Contestaţie la executare. Hotărâre din 10-11-2015, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 12994/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 10 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. C. B.
Grefier C. P.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea . și pe intimații AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA G. ANTIFRAUDĂ FISCALĂ, DIRECȚIA R. ANTIFRAUDĂ FISCALĂ SUCEAVA, DIRECȚIAGENERALĂ R. A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă, fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 19 Octombrie 2015 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 04 Noiembrie 2015 și ulterior pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 26.06.2015 sub nr._, contestatoarea S.C. A. P. S.R.L. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu intimații Direcția G. R. a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția G. Antifraudă Fiscală, Direcția R. Antifraudă Fiscală Suceava, să dispună anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_FSV-4599-2015/27.05.2015 și ridicarea măsurii popririi asiguratorii dispuse a se institui asupra conturilor de disponibilități și de depozite ale societății.
În motivare, contestatoarea a arătat, în esență, că la data de 26.05.2015, contestatoarea a fost supusă unui control operativ și inopinat din partea inspectorilor antifraudă din cadrul ANAF - DGAF, control în urma căruia a fost încheiat procesul-verbal nr. 1857/1/26.05.2015 prin care s-a menționat că S.C. A. P. S.R.L. desfășoară activitate autorizată de agent de muncă temporară și a pus la dispoziția utilizatorilor externi lucrători temporari, pentru a lucra o perioadă sub supravegherea și conducerea acestora. Inspectorii antifraudă au ajuns la concluzia că diurna acordată de contestatoare salariaților temporari are caracter de salariu și trebuie impozitată ca atare, constatând că asupra veniturilor de natură salarială, astfel calificate în urma controlului, nu s-au calculat, reținut și virat la bugetele statului contribuțiile sociale obligatorii datorate de angajator și nici impozitul cu reținere la sursă în perioada 2014-2015. Prin urmare, s-a dispus înregistrarea în contabilitatea societății a fondului de salarii suplimentar calculat în sumă totală de_ lei și virarea în cel mai scurt timp a contribuțiilor asiguraților la fondul de asigurări sociale și șomaj, în valoare de 113.419 lei, a impozitului pe venit de natura salarială, în valoare de 91.755 lei, precum și a contribuțiilor angajatorului în valoare de 192.469 lei. Ulterior, prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AJFSV-4599- 2015/27.05.2015 s-a dispus măsura instituirii popririi asigurătorii asupra conturilor de disponibilități și de depozite, mai exact asupra contului nr. R016BTRLEURCRT02588191, deschis la Banca Transilvania de către contestatoare.
Contestatoarea a susținut că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AJFSV-4599- 2015/27.05.2015 nu este motivată, în sensul dispozițiilor art. 129 alin.5 Cod procedură civilă. Prin motivarea impusă de acest de text de lege nu se înțelege o simplă reluare, rezumativă, a celor constatate cu ocazia controlului fiscal, întrucât controlul este doar temeiul juridic care eventual ar da dreptul organului fiscal să instituie măsura asiguratorie, și în niciun caz nu poate constitui motivul de fapt care să justifice instituirea efectivă a unei astfel de masuri. O reală motivare presupunea să se indice exact care sunt elementele faptice care indică pericolul ca debitorul să se sustragă sau sa își ascundă patrimoniul, prin determinarea concretă a acelor acțiuni ale debitorului care să obiectiveze elementul subiectiv - intenția acestuia - de a se sustrage de la executarea obligațiilor fiscale. Contestatoarea nu s-a sustras în niciun mod de la executarea obligațiilor fiscale, nu a contestat raportul de inspecție fiscală, acceptând implicit concluziile inspectorilor antifraudă.
Prin contestație s-a mai arătat că, în ceea ce privește ascunderea patrimoniului, se poate observa că în decizia contestată nu se instituie măsuri asigurătorii și asupra altor categorii de bunuri/valori ale societății, întrucât acestea nu există, prin urmare societatea contestatoare nu avea ce patrimoniu să ascundă și nici nu a dobândit vreun bun ulterior efectuării controlului fiscal. În altă ordine de idei, art. 129 alin. 2 Cod procedură fiscală instituie două condiții în baza cărora se poate institui o măsură asiguratorie, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ. Prima este cea referitoare la sustragerea sau ascunderea patrimoniului, iar a doua este cea care impune ca sustragerea/ascunderea patrimoniului să „pericliteze în mod considerabil colectarea sumelor". Așadar, sustragerea/ascunderea patrimoniului nu este o condiție suficientă pentru instituirea măsurii asigurătorii, dacă nu periclitează în mod considerabil posibilitatea organului fiscal de a colecta sumele impuse contribuabilului.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe prevederile art. 129 alin.2, alin.3 și alin.5, art. 109 alin.3, art. 141 alin.6 Cod procedură fiscală.
În susținerea contestației la executare au fost depuse, în copie certificată, înscrisuri.
Intimata Direcția G. R. a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_FSV-4599-2015/27.05.2015, întrucât, potrivit art. 15 alin.1 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F., calitate procesuală pasivă are Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că prin referatul justificativ al măsurilor asiguratorii nr. A_FSV-4600-2015/27.05.2015 s-a constatat existența pericolului ca debitoarea să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea. S-a stabilit suma totală de 397.643 lei reprezentând contribuții sociale individuale obligatorii, impozit pe venituri salariale, contribuții sociale angajator. Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_FSV-4599-2015/27.05.2015 a fost înaintată Administrației Județene a Finanțelor Publice Iași, în conformitate cu prevederile art. 129 alin.6 din O.G. nr. 92/2003 și ale pct. 5.1.5 din anexa 1 a Ordinului ANAF nr. 2605/2010 în vederea luării măsurilor asigurătorii. În baza acestui document, în data de 08.06.2015, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, în calitate de organ de executare a emis pe numele debitoarei adresa de înființare a popririi asigurătorii nr._ asupra conturilor contestatoarei deschise la Banca Transilvania S.A. pentru suma totală de 397.643 lei.
A mai arătat intimata că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AJFSV-4599- 2015/27.05.2015 și adresa de înființare a popririi au fost emise cu respectarea prevederilor art. 129 alin.2 Cod procedură fiscală.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 129 Cod procedură fiscală, ale Ordinului ANAF nr. 2605/2010, ale Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2446/2014, ale Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 3721/2013.
În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare, intimata a depus, în copie certificată, înscrisuri.
Potrivit art. 223, art. 411 Cod procedură civilă, intimata a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței să dispună respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare.
În motivare, intimata a susținut că, față de prevederile art. 15 alin.1 din H.G. nr. 520/2013, are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză și că decizia contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 129 alin.2 Cod procedură fiscală, organul de control apreciind că există pericolul ca debitorul să sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul. Conduita contestatoarei care s-a sustras de la calcularea, reținerea și virarea la bugetul general consolidat al statului contribuțiile sociale obligatorii și impozitul cu reținere la sursă, în perioada 2014 – 2015, cu consecința cauzării unui prejudiciu de 397.643 lei, a format concluzia organului de control că există pericolul ca debitoarea să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul periclitând sau îngreunând colectare sumelor datorate.
Intimata a mai subliniat că dispunerea măsurilor asigurătorii s-a efectuat cu respectarea reglementărilor legale incidente și arătate prin întâmpinare. Măsurile luate de către organul fiscal sunt întemeiate pe prezumții legale, astfel ca, până la stabilirea unei situații certe cu privire la activități financiare ilicite desfășurate de contestatoare sau terțe persoane cu care s-a angajat în operațiuni economice, intimatele au dispus măsurile prevăzute de art. 129 Cod procedură fiscală, aceste măsuri fiind temeinice și legale. Emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nu echivalează cu demararea procedurii de executare silită, care poate fi efectuată doar în temeiul unui titlu executoriu care are la bază o creanță fiscală. Măsurile asigurătorii nu trebuie confundate cu măsurile concrete de executare silită întreprinse de organele fiscale, ele reprezentând posibilitatea prin care statul își asigură recuperarea creanțelor și nefiind executorii la momentul încheierii.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect ridicarea măsurii popririi asigurătorii, intimata a susținut că nu are calitate procesuală pasivă, nefiind un act emis de către această instituție. Totodată, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare având ca obiect ridicarea măsurii popririi asigurătorii.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Intimata a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.
Intimatele Direcția G. Antifraudă Fiscală, Direcția R. Antifraudă Fiscală Suceava nu au formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală.
Intimata Direcția G. regională a Finanțelor Publice Iași a depus și concluzii scrise.
Analizând susținerile părților coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În urma controlului efectuat de către inspectorii antifraudă din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Direcția G. Antifraudă Fiscală – Direcția R. Antifraudă Fiscală Suceava s-a constatat că, în perioada 2014 – 2015, contestatoarea S.C. A. P. S.R.L. a prejudiciat bugetul general consolidat al statului cu suma totală de 397.643 lei reprezentând contribuții sociale datorate și impozit pe veniturile din salarii și asimilate salariilor (fila 64).
Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_FSV-4599-2015/27.05.2015 (fila 61) prin care a fost dispusă măsura popririi asigurătorii în vederea recuperării sumei de 397.643 lei, sustrasă de la plată în perioada 2014 – 2015.
La emiterea acestei decizii, intimata a avut în vedere faptul că S.C. A. P. S.R.L., în calitate de agent de muncă temporară, a pus la dispoziția utilizatorului extern, lucrători temporari pentru a lucra o perioadă sub supravegherea și conducerea acestora, exercitând sarcini cu caracter temporar. Salariul încasat de către lucrătorii temporari a fost înregistrat în mod eronat, în contul 625 (cheltuieli cu diurnă/detașare) și în contul 542 (avansuri trezorerie), deși salariații trimiși în misiune de muncă temporară nu intră în categoria personalului detașat, ceea ce a condus la depunerea în formă continuată a unor declarații fiscale eronate, nereale. S –a reținut că scopul acestei acțiuni a fost de a diminua impozitele și contribuțiile aferente de natură salarială înregistrate în mod nejustificat de către agentul economic ca fiind „diurne de deplasare”, deși specificul activității declarate la Oficiul Registrului Comerțului (activitate principală 7820 – activitate de contractare, pe baze temporare, a personalului) și autorizația de funcționare . nr._ eliberată la data de 31.07.2014 de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale precum și prevederile art. 88 – art. 102 Codul muncii privind munca prin agent de muncă temporară nu permit, în drept, aplicarea instituției detașării. Salariatul temporar nu este detașat, diurna încasată și înregistrată eronat în contul 625 (cheltuieli cu delegarea/detașarea) și 542 (avansuri trezorerie) reprezintă de fapt remunerația lucrătorului temporar.
Totodată, s-a avut în vedere și valoarea prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului (397.643 lei).
Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost comunicată intimatei Direcția G. R. a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași care, la data de 08.06.2015, a emis adresa de înființare a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești (fila 66).
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția G. R. a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_FSV-4599-2015/27.05.2015, instanța o apreciază ca întemeiată, motiv pentru care o va admite și, pe cale de consecință, va respinge contestația la executare formulată de către contestatoarea S.C. A. P. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Direcția G. R. a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași cu privire la cererea având ca obiect anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_FSV-4599-2015/27.05.2015, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 15 alin.1 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în cadrul Agenției se organizează și funcționează Direcția generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală.
Așadar, instanța reține că intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește cererea contestatoarei de anulare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_FSV-4599-2015/27.05.2015, iar intimata Direcția G. R. a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește cererea contestatoarei de ridicare a măsurii popririi asigurătorii.
Pe fondul cauzei instanța apreciază ca neîntemeiată prezenta contestație la executare, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 129 alin.1, alin.3 – alin.5 și alin.11 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente. Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate. Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent. Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.
Totodată, măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 129 se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanției prevăzute la art. 127, după caz (conform art. 130 din O.G. nr. 92/2003, republicată).
Susținerea contestatoarei potrivit căreia decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AJFSV-4599- 2015/27.05.2015 nu a fost motivată este neîntemeiată.
Astfel, prevederile art. 88 – art. 102 din Codul muncii reglementează instituția contractului de muncă prin agent de muncă temporară, raporturile dintre agentul de muncă temporară și salariatul temporar fiind stabilite pe baza unui contract individual de muncă (art. 94 alin.1 din Legea nr. 53/2003, republicată). În conformitate cu dispozițiile art. 96 alin.1 din Codul muncii, pe toată durata misiunii salariatul temporar beneficiază de salariul plătit de agentul de muncă temporară.
Prin decizia contestată s-a avut în vedere și specificul acestei activități care nu permite aplicarea instituției detașării, salariatul temporar fiind persoana care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară, în vederea punerii sale la dispoziția unui utilizator pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea acestuia din urmă (art. 88 alin.2 Codul muncii).
Mai reține instanța că la emiterea deciziei s-a avut în vedere faptul că, acționând contrar specificului activității declarate, contestatoarea a urmărit diminuarea impozitelor și contribuțiilor aferente de natură salarială, înregistrându-le nejustificat ca fiind diurne de deplasare. S-a constatat totodată că suma sustrasă în această modalitate este de 397.643 lei și este aferentă perioadei 2014 – 2015.
Așadar, la instituirea măsurii asigurătorii au fost avute în vedere conduita culpabilă a debitoarei și prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului.
De altfel, instanța constată că debitoarea nu a contestat aspectele reținute de către inspectorii antifraudă, dar a precizat că nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a fi dispusă măsura asiguratorie cât timp nu rezultă periclitarea posibilității organului fiscal de a colecta sumele impuse contribuabilului.
Cu toate acestea, însăși contestatoarea a afirmat prin contestația la executare că în patrimoniul său nu există alte bunuri sau valori care să fie ascunse sau sustrase. Contestatoarea nu deține decât contul bancar asupra căruia a fost instituită poprirea.
Actul normativ privind amnistia fiscală, invocat de către contestatoare, nu poate fi reținut în prezenta cauză.
Astfel, în cursul judecății prezentei contestații la executare a fost publicată, în Monitorul Oficial 785 din 2015, O.U.G. nr. 44/2015 privind acordarea unor facilități fiscale care reglementează procedura de anulare a obligațiilor de plată accesorii de care pot beneficia contribuabilii care doresc să obțină această anulare și care notifică organul fiscal competent cu privire la intenția lor, până cel mai târziu la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor. Totodată, potrivit art. 6 alin.1 din acest act normativ, prin derogare de la prevederile art. 149 din Codul de procedură fiscală, până la data de 30 iunie 2016, inclusiv, contribuabilii care au notificat organul fiscal potrivit art. 5 și au înființate popriri la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, de către organul de executare fiscală, asupra disponibilităților bănești, pot efectua plata sumelor înscrise în adresele de înființare a popririi din sumele indisponibilizate.
Or, prin decizia contestată s-a reținut sustragerea contestatoarei de la obligația de a plată a contribuțiilor sociale individuale obligatorii, impozitului pe veniturile salariale, contribuțiilor sociale ale angajatorului (obligație de plată principală).
Mai mult, astfel cum arăta și intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală măsurile asigurătorii sunt măsuri de indisponibilizare și conservare, de natură a împiedica pe debitorul contribuabil să-și diminueze activul patrimonial, și nu trebuie confundate cu măsurile concrete de executare întreprinse de către organele fiscale.
Referitor la adresa de înființare a popririi emisă de către intimata Direcția G. R. a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, instanța constată că s-a solicitat ridicarea măsurii popririi ca o consecință a anulării deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_FSV-4599-2015/27.05.2015, fără a fi invocate motive de nelegalitate și netemeinicie care să privească adresa de înființare a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești din 08.06.2015.
Așadar, față de cele arătate mai sus, constatând că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AJFSV-4599- 2015/27.05.2015 și adresa de înființare a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești din 08.06.2015 au fost emise cu respectarea prevederilor art. 129 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, și Ordinului ANAF nr. 2605/2010, instanța apreciază ca neîntemeiată prezenta contestație la executare, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 172 raportat la art. 129 alin.11 din O.G. nr. 92/2003, republicată, o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția G. R. a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_FSV-4599-2015/27.05.2015 și pe cale de consecință,
Respinge contestația la executare formulată de către contestatoarea S.C. A. P. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Direcția G. R. a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași cu privire la cererea având ca obiect anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_FSV-4599-2015/27.05.2015, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către contestatoarea S.C. A. P. S.R.L., CUI_, cu sediul procedural ales la Cabinet de Avocat M. C. M. A. din Iași, ., ., ., județul Iași în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., Direcția G. Antifraudă Fiscală, cu sediul în București, Piața Presei Libere nr.1, corp C3, . 1, Direcția R. Antifraudă Fiscală Suceava, cu sediul în Suceava, . Suceava, Direcția G. R. a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iași, ..26, județul Iași.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. E. C. P. C.
Red. B.E.C./ Tehnored. B.E.C./ P.C./ 26.11.2015, 7 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2015/2015.... → |
|---|
