lei reprezentând tariful de pază aferent perioadei 17.12._12.
Având în vedere prevederile art. 7 alin.1 din contractul părților, instanța reține și caracterul exigibil al creanței reclamantei.
Cu privire la penalitățile aferente, instanța reține că aferent acestui debit suma datorată cu titlu de penalități, pentru care nu a intervenit prescripția dreptului material la acțiune este de 4,9 lei.
Constatând că, în concordanță cu prevederile art. 10 alin.1 Cod procedură civilă, reclamanta R. Națională a Pădurilor Romsilva a făcut dovada pretențiilor sale în parte, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată și, pe cale de consecință, va obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumelor menționate mai sus, dispunând respingerea cererii pentru diferențele de sumă pretinse cu titlu de c/v servicii și respectiv penalități ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 1031 alin.1 Cod procedură civilă, pârâtul căzând în pretenții și aflându-se în culpă procesuală, instanța urmează a-l obliga la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei reprezentând cuantumul taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta R.N.P.R. – prin Direcția Silvică Iași, cu sediul în Iași, .. 2 în contradictoriu cu pârâtul S. M., domiciliat în ., jud. Iași.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 39,67 lei, reprezentând c/v tarif de pază restant pentru perioada 17.12._12, suma de 4,90 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului pentru aceeași perioadă și suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Respinge restul pretențiilor ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Cu apel (care se depune la Judecătoria Iași) în 30 de zile de la comunicare.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi 21.04.2015.
Președinte, Grefier,
M. B. D.-G. M.
Red./tehnored. M.N./ M.D.G.
4 ex. / 11.05.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4994/2015. Judecătoria IAŞI | Validare poprire. Sentința nr. 5605/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
