Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5622/2015. Judecătoria IAŞI

Sentința nr. 5622/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 28402/245/2014

Acesta nu este document finalizat

Dosar nr._

Cod operator: 3171

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

Sentința Civilă Nr. 5622/2015

Ședința din Camera de Consiliu de la 22 Aprilie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: T. G.

Grefier: N. S.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant E. ON E. R. SA și pe pârât T. G., pârât T. G. prin curator special av. I. M. A., având ca obiect cerere de valoare redusă .

Dezbaterile au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 08.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 15.04.2015, după care pentru astăzi 22.04.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cererii de valoare redusă, reține:

P. cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 01.08.2014 sub nr._, reclamanta . R. SA a chemat in judecată pârâtul G. T., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1696, 53 lei cu titlu de contravaloare energie electrică neachitată, a sumei de 226, 8 lei contravaloare penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată constând în taxă de de timbru.

În motivarea actiunii, reclamanta a arătat că, între părti s-a incheiat contractul de furnizare a energiei electrice în baza căruia a furnizat energie electrică la locul de consum solicitat de client si prin care sunt reglementate raporturile dintre furnizor si consumator privind furnizarea,conditiile de consum, facturarea si plata energiei electrice. Au fost emise facturi fiscale, acceptate la plata de catre pârât.

Debitorul nu a achitat facturile aferente consumului inregistrat, motiv pentru care i-au fost calculate majorări de intârziere in conformitate cu prevederile contractuale, unde se arată că nivelul majorărilor de intârziere pe care reclamanta are dreptul să le perceapă trebuie sa se raporteze in mod obligatoriu la nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligatiilor bugetare.

Potrivit art. 120 alin.7 C.pr.fisc., nivelul majorării de intârziere a fost de 0,04% incepând cu data de 01.10.2010.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.1025-1032 C.pr.civ..

Cererea a fost legal timbrată si redactată conform formularului prevăzut de art. 1028 C.pr.civ.

Atasat cererii, a depus in copie inscrisuri.

Pârâtul a fost legal citat prin publicitate, cu desemnarea corespunzătoare a unui curator special.

Pârâtul, legal citat cu formularul cererii de valoare redusă, a formulat intâmpinare prin care a solicitat respingerea cerereii de chemare în judecată. În argumentare, pârâtul a indicat faptul că nu există nicio convenție încheiată cu reclamantul, convenția cadru invocată de acesta din urmă nefiind în măsură să genereze obligații în sarcina sa.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:

Între părți au fost stabilite raporturi juridice în baza contractului consensual de furnizare a energiei electrice. În cadrul acestui contract, reclamantul a avut calitatea de prestator de servicii, iar pârâtul a fost beneficiar al acestor servicii, obiectul convenției fiind reprezentat de furnizarea de energie electrică la locul indicat de consumator, în schimbul achitării contravalorii serviciilor prestate, în baza tarifelor agreate de părți și a facturilor fiscale emise (facturi ce au la bază contorizarea realizată conform înțelegerii părților).

În temeiul acestui contract consensual, reclamantul a furnizat pârâtului energie electrică, au fost emise facturi fiscale anexate dosarului cauzei, facturi ce respectă formal standardul prevăzut referitor la identificarea părților, locului de consum, contractul încheiat de părți, cantitatea de energie furnizată, perioada pentru care s-a efectuat calculul, prețul energiei, scadența, penalitățile.

Se poate observa că reclamantul se prevalează de un caz de răspundere contractuală, dovedind existența raportului juridic obligațional izvorât dintr-un contract valabil încheiat, chiar dacă acest contract este unul convențional, neconsemnat într-un înscris.

Existența contractului, act juridic în sensul de negotium, este neîdoielnică și rezultă din faptul achitării parțiale a unora dintre facturile emise de furnizorul de servicii.

De asemenea, din evidențele de la DLEP Iași rezultă faptul că domiciliul pârâtului coincide cu locul de consum menționat în facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, precum și în cele două bonuri de mișcare contor electric (f. 39, 40).

În raport de data la care a luat naștere actul juridic consensual, raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de vechiul Cod civil.

Potrivit art. 969 C. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.

Din punct de vedere al repartizării sarcinii probei între creditor și debitor, creditorul care pretinde executarea unei obligații trebuie să dovedească existența ei.

În cazul obligațiilor de a da sau de a face, în situația în care creditorul face dovada existenței creanței, neexecutarea obligației corelative a debitorului se prezumă cât timp acesta din urmă nu dovedește executarea.

În prezenta cauză instanța apreciază că reclamanta a dovedit existența creanței pe care o deține împotriva pârâtului prin depunerea la dosarul cauzei a facturilor emise în temeiul unei convenții consensuale, facturi care, în parte, au fost accepatate tacit la plată prin achitarea parțială, însă fără nicio rezervă, a contravalorii lor.

Plata parțială a unor facturi emise pentru furnizare de energie electrică dovedesc faptul că între părți s-au desfășurat relații de natură contractuală în temeiul cărora reclamantul a furnizat energie electrică pârâtului.

Reclamantul, fiind o societate comercială, constituită în scopul realizării de profit, în mod evindent nu a furnizat energie electrică pârâtului cu titlu gratuit. Acest raționament este confirmat și de faptul că pârâtul a efectuat plăți parțiale prin care a achitat contravaloarea energiei electrice de care a beneficiat.

Probele administrate în cauză, inclusiv prezumțiile simple, conduc instanța la concluzia potrivit cu care, cel mai probabil, între părțile din litigiu au existat raporturi juridice consensuale, pârâtul asumându-și obligația contractuală de a achita contravaloarea energiei electrice de care a beneficiat.

Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală și nici nu a făcut dovada stingerii obligațiilor pe care le are față de reclamantă.

Potrivit principiului menționat mai sus, cât timp pârâtul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației corelative de plată a prețului, se prezumă neexecutarea acesteia și prin urmare pretențiile reclamantei sunt întemeiate, motiv pentru care instanța urmează să le admită și să admită în consecință acțiunea cu privire la suma reprezentând contravaloarea energiei electrice furnizate.

În ceea ce privește capătul accesoriu de cerere, instanța reține că, în materia obligațiilor bănești, în absența unei reglementări pe cale convențională, daunele interese sunt evaluate legal.

Daunele-interese pentru neexecutarea obligațiilor bănești sunt egale cu dobânda, a cărei rată este stabilită fie de părți, fie de lege, în lipsa voinței părților, în sensul că se va aplica dobânda legală.

În consecință, creditorul este îndreptățit să pretindă plata dobânzii legale, fără a avea obligația de a face dovada pagubei și a legăturii de cauzalitate între prejudiciul suferit și fapta culpabilă a debitorului său.

De asemenea, în temeiul art. 43 C. . dintre părți, pârâtul este de drept în întârziere din momentul scadenței.

Față de considerentele de mai sus, instanța va admite și cererea accesorie și va obliga pârâtul să achite reclamantului suma de 226, 8 lei, cu titlu de dobândă legală calculată de la scadența fiecărei facturi în parte și până la data de 27.03.2014.

În ceea ce privește solicitarea curatorului special de suplimentarea a onorariului provizoriu, instanța, în raport de noutatea și complexitatea litigiului și de activitatea efectiv prestată, ova încuviința și va stabili un onorariu definitiv pentru curatorul special I. M. A. în valoare de 200 lei.

Întrucât a fost achitat onorariul provizoriu de 50 lei, instanța va obliga reclamantul E.ON E. ROMANIA SA să achite curatorului special I. M. A. suma de 150 lei cu titlu de diferență onorariu.

Conform prevederilor art. 453 C. proc. civ., reținând culpa procesuală a pârâtului, instanța îl va obliga la plata către reclamant a sumei de 250 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu curator special.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamantul E.ON E. ROMANIA SA, C.U.I RO22043010, cu sediul în Târgu M., ., județ M. și cu sediul procesual ales în Iași, ., în contradictoriu cu pârâtul G. T., C.N.P_, cu domiciliul în Iași, comuna M., . special I. M. A., cu sediul în Iași, Sat Valea L., .. 51.

Obligă pârâtul să achite reclamantului sumele de 1696, 53 lei cu titlu de contravaloare facturi neachitate și de 226, 8 lei cu titlu de penalități de întârziere.

Admite cererea curatorului special I. M. A. privind majorarea cu suma de 150 lei a onorariului provizoriu stabilit.

Stabilește un onorariu definitiv pentru curatorul special I. M. A. în valoare de 200 lei.

Constată că a fost achitat onorariul provizoriu de 50 lei.

Obligă reclamantul E.ON E. ROMANIA SA să achite curatorului special I. M. A. suma de 150 lei cu titlu de diferență onorariu.

Admite cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și onorariu curator special.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2015.

Președinte, Grefier,

T. G. N. S.

Red./Tehnored.G.T./23.07.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5622/2015. Judecătoria IAŞI