Plângere contravenţională. Sentința nr. 8091/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8091/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 8091/2015
Cod operator 3171
R.
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8091
Ședința publică din data de 17 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul M. G. și pe intimatul I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ - I. TERITORIAL DE POLIȚIE DE FRONTIERĂ IAȘI - SERVICIUL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ ȚUȚORA, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, data de 17.06.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 15.10.2014, petentul M. G., în contradictoriu cu I. G. al Poliției de Frontieră - I. Teritorial de Poliție de Frontieră Iași, Serviciul Poliției de Frontieră Tuțora, a solicitat anularea procesului verbal ., numărul_ din 26.09.2014 și înlăturarea sancțiunii aplicate.
S-a arătat în motivare că în cuprinsul procesului verbal nu este menționată sancțiunea complementară a reținerii permisului de pescuit pe o perioadă de 90 zile. La data menționată în cuprinsul procesului verbal, petentul se mai afla cu încă 4 persoane, la pescuit, în aceeași zonă. Astfel, la ora 5.45 S. D. C. anunțase telefonic ofițerul de serviciu din cadrul SPF Tuțora că aceștia vor intra pe fâșia de protecție, în scopul declarat de a pescui, primind aprobarea ofițerului responsabil. Susține petentul că proba o va realiza cu listingul apelurilor telefonice către acest ofițer. Acesta învederează că a pătruns pe fâșie la răsărit, cu avizul ofițerului, primit în conformitate cu procedura prestabilită. Petentul apreciază că a procedat identic și în alte ocazii similare, anunțând telefonic persoana responsabilă, astfel încât sancțiunea ce i-a fost aplicată la acel moment este nelegală. Mai învederează că, în acea dimineață a părăsit fâșia de protecție, pentru a recupera o . unelte pe care le uitase la mașină, iar în afara fâșiei, cu această ocazie a fost oprit de polițiștii de frontieră, care au avut un comportament abuziv, solicitându-i predarea cheilor și a telefonului, i-au accesat agenda personală, înapoindu-le la aproximativ 20-30 minute, la solicitarea sa expresă.
Susține că în mod nereal polițiștii de frontieră au apreciat că se afla pe fâșia de protecție, oprindu-l în afara acesteia, iar procesul a fost încheiat abia ulterior, la sediul intimatului. De asemenea, pentru aceeași oră și aceeași locație, agentul constatator a mai reținut și în sarcina altor trei persoane aceeași faptă, deși în mod evident nu se aflau în același loc.
Procesul verbal atacat este, în opinia petentului nul, deoarece nu se menționează posibilitatea achitării unei jumătăți din minimul legal în termen de 48 ore, este menționată greșit calea de atac, neavând totodată posibilitatea de a-și exprima obiecțiunile, iar sancțiunea complementară a confiscării permisului nefiind precizată.
Se solicită depunerea ordinului de serviciu, care să ateste competența agentului constatator, iar din punct de vedere probatoriu, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și trei martori. În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001 și OUG 105/2001, fiind solicitată și judecarea cauzei în lipsă.
Au fost anexate cererii: duplicatul procesului verbal și o copie a cărții de identitate a petentului.
La data de 10 noiembrie 2014, petentul a complinit lipsurile puse în vedere de instanță, anexând dovada achitării unei taxe de timbru, în cuantum de 20 lei.
Ca urmare a comunicării acțiunii către intimat, acesta a depus întâmpinare, la data de 16 decembrie 2014, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii. S-a arătat că, la data de 26.09.2014, petentul a fost sancționat contravențional, prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 500 lei, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte prevăzute de art. 75 litera f) din OUG 105/2001, respectiv încălcarea regulilor privind accesul persoanelor în fâșia de protecție a frontierei de stat. Astfel, agenții constatatori planificați în zona SF 1083, pe malul râului Prut, au procedat la verificarea persoanelor aflate în autoturismele_ și_, descoperite pe malul râului, în jurul orei 5.00. Echipajul de control, alcătuit din inspector șef, agent șef adjunct și agent principal, au procedat la legitimarea celor 5 persoane, care au afirmat că se aflau la pescuit, pe malul râului, în persoana numiților: M. G., M. C., S. D., B. iulian, Z. R..
După verificarea documentelor, petentul a fost informat că, în acord cu prevederile HG 1207/2003, pescuitul este permis numai în cursul zilei, de la răsărit, până la apus, solicitându-i-se să părăsească zona de protecție . Petentul a refuzat, susținând că își va pierde locul, în favoarea altor persoane, adresând totodată injurii și amenințând că va suna superiorii persoanelor ce alcătuiau echipajul. În acest context, agenții constatatori au solicitat prezentarea avizului șefului inspectoratului, în acord cu prevederile art. 7 alin. 5 din OUG 105/2001, aviz pe care petentul nu l-a putut prezenta, refuzând în continuare să părăsească zona. În continuare, petentul a refuzat semnarea procesului și, în contextul orei întocmirii și a zonei de identificare nu a existat posibilitatea semnării actului de un martor asistent.
Cu privire la motivele de nulitate invocate în plângerea introductivă, intimatul arată că nu este prevăzută expres în OUG 105/2001 posibilitatea achitării unei jumătăți din minimul legal al amenzii, aspect ce face aplicabil art. 28 alin. 1 din OG 2/2001 ; precizarea referitoare la depunerea plângerii la sediul instituției intimate nu este de natură a atrage nulitatea actului, iar susținerea referitoare la imposibilitatea formulării de obiecțiuni este neadevărată, petentul refuzând semnarea procesului verbal și aducând injurii agenților constatatori. Mai arată intimatul că sub aspectul temeiniciei, procesul verbal corespunde standardelor interne și europene, conținând o constatare personală a agentului constatator și conferind astfel forță probantă actului. Sancțiunea aplicată este legală și proporțională cu scopul urmărit de legiuitor . In drept, au fost indicate OUG 105/2001, OUG 104/2001, OG 2/2001, solicitându-se de asemenea, judecarea cauzei în lipsă. În subsidiar, în măsura în care instanța va aprecia că pericolul social aferent faptei este unul redus, s-a subliniat posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului. Au fost anexate întâmpinării: avizul 3782/august 2014 eliberat petentului, notele detaliate ale agenților ce au format echipajul ce a realizat controlul de fond.
Petentul nu a depus răspuns la întâmpinarea intimatului.
Primul termen de judecată a fost fixat de instanță la data de 11 martie 2015, ședință în cadrul căreia s-a procedat la estimarea duratei procesului, s-a luat act de absența personală a petentului și s-au încuviințat probele, fiind citați martorii S. D., Z. R. și M. C., cu emiterea de mandate de aducere pe numele acestora.
În cadrul ședinței de judecată din data de 22 aprilie 2015, instanța a luat act de renunțarea petentului la audierea martorului M. C., a procedat la audierea separată a martorilor S. D. și Z. R., a luat act de listingul depus de petent și a procedat la acordarea unui nou termen pentru verificarea numerelor de telefon vehiculate de petent și martori.
La data de 21 mai 2015, V. a depus răspuns la adresa oficială a instanței, iar la data de 27 mai 2015, O. Romania a procedat în mod identic.
În cadrul ședinței publice din data de 3 iunie 2015, s-a depus o copie a registrului intimatului referitoare la apelurile telefonice primite în ziua de 26.09.2014, s-a apreciat administrarea completă a materialului probatoriu și după ce părțile au depus concluzii pe fondul cauzei, aceasta a fost reținută spre competentă soluționare.
Analizând probele administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ., numărul_ din data de 26.09.2014, petentul a fost sancționat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 500 lei, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 26.09.2014, ora 5.00, în regiune SF 1083 a fost descoperit pe malul râului Prut la pescuit, fără a avea avizul agentului șef SPF Tuțora, încălcând regulile de acces în fâșia de protecție a frontierei de stat și a pescuitului pe timp de noapte. Fapta a fost încadrată în prevederile art. 75 litera f) din OUG 105/2001 și sancționată în baza art. 76 litera e) din același act normativ. S-a consemnat refuzul petentului de a semna actul și de asemenea faptul că „ locul este izolat”.
Plângerea a fost formulată în interiorul termenului legal, de 15 zile de la momentul comunicării.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32).
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
R. a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată ( în cuantum de 500 lei), nu are caracter reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și proba cu martori.
Obiectul oricărei plângeri contravenționale constă în verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Criticile referitoare la legalitatea actului sunt neîntemeiate și de asemenea nu sunt de natură a atrage nulitatea necondiționată a procesului verbal. În ceea ce privește posibilitatea achitării unei jumătăți din minimul amenzii, această opțiune trebuie să fie prevăzută expres de actul normativ ce include în sfera ilicitului contravențional fapta. Or, OUG 105/2001 nu menționează această posibilitate, ea nefiind reglementată de legiuitor pentru faptele descrise de acest act normativ. Cu privire la menționarea greșită a instituției la care trebuie depusă plângerea ( și nu cum a susținut petentul a „ căii de atac” deschise de lege), o atare „eroare” nu poate fi de natură a atrage nulitatea actului decât în mod cu totul excepțional, dacă se dovedește vătămarea cât și faptul că aceasta nu poate fi înlăturată decât prin anularea totală a actului, aspecte nedovedite. Astfel, în același context, petentul a beneficiat de posibilitatea, de altfel materializată a depunerii plângerii la instanța de judecată. Referitor la imposibilitatea de formulare a obiecțiunilor, nimic din conținutul actului nu sugerează faptul că el ar fi fost întocmit ulterior, la sediul intimatului, toate criticile petentului putând fi de altfel verificate de instanță. Lipsa mențiunilor nu poate atrage nulitatea actului decât în condițiile excepționale anterior indicate, condiții care însă nu au fost probate de petent.
Este de reținut și faptul că nu există motive de nulitate, care să poată fi invocate și analizate din oficiu de către instanță.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele trei fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța reține că începând cu luna august 2014 petentul M. G. beneficia, astfel cum a susținut, de un aviz de pescuit nr. 3782/12.08.2014 ( fila 24 dosar), valabil până la 31.12.2014, în care se stipulează expres că posesorul avizului este obligat să respecte întocmai prevederile OUG 105/2001. de asemenea, avizul conține regulile de desfășurare activitate avizată, descrierea acestora, menționarea numerelor de telefon corespunzătoare fiecărui sector, precum și delimitarea acestuia.
Din analiza art. 7 și 8 din HG 1207/2003, stipulată expres în aviz ( ce reprezintă regulamentul de exercitare a pescuitului de râul Prut și lacul de acumulare Stânca Costești), rezultă fără echivoc faptul că pescuitul recreativ sau sportiv este permis numai în „cursul zilei, de la răsăritul până la apusul soarelui”, cu un anumit număr de undițe, numai de pe mal și respectarea unui anumit număr de kilograme de pește ce pot fi capturate. Or, pe data de 26.09.2014, soarele a răsărit în Iași la ora 7:01 ( conform datelor oficiale generate automat prin introducerea coordonatelor latitudine și longitudine la secțiunea „calendar astronomic”, subsecțiunea „pagina specială” de pe site-ul oficial al Observatorului Astronomic „Amiral V. U.”).
Potrivit art. 75 litera f ) din OUG 105/2001, constituie contravenții următoarele fapte: „accesul persoanelor în fâșia de protecție a frontierei de stat până la culoarul de frontieră sau malul apelor, după caz, fără documente de identitate ori fără aprobarea șefului formațiunii locale a poliției de frontieră; efectuarea pescuitului în apele de frontieră, (…) în alte locuri sau în alte sectoare decât cele stabilite de autoritățile competente ori fără avizul prealabil al șefului inspectoratului județean al poliției de frontieră competent; desfășurarea activităților de agrement și sportive în apele de frontieră, marea interioară și marea teritorială, fără aprobarea căpităniei de port sau, după caz, a administrației publice locale ori fără avizul șefului sectorului poliției de frontieră sau, după caz, al șefului grupului de nave al poliției de frontieră.
Textul de lege trebuie interpretat în sensul respectării cumulative a condițiilor stabilite prin avizul acordat solicitanților, deci cu luarea în considerare a condițiilor speciale, impuse de Regulament, astfel cum sunt detaliate în foaia de aviz, per a contrario articolul neavând o aplicare practică.
Astfel cu rezultă din textele de lege și conținutul avizului, activitatea propriu-zisă de pescuit în fâșia de protecție trebuie anunțată și confirmată de șeful inspectoratului județean al poliției de frontieră competent. Informarea persoanei responsabile se poate realiza „ telefonic sau prin orice altă modalitate”, fiind prin esența ei anterioară intrării efective pe fâșie și debutului acestei activități.
Petentul susține că a respectat în totalitate condițiile din aviz, că a intrat pe fâșie doar după ce a primit aprobarea șesului inspectoratului și că a fost identificat în realitate în afara fâșiei de protecție, în timp ce ridica un set de unelte uitate în autoturism, de echipajul de agenți ai intimatului.
Referitor la ora la care petentul a fost identificat pe fâșia de protecție SF 1083, din depoziția martorului Z. R. ( fila 58 dosar), a rezultat că cei 5 prieteni aflați pe malul râului Prut în dimineața zilei de 26.09.2014, printre care se număra și petentul M. G., s-au întâlnit în jurul orei 5 dimineața, dar accesul s-a realizat doar după ce numitul S. D. a primit confirmarea telefonică. A susținut martorul că el ar fi primit această confirmare, de la șeful de post, anterior orei 5 dimineața, apelând numărul de serviciu menționat în aviz de pe numărul său personal_. s-a subliniat expres că după 30 minute în care cele 5 persoane au campat deja pe malul râului, în cuprinsul fâșiei de protecție, martorul audiat campând separat, la fața locului s-ar fi deplasat un echipaj de polițiști de frontieră, care le-ar fi adus la cunoștință faptul că au încălcat regulile referitoare la pescuit, intrând pe fâșie înainte de răsăritul soarelui. Susține martorul că la ora la care a intrat pe fâșie ( deducându-se din descrierea evenimentelor că acest lucru a fost realizat cel puțin la ora 6 dimineața, deoarece percheziționarea sa a fost realizată la 6.30 conform ultimei părți a depoziției) „afară era lumină”. Desigur, această susținere este înlăturată în totalitate de informațiile oficiale ale Observatorului Astronomic, potrivi cărora, soarele a răsărit la 26.09.2014, în Iași, la ora 7.01, context în care la ora 6.00 „ziua” despre care face vorbire avizul nu începuse încă.
Referitor la surprinderea petentului în afara fâșiei, martorul Z. a povestit această ipoteză ca fiindu-i relatată și nu percepută direct.
Din depoziția martorului S. D., instanța reține că acesta a apelat numărul din aviz de două ori, o data în jurul orei 5, iar ulterior la 5.45 dimineața, intrând „imediat după ce a primit avizul favorabil pe fâșie”. Acesta a mai susținut că petentul l-a condus atât pe el cât și pe ceilalți prieteni pe fâșie, după care ar fi revenit în zona digului pentru a aduce alte materiale de la mașină. Acesta a indicat, în mod similar primei depoziții că agenții de frontieră s-ar fi deplasat pe fâșie la ora 6.10 și că în mod abuziv, au procedat la ridicarea cărților de identitate, fotografierea acestora, au realizat o percheziție asupra petentului, pe care l-ar fi poziționat cu mâinile pe capotă și au anunțat că toate persoanele identificate urmau a fi sancționate contravențional. A mai susținut acest martor că li s-a solicitat să părăsească fâșia, fără a fi prezentate nici un fel de argumente suplimentare, deși pe fâșie se mai aflau și alte persoane.
Coroborând cele două depoziții, instanța va reține poziția comună a martorilor, referitoare la faptul că grupul de 5 persoane a ajuns în zona fâșiei de protecție, aflată în imediata apropiere a malului râului Prut, în jurul orei 5 dimineața, înainte cu 2 ore de răsăritul soarelui, iar accesul pe această porțiune s-a realizat cu certitudine anterior orei 6. rezultă fără urmă de îndoială, din depozițiile martorilor propuși de petent, faptul că nu a fost respectată regula referitoare la „ziua de pescuit” astfel cum este definită de regulament, perioadă ce implică segmentul cuprins între răsăritul și apusul soarelui și care diferă de la un anotimp la altul.
Simpla susținere referitoare la primirea încuviințării șefului inspectoratului, chiar dacă s-ar verifica în totalitate ( aspect la care se va reveni în paragraful următor), nu poate presupune o derogare de la regulamentul stabilit prin HG 1207/2003, acesta deoarece încuviințarea ca urmare a anunțului telefonic completează regulile stabilite prin hotărârea de guvern și nu derogă de la acestea.
Cu privire la obținerea avizului șefului inspectoratului, se poate observa că nici una dintre informațiile furnizate de martori nu si-a găsit corespondentul în realitate. Astfel, unul din martori a furnizat informații contradictorii la momentul luării depoziției, susținând că nu își cunoaște numărul de telefon, indicând totuși numărul telefonului mobil pe care îl avea în posesia sa la acel moment, revenind ulterior și indicând ( la sugestia avocatului petentului) un alt număr, ce s-a dovedit a nu putea fi verificat, fiind înregistrat pentru o cartelă „pre-pay”. Cu privire la numărul indicat de martorul Z. acesta apare activat și dezactivat pentru rețeaua V. și ulterior Cosmote, fără ca identitatea persoanelor înregistrate cu acest număr, să poată corespunde numelui martorului audiat. În privința registrului ținut de intimat, se poate observa că rubricile acestuia nu conțin și specificația orei exacte la care a fost efectuat apelul și avizată . protecție, ci doar ziua, fapt ce ar putea ridica o . probleme în ceea ce privește verificările pe care le poate efectua instanța. În atare context, instanța reține că prin neglijența intimatului nu poate fi redată exact ora efectuării apelului, însă acest lucru poate deveni lipsit de relevanță în contextul în care se coroborează necesitatea acordării avizului cu celelalte reguli din regulament ( respectarea zilei de pescuit). Astfel, indiferent de ora efectuării apelului telefonic, accesul pe fâșie este permis între aceleași intervale orare ( răsăritul și apusul soarelui), fiind interzisă efectuarea activității de pescuit pe timp de noapte.
În privința criticilor petentului referitoare la surprinderea sa de către echipajul de agenți ai poliției de frontieră în afara fâșiei de protecție, aceasta este descrisă doar de una din depozițiile de martori ( a numitului S. D. C., fila 59 dosar), în mod direct. Cu toate acestea, și acest martor a subliniat că petentul intrase deja pe fâșie, ajutându-și ceilalți cunoscuți să aducă uneltele de care aveau nevoie, deplasarea sa la mașină fiind motivată doar de aducerea unor alte echipamente. Chiar admițând că surprinderea sau verificarea efectivă a actelor petentului s-a realizat în afara fâșiei de protecție este evidentă pătrunderea sa anterioară pe acest sector și intenția imediată de a reveni, în scopul efectuării activității de pescuit.
Instanța reține existența obiectivă a faptei de încălcare a regulilor de pescuit, prin nerespectarea clară a timpului de prestare a acestei activități și prin nedovedirea respectării avizului obținut, de la șeful inspectoratului. Faptele au fost percepute direct de către agenții constatatori, care au descris detaliat, în cuprinsul rapoartelor întocmite, modul de derulare a activității de supraveghere zonă, modalitatea de descoperire inițială ( cu ajutorul unor dispozitive specializate de supraveghere montate în zonă) a petentului, modul în care s-a procedat la stabilirea identității, pașii urmați în procedura de întocmire a procesului verbal, eliberarea zonei și comportamentul petentului.
Comportamentul abuziv al agenților constatatori nu a fost dovedit, simpla identificare a unor persoane în zona de protecție, în imediata zonă de trecere a frontierei de stat, pe timp de noapte, presupunând luarea unor măsuri imediate și energice, membrii instituției intimate fiind în inferioritate numerică.
Cu privire la sancțiunile aplicate ( amenda în cuantum de 500 lei), dublată de ridicarea temporară a permisului, pentru realizarea instructajului de către șeful de inspectorat, ( distinctă de suspendarea dreptului de a pescui), instanța apreciază că acestea sunt legale și de natură a răspunde gradului de pericol social al faptelor. Astfel, acțiunea petentului de a neglija, cu rea credință regulile clare de efectuare a activității de pescuit, prin pătrunderea voluntară și premeditată, pe fâșia de protecție a malului râului Prut, pe timp de noapte, în imediata apropiere a zonei de frontieră, constituie o faptă ce prezintă un pericol social semnificativ, ce implică atât neglijarea valorilor sociale referitoare la protecția mediului, cât și a celor referitoare la protecția securității în zona de trecere a frontiere, prin îngreunarea activității de monitorizare și intervenție rapidă. Instanța apreciază că nu se impune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, acesta din urmă nefiind de natură a răspunde cerințelor de prevenire, reeducare, dar și represiune, implicate de orice tip de sancțiune.
Instanța urmează a respinge ca neîntemeiată atât plângerea contravențională, cât și solicitările de acordare a cheltuielilor de judecată către petent și restituire amendă achitată, formulate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. G., CNP_, domiciliat în ., ., etaj 3, . cu intimatul I. G. al poliției de Frontieră – I. Teritorial al poliției de Frontieră Iași, Serviciul Poliției de Frontieră Țuțora, cu sediul în Iași, ..3-5.
Respinge ca neîntemeiată solicitarea de restituire amendă achitată.
Respinge ca neîntemeiată, de asemenea, solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de petent.
Ia act că intimatul nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 17 iunie 2015, în ședință publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Pentru președinte aflat în CO
Semnează președintele instanței
Red/tehn. Jud. II
4 ex, 6 iulie 2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7940/2015. Judecătoria IAŞI | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 8092/2015.... → |
|---|
