Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 8092/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8092/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 8092/2015
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._ /2015
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8092
Ședința publică din data de 17 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta O. M. și pe pârâta ., chemat în garanție S. I., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, data de 17.06.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, având ca obiect constatare nulitate absolută act juridic, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 13.11.2014, reclamanta O. M., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ..A constatarea nulității absolute a actului adițional încheiat la data de 20.03.2014 și obligarea acesteia din urmă la plata cheltuielilor de judecată efectuate.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că în anul 2011, a semnat cu pârâta un contract de prestări servicii de internet, având numărul de înregistrare_, servicii ce au fost instalate la data de 28.01.2011, conform procesului verbal întocmit cu acea ocazie. La data de 12.03.2012, între părți a fost încheiat și un act adițional, prin care reclamanta beneficia și de servicii de telecablu, respectiv Digi TV Cablu ( CATV). În luna mai a anului 2014, reclamanta s-a deplasat la sediul operatorului din Tătărași, unde a aflat că figura cu un contract de fidelizare, încă din luna martie a aceluiași an, act despre care nu avea cunoștință. Reclamanta a solicitat anularea acestuia și semnarea unui nou contract de fidelizare, având în vedere că cel din luna martie nu fusese semnat de beneficiar și nici nu conținea datele de identificare corecte. La data de 11 iulie 2014, reclamanta a revenit la punctul de lucru, pentru a verifica stadiul celei de-a doua convenții de fidelizare, singura ce respecta și reprezenta manifestarea sa de voință, pentru a fi informată că cel de-al doilea contract, semnat în luna mai nu a fost încă aprobat. În acest sens a depus o reclamație, pentru care a așteptat răspuns până la data de 25 august 2014. La acel moment a fost informată că nu poate fi încheiat un nou contract în contextul în care cel anterior ( din luna martie 2014), mai era în vigoare. Reclamanta a depus o petiție și la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Iași, unde a fost informată ceea ce știa deja, respectiv că ar fi semnat în martie un act adițional de fidelizare, în urma căruia ar fi beneficiat de o reducere de 50% din valoarea abonamentului în perioada 1 aprilie -31 iulie 2014. Susține reclamanta că, în contextul refuzului de a anula actul pe cale amiabilă, a înțeles să se adreseze instanței de judecată, pentru sancționarea acțiunii frauduloase a operatorului și încălcarea libertății de a contracta a oricărei persoane. Motivul de nulitate absolută indicat este reprezentat de lipsa totală a consimțământului, prin falsificarea semnăturii. Mai susține reclamanta că a achitat contravaloarea serviciilor prevăzută în contractul inițial, neavând cunoștință de operarea vreunei reduceri, astfel cum sugerează pârâta. În drept, au fost indicate prevederile art. 14 NCC, art. 1882, art. 1204, art. 1246 NCC și art. 148 și urm. NCPC. Sub aspect probatoriu, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Au fost anexate cererii următoarele înscrisuri: proces verbal de instalare 28.01.2011, act adițional din 12.03.2012, act adițional de suplimentare servicii din aceeași dată, informații contract, act adițional 20.03.2014, anexe, formular reclamații completat de reclamantă la data de 11.07.2014, răspuns oficial formulat de Comisariatul Județean de Protecție a consumatorilor, solicitare e-mail adresată pârâtei, copie act de identitate reclamantă.
La data de 3 decembrie 2014, reclamanta a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 100 lei.
La data de 16 ianuarie 2015, pârâta a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanțe. Pârâta a subliniat în primul rând faptul că, singurele probe propuse de reclamantă au fost înscrisurile, care însă nu sunt de natură a proba lipsa consimțământului, iar sub imperiul regulii instituite de art. 254 NCPC, probele se propun, sub sancțiunea decăderii, prin cererea de chemare în judecată. Pe fondul cauzei, s-a susținut că cererea este întemeiată, toate facturile emise după data de 20.03.2014 având suma facturată redusă la jumătate și fiind achitate fără rezerve de beneficiar. Se mai arată în același context că este posibil ca reclamanta să fi intenționat să achite în avans facturile, prin plata unor sume mai mari, motiv pentru care ar fi utile ordinele de plată prin intermediul cărora s-au efectuat plățile, pentru a se vedea, fără echivoc ce a intenționat să achite reclamanta. Cererea de chemare în garanție a fost formulată împotriva numitului S. I., angajat al societății pârâte, operatorul care a întocmit actul adițional, pentru eventualitatea în care susținerile reclamantei se vor dovedi a fi adevărate. În drept, au fost indicate prevederile art. 72, 205 și 249 NCPC.
Au fost anexate întâmpinării și cererii de chemare în garanție: împuternicire consilier juridic.
În cadrul ședinței de judecată din data de 11 martie 2015 ( prim termen de judecată), instanța a luat act de achitarea corespunzătoare a taxei de timbru aferente cererii de chemare în garanție, a procedat la admiterea în principiu a acesteia, a dispus citarea chematului în garanție cu mențiunea de a depune întâmpinare. La același termen, prin reprezentant convențional, pârâta a depus la dosar copia contractului individual de muncă a numitului S. I., decizia de încetare a raporturilor de muncă și fișa detaliată a postului, în susținerea cererii de chemare în garanție.
La termenul din data de 22 aprilie 2015, instanța a luat act că persoana chemată în garanție nu a depus întâmpinare, a constatat că se impune discutarea înscrierii în fals raportat la actul adițional contestat ( din 20.03.2014) și a citat părțile cu mențiunea de a se prezenta personal sau prin reprezentant cu procură autentică pentru motive întemeiate, în vederea susținerii motivelor înscrierii în fals, respectiv prezentării actului în original.
În cadrul ședinței de judecată din data de 3 iunie 2015, instanța a luat act de absența reclamantei, de depunerea înscrisului contestat în original, a pus în discuție dispozițiile art. 306 alin. 3 NCPC, a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și a respins ca neutilă proba cu interogatoriul reclamantei, a constatat administrat întreg materialul probatoriu și a reținut cererea spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta solicită pe calea unei acțiuni de drept comun, în realizare, constatarea nulității absolute a unui act adițional ( convenție de fidelizare), încheiat la data de 20.03.2014, în cadrul existenței unui contract cadru de furnizare servicii de către societatea pârâtă, semnat încă din anul 2011. motivul de nulitate absolută pe care îl invocă reclamanta este lipsa totală a consimțământului, subliniind faptul că acest act adițional din martie 2014 nu a fost semnat de către ea, conținând de asemenea date de identificare eronate.
Rezultă așadar că norma de drept substanțial în baza căreia se va proceda la analiza condițiilor de validitate ale actului contestat este norma în vigoare la momentul nașterii raportului juridic și încheierii actului, martie 2014, nefiind ridicate probleme de aplicare a legii civile în timp. Legea aplicabilă convenției este în mod neechivoc Noul Cod Civil, sub imperiul căruia actul a luat naștere.
Potrivit art. 1204 NCC, invocat de către reclamantă ca temei de drept al acțiunii, una dintre condițiile esențiale pentru încheierea valabilă a unui act juridic este reprezentată de consimțământ. Acesta trebuie să fie serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză.
În acord cu prevederile art. 1246 NCC, orice contract încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulității, dacă prin lege nu se prevede o altă sancțiune. În contextul în care părțile nu au căzut de acord cu privire la declararea sau constatarea nulității, oricare parte interesată este liberă să se adreseze instanței, pentru verificarea condițiilor de validitate.
Este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general. Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acțiune sau de excepție. Contractul lovit de nulitate absolută nu este susceptibil de confirmare decât în cazurile prevăzute de lege. Contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general. Lipsa totală a consimțământului este sancționată de lege cu nulitatea absolută.
Modalitatea de contestare a încheierii actului aleasă de reclamantă ( constatarea falsului semnăturii sale) presupune o anumită rigoare, instituită de procedura verificării de scripte. Astfel, în urma denunțării ca fals a înscrisului, instanța este obligată să convoace părțile, care se vor prezenta personal și vor arăta toate motivele pe care se întemeiază criticile, respectiv apărările lor. Sancțiunea pentru nesusținerea unei atare cereri ( de constatare a caracterului fals al unei semnături) sau neprezentarea la termenul fixat de instanță este descrisă expres de prevederile art. 306 alin. 3 NCPC: „Dacă partea care a denunțat înscrisul ca fals lipsește, refuză să răspundă sau își retrage declarația de denunțare, înscrisul va fi considerat ca recunoscut”. Deși a fost anunțată corespunzător asupra obligației de prezentare pentru termenul din data de 3 iunie 2015, reclamanta nu s-a prezentat, fără a oferi nici o explicație, înscrisurile depuse ulterior rămânerii în pronunțare, de susținere a cererii inițiale neputând conduce la înlăturarea sancțiunii instituite de art. 306 NCPC și necesitatea repunerii cauzei pe rol.
Falsul declarat de reclamantă nu poate fi cercetat în alte condiții și etape decât cele descrise de legiuitor, procedura verificării de scripte având ca scop disciplinarea și totodată asigurarea celerității în strângerea scriptelor de comparație și realizarea demersurilor ce se impun ulterior ( fie sesizarea parchetului, fie cercetarea pe calea acțiunii civile, în situațiile excepționale în care nu mai este deschisă calea unei acțiuni penale). Or, reclamanta a nesocotit aceste reguli, deși demersul acțiunii sale civile a fost unul clar exprimat. Atât tăcerea părții cât și refuzul de a răspunde sau de a susține caracterul fals al înscrisului sunt interpretate ca o renunțare neîndoielnică, fiind vorba de instituirea unei prezumții legale de retragere a „denunțului” inițial.
Instanța constată de asemenea că unicul motiv de nulitate invocat a fost reprezentat de absența totală a consimțământului, prin falsificarea semnăturii beneficiarului. Cu toate acestea, aplicând consecvent sancțiunea prevăzută de lege ( neprezentarea echivalând cu o „desistare” și o recunoaștere a înscrisului contestat), se va reține caracterul neîntemeiat al cererii de chemare în judecată. În mod corespunzător, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată și solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată aferente acțiunii introductive.
Cererea de chemare în garanție devine în acest context, al respingerii ca neîntemeiate a cererii de chemare în judecată lipsită de obiect urmând a fi respinsă ca atare. Cu privire la cheltuielile ocazionate de formularea cererii de chemare în garanție ( achitarea unei taxe de timbru în valoare de 100 lei), instanța va reține prevederile art. 451-453 NCPC și culpa procesuală a reclamantei care a determinat promovarea unei atare cereri subsecvente și o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor efectuate de pârâtă, respectiv contravaloarea taxei de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta O. M., domiciliată în Iași, ., ., CNP_, în contradictoriu cu pârâta S.C. R.-R. S.A., cu sediul social în București, ..75, clădirea Forum 2000 faza I, etaj 2, sector 5, J40/_/1994.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție, formulată de pârâtă în contradictoriu cu chematul în garanție S. I., CNP_, domiciliat în ., județ Bacău.
Respinge ca neîntemeiată solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Admite cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor ocazionate de plata taxei de timbru aferente cererii de chemare în garanție și obligă reclamanta la plata sumei de 100 lei, contravaloare cheltuieli de judecată efectuate de societatea pârâtă.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 17 iunie 2015, în ședință publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Pentru președinte aflat în CO
Semnează președintele instanței,
Red-tehn. Jud. Ii
5 ex, 14 iulie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8091/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 8336/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
