Contestaţie la executare. Sentința nr. 1800/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1800/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 10433/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1800/2015
Ședința publică de la 09 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE B. Ș.
Grefier C. P. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S. B. I. E. în contradictoriu cu intimata D. R. A FINANTELOR PUBLICE IASI -ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE IASI, având ca obiect contestație la executare.
Instanța a rămas în pronunțare în ședința publică din 12.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 26.01.2015, când, din lipsă de timp pentru a delibera s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
INSTANȚA,
Prin acțiunea înregistrată la numărul de mai sus, contestatoarea S. B. I. E. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, a formulat contestație la executare împotriva somației nr. 22/_ /_ și a titlului executoriu nr._, precum și împotriva tuturor formelor de executare silită dispuse în dosarul nr._/22/_ /_.
Contestatoarea a invocat excepția nulității titlului executoriu contestat – decizia de impunere nr. 4159/11.10.l2010 a mai făcut obiectul titlului executoriu 8333/21.12.2010 emis de către C.A.S. Iași, acte ce au fost anulate de către Judecătoria Iași în cadrul dosarului_ .
Având în vedere autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește executarea silită a titlului de creanță – decizia 4159/11.10.2010, solicită instanței să constate că este ilegal a se emite un nou titlu executoriu privind sume în privința cărora s-a constatat deja că au fost calculate cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
A invocat și prescripția extinctivă în privința sumelor conținute de decizia de impunere nr. 4159/11.10.2010. Astfel, după cum se poate observa, sumele reținute în această decizie se referă la anii 2006, 2007, având o vechime mai mare de 5 ani.
Pe fondul cauzei, învederează instanței de judecată faptul că aceste sume nu sunt datorate.
Conform art. 172 Cod procedură fiscală,
¸¸(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
(2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanța președințiala prevăzute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila nu sunt aplicabile.
(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o alta procedură prevăzută de lege.
(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență."
Conform Deciziei XIV/5 feb._, dată de Î.C.C.J. cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii, s-au reținut următoarele: ¸… (…) dacă pentru contestarea titlului de creanță fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanță judecătorească, pe calea contestației la titlul executoriu fiscal, adresată instanței de executare, pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului, ci se pot invoca și apărări de fond cu privire la însăți validitatea creanței fiscale."
Potrivit prevederilor pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.
Prin coroborarea atât a textelor de lege invocate, cât și a Deciziei XIV/5 feb._, dată de Î.C.C.J., consideră că există cadrul legal pentru ca onorata instanță să constate nu doar nelegalitatea actelor de constatare ci și a titlului de creanță ce a stat la baza acestor acte.
Astfel, titlul de creanță, respectiv decizia de impunere nr. 4159/11.10.2010 este nelegal, pentru următoarele motive:
1. Decizia de impunere nr. 4159/11.10.2010 este lipsită de temei legal. În susținerea acestei afirmații are în vedere faptul că indicarea greșită (mai bine spus aplicarea abuzivă a dispozițiilor legale) echivalează cu lipsirea de fundament legal a actului emis.
În conformitate cu art. 215 alin. 3 din lege și art. 79 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A.N.A.F., titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. 4 sau decizia de impunere emisă de organul competent al casei de asigurări de sănătate, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului.
Se poate observa cu ușurință faptul că petenta nu se află în situația prevăzută de acest text de lege, între ea și intimată neexistând nici un contract de asigurare de sănătate. În condițiile inexistenței acestui contract, intimata, în mod greșit, a stabilit debitele cuprinse în titlul executoriu ca urmare a consultării evidențelor Administrației Finanțelor Publice a Mun. Iași.
Într-o asemenea situație nu mai operează regula instituită de art. 86 alin. 4 din Codul de procedură fiscală care prevede că ¸¸Declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. 2 este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia." Deoarece Legea nr. 95/2006 derogă prin dispozițiile sale speciale de la acest principiu.
În acest sens, Legea nr. 95/2006 prevede următoarele:
- art. 215 alin. 2) ¸¸Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor.
- art. 215 alin. 3) ¸Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente."
Din textele de lege enunțate, rezultă clar faptul că obligațiile instituite de legiuitor se referă numai la persoanele juridice sau fizice care au angajați în subordine. De altfel, este de notorietate faptul că orice angajator, reține lunar angajatului, din salariu, plata contribuțiilor financiare către Statul Român. În schimb, declarațiile de venit ale persoanelor fizice autorizate se depun la A.N.A.F anual, astfel încât este imposibilă aplicarea acestui text de lege în speța de față.
Art. 259 alin. 4) ¸¸Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația să își asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei legi, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii și achitării contribuției."
Din aceste prevederi legale, reiese clar faptul că declarația fiscală pe care contribuabilul o face în condițiile art. 86 alin. 4 din Codul de procedură fiscală la organul fiscal nu poate constitui bază de impunere pentru calcularea contribuției datorate.
Contestatoarea nu a depus aceste declarații privind venitul realizat întrucât nu a făcut nici o cerere pentru a dobândi calitatea de asigurat și nu a încheiat un contract de asigurare în acest sens.
D. urmare, modalitatea intimatei de a calcula cuantumul contribuției datorate în baza deciziilor de impunere A.N.A.F. nu reprezintă modalitatea legală prevăzută de Legea nr. 95/2006.
Obligativitatea achitării cotei de contribuție către Casele de asigurări de sănătate revine persoanelor asigurate. Astfel, la art. 257 se vorbește numai despre persoana asigurată:¸¸(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
Art. 259 din Legea 95/2006 confirmă corectitudinea interpretării legii în sensul arătat mai sus întrucât la alineatul 7 se reglementează în mod expres faptul că plata contribuției și a accesoriilor pe perioada prescripției se datorează numai în situația în care persoana intenționează să dobândească calitatea de asigurat:
¸¸Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat, să achite contribuția legală lunară pe ultimii 5 ani începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, calculată la salariul de bază minim brut pe țară în vigoare la data plății, sau de la data ultimei plăți a contribuției, respectiv de la data când plata contribuției era obligatorie dacă perioada scursă este mai mică de 5 ani, calculându-se majorări de întârziere."
Decizia de impunere nr. 4159/11.10.2010 nu a fost comunicată.
În susținerea acestei afirmații are în vedere faptul că alegerea unui mijloc de comunicare care nu garantează transmiterea eficientă a actului și nici confirmarea primirii acestuia echivalează cu necomunicarea actului administrativ respectiv.
Art. 44 – Comunicarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia ii este destinat. In situația contribuabililor fără domiciliu fiscal in Romania, care si-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum si in situația numirii unui curator fiscal, in condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunica împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal se comunica după cum urmează:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătura a actului;
c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscala, a unui anunț in care se menționează ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. In cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora si pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. In lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. In toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera comunicat in termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
(4) Dispozițiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzător.
Alte aspecte care atrag nulitatea titlului executoriu – contestatoarea consideră că toate criticile aduse titlului de creanță se răsfrâng asupra titlului executoriu, atrăgând nulitatea acestuia. Mai mult decât atât, se poate observa că titlul executoriu
nr._ este nul sub aspect formal, întrucât nu a fost emis de către intimată pe formulatul tip aprobat prin Ordinul M.F.P. nr. 585/2005. Potrivit formularelor tipizate aprobate de către M.F.P. înscrisurile care constituie titluri executorii cuprind în mod obligatoriu cerințele prevăzute în art. 141 Cod procedură fiscală (inclusiv art. 43) care se referă printre altele la obligativitatea indicării perioadei de scadență a debitelor principale datorate, iar în cazul accesoriilor indicarea numărului de luni pentru care se calculează acestea. După cum se poate observa, titlul executoriu nr._ nu prevede perioada pentru care au fost stabilite aceste obligații fiscale în sarcina contestatorului, astfel încât nu se poate verifica corectitudinea stabilirii cuantumului deoarece nu cuprinde criterii care să permită verificarea termenului de prescripție, a bazei de impunere, precum și a respectării momentelor de la și până la care se calculează accesoriile.
Conform art. 119 alin. 4 din Codul de procedură fiscală ¸¸Majorările de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al ministrului economiei și finanțelor, cu excepția situației prevăzute la art. 142 alin. (6)."
Raportarea art. 119 la art. 88 lit. c din Codul de procedură fiscală care prevede că sunt asimilate deciziile de impunere și deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii face să devină incidente dispozițiile referitoare la obligativitatea comunicării către debitor a actului administrativ fiscal.
Față de cele expuse, rezultă fără echivoc că titlul executoriu este lovit de nulitate întrucât cuprinde sume ce reprezintă accesorii care nu au fost stabilite printr-o decizie de calcul a acestora, această ultimă împrejurare echivalând cu lipsa unui titlu de creanță asupra dobânzilor și penalităților. Codul de procedură fiscală reglementează legătura indisolubilă între noțiunea de titlu de creanță și titlu executoriu. Practic, titlul executoriu nu poate avea o existență independentă față de titlul de creanță, reprezentând de fapt acest înscris ulterior ajungerii sale la scadență.
Față de toate aceste motive, contestatoarea solicită admiterea contestației și anularea tuturor actelor de executare întocmite de D.G.F.P. – A.J.F.P. Iași în dosarul execuțional_/22/_ /_.
Contestatoarea a fost asistat sau/și reprezentată de avocat cu delegație la dosar.
Intimata a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității și, pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiată.
Analizând contestația formulată, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, a probelor administrate - înscrisurile depuse de părți, hotărârea judecătorească, dosarul de executare – precum și a temeiurilor de drept generale și speciale incidente în cauză, prezenta instanță apreciază:
Cu valoare de considerente de jure
Materia contestației la executare - în reglementarea dispozițiilor art. 711 și următoarele Cod procedură civilă – se completează cu dreptul comun în materie – respectiv cu acele norme de drept substanțial – drept civil și de drept proces civil - ce fac posibilă interpretarea raporturilor judiciare execuționale deduse judecății.
Astfel, potrivit art. 246, alin. 1 Cod procedură civilă ¸¸Excepțiile absolute sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică ", iar potrivit art. 248, alin 1 Cod procedură civilă ¸¸Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."
Cu valoare de considerente de facto
În speță, decizia de impunere nr. 4159 din 11.10.2010 – ce face obiectul executării contestate - a fost analizată cu valoare de adevăr judiciar – prin sentința civilă nr. 6574/2011 – irevocabilă – care a anulat titlul executoriu nr. 8333/2010 și somația de plată nr._/2010 indicată în decizia de impunere nr. 4159/2010.
Pentru aceste considerente, autoritatea de lucru judecat se confirmă, ceea ce face inutilă în tot cercetarea oricăror alte excepții de fond – inadmisibilitate și de asemenea, cercetarea în fond a cauzei, caracterul autorității de lucru judecat fiind de excepție de fond și dirimantă.
Ca atare, admiterea excepției autorității de lucru judecat conduce la admiterea acțiunii, cu efect corelativ al anulării actelor și formelor de executare silită dispuse în dosarul nr._/22/_ /__ 5323.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
• Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de contestatoare.
• Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S. B. I. E. cu domiciliul procedural la cab. av. B. E., Iași, ., ., jud. Iași în contradictoriu cu ANAF IAȘI- DIRECȘIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI- AJFP IAȘI cu sediul în Iași, ..26, jud. Iași.
• Dispune anularea actelor și formelor de executare silită dispuse în dosarul nr._/22/_ /_.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 09.02.2015, în ședință publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Ș.B./Teh.U.E.
4 ex./05.03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1838/2015. Judecătoria IAŞI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1782/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
