Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5621/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5621/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 194/245/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 5621/2015
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. G.
Grefier: N. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant EOS KSI ROMÂNIA SRL în contradictoriu cu pârât P. A. C., având ca obiect cerere de valoare redusă .
Dezbaterile au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 08.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 15.04.2015, după care pentru astăzi 22.04.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 07.01.2015, reclamanta . SRL a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul P. A. C. să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 946, 17 lei reprezentând debit principal, precum și la plata penalităților contractuale de întârziere în cuantum de 946, 17 lei, a dobânzii legale în valoare de 134, 04 lei. Cu cheltuieli de judecată.
Deși nu rezultă din cuprinsul capitolului 3.1.1. faptul că reclamantul solicită și taxa de reziliere, din analiza motivelor invocate în susținerea cererii reiese că reclamantul solicită și contravaloarea taxei de reziliere în cuantum de 826, 71 lei.
În motivare, reclamanta a susținut că Orange România (fostă S.C. Mobifon Rom S.A.) a încheiat cu pârâtul contractul de servicii de telecomunicații integrate nr._/02.12.2010, în baza căruia i s-a atribuit codul de abonat_. Pârâtul avea obligația de a achita contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise de către Orange România S.A. în termen de 14 zile calendaristice de la emiterea facturilor. În temeiul contractului, Orange România a emis facturile fiscale atașate cererii de chemare în judecată, facturi ce nu au fost achitate integral de către pârât.
A mai arătat reclamanta că s-au calculat penalități conform contractului până la concurența debitului principal, iar apoi, conform O.G. nr.13/2011, au fost calculate dobânzi legale în cuantum de 134, 04 lei.
Taxa de rezilere este datorată de pârât motivat de faptul că a intervenit rezilerea contractului din culpa exclusivă a pârâtului, care nu a respectat obligația de plată a contravalorii serviciilor prestate de Orange Romania SA. Taxa de reziliere, susține reclamantul, reprezintă prejudiciul suferit de Orange Romania SA ca urmare a încetării contractului înainte de termen și este egală cu subvenția acordată pârâtului la achiziționarea telefonului la care se adaugă contravaloarea abonamentului datorat pentru lunile rămase din contract de la momentul rezilierii și până la împlinirea duratei minime contractuale.
S–a învederat că dreptul de creanță al Orange România S.A. față de pârât a fost cedat către reclamanta din prezenta cauză, cesiunea fiind înregistrată în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2013-_-OCA.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1025 și următoarele Cod procedură civilă, ale art. 969 și următoarele, art. 1073, art. 1084 cod civil anterior.
Reclamanta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 411 alin.1 punctul 2 Cod procedură civilă.
În susținerea cererii, legal timbrate, reclamanta a depus, în copie certificată, înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, nu a depus formularul de răspuns, prevăzut de art. 1029 alin. 4 Cod procedură civilă.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând susținerile reclamantei coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta . SRL deține, ca urmare a cesiunii de creanță, împotriva pârâtului dreptul de creanță ce are ca obiect contravaloarea serviciilor de telefonie prestate de către Orange România S.A. în temeiul contractului de servicii de telecomunicații integrate nr._/02.12.2010, astfel cum rezultă din contractul depus de către reclamantă și facturile emise în temeiul acestora (f. 16-25).
Pentru a stabili legea aplicabilă în cauză, instanța va avea în vedere prevederile Legii nr. 71/ 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287 / 2009 privind Codul civil. Astfel, conform prevederilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71 / 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287 / 2009 privind Codul civil „ contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat, în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”. Deoarece contactul a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa se va circumscrie prevederilor Codului civil din 1864 în vigoare la data încheierii contractului între părți, nefiind aplicabile dispozițiile noului Cod civil intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011.
Față de cele arătate, instanța apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 969 din Codul civil din 1864, conform cărora „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. Prin urmare, raportat și la prevederile art. 1169 Cod civil care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, reclamanta care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia.
Din punct de vedere al repartizării sarcinii probei între creditor și debitor, creditorul care pretinde executarea unei obligații trebuie să dovedească existența ei.
În cazul obligațiilor de a da sau de a face, în situația în care creditorul face dovada existenței creanței, neexecutarea obligației corelative a debitorului se prezumă cât timp acesta din urmă nu dovedește executarea.
În prezenta cauză instanța apreciază că reclamanta a dovedit existența creanței pe care o deține împotriva pârâtului prin depunerea la dosarul cauzei a contractului nr._/02.12.2010, precum și a facturilor emise în baza acestui contract.
Analizând clauzele contractuale, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de reclamant la dosarul cauzei, instanța reține că prin contractul nr._/02.12.2010 prârâtul s-a obligat să achite lunar contravaloarea unui abonament nou tip „Delfin 4”, pentru numărul de telefon_.
De asemenea, din cuprinsul convenției mai sus-indicate rezultă că certitudine faptul că pârâtul mai deține un post telefonic, pentru acesta fiind alocat numărul de telefon_. Conform actului adițional (f. 56) acest număr de telefon este utilizat în cadrul unui abonament tip „Delfin 8”.
Analizând facturile depuse de reclamant la dosarul cauzei, instanța a observat că au fost facturate și alte servicii decât cele asumate de pârât prin contractul depus la dosarul cauzei, astfel încât acestea nu vor fi avute în vedere de către instanță în prezentul dosar. Instanța se va raporta exclusiv la serviciile prestate în legătură cu numerele de telefon indicate în contractul nr._/02.12.2010. Cercetând cuprinsul facturilor, instanța reține că cele două numere de telefon sunt utilizate în cadrul a două abonamente distincte, „Delfin 4” și „Delfin 8”. Pe lângă prețul aferent celor două abonamente, facturile pe care se întemeiază reclamantul mai fac referire la două abonamente tip „delfin 5” și „delfin 7”, despre care convenția părților nu prevede nimic.
Pârâtul nu a achitat integral suma reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate de către S.C. Orange România S.A., motiv pentru care a acumulat un debit de 18, 09 lei și 18, 05 lei cu titlu de contravaloare facturi neachitate emise pentru abonamentul Delfin 4 și un debit de 63, 60 lei și 63, 38 lei cu titlu de contravaloare facturi neachitate emise pentru abonamentul Delfin 8.
În ceea ce privește solicitarea creditoarei de obligare a debitorului la plata penalităților convenționale de întârziere în cuantum de 0, 5 % pe zi de întârziere, instanța apreciază că sumele cerute cu acest titlu reprezintă o clauză penală.
În baza principiului libertății de voință, părțile pot insera în contractul sinalagmatic o clauză penală prin care să stabilească anticipat cuantumul prejudiciului suferit de către una dintre părți. Astfel, clauza penală reprezintă o modalitate convențională de evaluare anticipată a prejudiciului. Având un caracter contractual, clauza penală trebuie să îndeplinească toate condițiile cerute pentru valabilitatea oricărei convenții.
În primul rând, instanța notează că în convenția părților acest procent de penalizare nu se regășeste, clauzaprivind procentul de penalizare făcând trimitere la condițiile generale contractuale, condiții care nu au fost însușite de pârât prin semnătură.
În al doilea rând, instanța apreciază că înțelegerea părților privind aplicarea procentului de penalizare reprezintă o clauză abuzivă, în înțelesul art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Astfel potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 republicată „o clauzã contractualã va fi consideratã ca fiind abuzivă dacã prin ea însãși sau împreunã cu alte prevederi din contract, creeazã, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile pãrților.
Debitorul este consumator în înțelesul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 republicată, iar reclamanta, S.C. ORANGE ROMANIA S.A. are calitatea de comerciant astfel cum este definită de alin. (2) al art. 2 din aceeași lege, iar clauza din contractul de prestări servicii obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de cãtre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
În cauză penalitățile de întârziere stabilite prin contract sunt de 0, 5 % pe zi de întârziere, ceea ce înseamnă 182, 5 % pe an – o cotă disproporționat de mare față de dobânzile practicate pe piața bancară.
Instanța consideră că suma pe care trebuie să o achite debitorul este disproporționat de mare prin raportare la prejudiciul suferit de către S.C. ORANGE ROMANIA S.A. prin neachitarea sumelor datorate potrivit facturilor indicate în cerere, astfel încât va constata caracterul abuziv al clauzei penale, motiv pentru care nu va acorda creditoarei penalitățile de întârziere în cuantum de 0, 5% pentru fiecare zi de întârziere, chiar dacă, unilateral, creditorul a calculat penalități de întârziere doar până la limita debitului principal – deși clauzele contractuale prevedeau calculul penalităților până la achitarea integrală debitului.
Cu privire la taxa de reziliere, instanța reține faptul că aceasta este datorată de pârât, potrivit susținerilor reclamantului, pentru că a intervenit rezilierea contractului, din culpa exclusivă a pârâtului, iar acesta a beneficiat de un preț redus pentru achiziționarea unor telefoane mobile. Subvenția acordată era condiționată de menținerea raporturilor contractuale cel puțin pentru 24 de luni, precum și de îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor contractuale de către pârât.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că afirmațiile reclamantei nu sunt dovedite.
Astfel, potrivit contractului de care se prevalează reclamantul, respectiv contractul nr._/02.12.2010, pârâtul a achiziționat un telefon Nokia 1616 black, însă nu rezultă din probele administrate și faptul că pârâtul a beneficiat de o reducere la achiziționarea acestui telefon.
Este adevărat că, potrivit actului adițional de la fila 56, pârâtul a achiziționat un telefon la un preț de 39, 52 Euro (fără TVA), însă reclamantul nu a indicat ca temei al raporturilor juridice contractuale dintre părți acest act juridic, ci a indicat expres că pretențiile sale se întemeiază pe contractul nr._/02.12.2010, motiv pentru care instanța se va raporta exclusiv pe dispozițiile acestui act juridic.
După cum am arătat mai sus, în temeiul convenției nr._/02.12.2010, pârâtul a achiziționat un telefon Nokia 1616 black, fără a rezulta din probele administrate și faptul că pârâtul a beneficiat de subvenționarea prețului acestuia.
În ceea ce privește solicitarea de acordare a taxei de reziliere reprezentând contravaloarea ratelor de abonament dintre momentul încetării contractului înainte de termen și împlinirea duratei inițiale minime de 24 luni, instanța reține că această sumă nu are caracter cert, întrucât din convenția nu rezultă faptul că pârâtul și-a asumat o asemenea clauză.
De asemenea, suma solicitată cu titlu de taxă de reziliere reprezentând contravaloarea ratelor de abonament dintre momentul încetării contractului înainte de termen și împlinirea duratei inițiale minime de 24 luni nu are caracter lichid, în sensul că nu paote determinat cuantumul acesteia, motivat de faptul că din probele administrate nu rezultă data la care a încetat, înainte de termen, convenția părților.
Instanța are în vedere la soluționarea prezentei cauze și dispozițiile art. 1073 Cod civil - în vigoare la momentul încheierii contractului și emiterii facturilor - conform cărora creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
În concluzie, instanța va obliga pârâtul să achite numai contravaloarea serviciilor facturate pentru abonamentele „Delfin 4” și „Delfin 8”, respectiv va acorda numai sumele de 18, 09 lei și 18, 05 lei cu titlu de contravaloare facturi neachitate emise pentru abonamentul Delfin 4 și sumele de 63, 60 lei și 63, 38 lei cu titlu de contravaloare facturi neachitate emise pentru abonamentul Delfin 8.
Totodată, dată fiind natura raporturilor dintre furnizorul de servicii și pârât, la momentul nașterii dreptului de creanță, pârâtul este de drept în întârziere și datorează dobânda legală, potrivit art. 43 Cod comercial și art. 2 din O.G. nr. 9 din 2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare la data nașterii dreptului de creanță, și ale art. 6 din O.G. nr. 13 din 2011 privind dobânda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligații bănești, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar, potrivit cărora dobânda trebuie sã fie stabilitã prin act scris. În lipsa acestuia se datoreazã numai dobânda legalã.
Prin urmare, în temeiul prevederilor art. 1028 și următoarele Cod procedură civilă, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei reprezentând debitul principal și dobânda legală, respingând ca neîntemeiată cererea pentru sumele reprezentând penalități contractuale și taxă de reziliere.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtul căzând parțial în pretenții și aflându-se în culpă procesuală, instanța urmează să îl oblige la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, proporțional culpei procesuale reținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamantul E. K. ROMANIA SRL, C.U.I_, cu sediul în București, .. 10 A, sector 2 în contradictoriu cu pârâtul P. A. C., C.N.P._, cu domiciliul în Iași, ..
Obligă pârâtul să achite reclamantului sumele de 18, 09 lei și 18, 05 lei cu titlu de contravaloare facturi neachitate emise pentru abonamentul Delfin 4 și sumele de 63, 60 lei și 63, 38 lei cu titlu de contravaloare facturi neachitate emise pentru abonamentul Delfin 8.
Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere convenționale.
Admite cererea de acordare a dobânzii legale calculate de la data de 29.11.2014 – conform cererii de chemare în judecată – și până la achitarea efectivă a debitului.
Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 826, 71 lei cu titlu de taxă de reziliere.
Admite în parte cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2015.
Președinte, Grefier,
T. G. N. S.
Red./Tehnored.G.T./4ex./27.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5141/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5622/2015. Judecătoria... → |
|---|
