Plângere contravenţională. Sentința nr. 2211/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2211/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 15859/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 17 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Z. L. F. M.
GREFIER Z. N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2211/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petent . SRL și pe intimat I. IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi pentru a da posibilitate petentului să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
I.Susținerile părților
1.Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 07.05.2014, cu nr. mai sus menționat, în antet, așa cum a fost precizată la data de 10.02.2015, petenta S.C. L.’s V. S.R.L. a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr.1811 din 28.03.2014, întocmit de un agent constatator din cadrul intimatului Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași, solicitând anularea acestuia și, în subsidiar, înlocuirea cu avertisment a amenzii aplicate.
Inițial, petenta afirmase că înțelege să conteste procesul-verbal de control nr._/28.03.2014.
În motivare, a arătat că actul nu i-a fost comunicat în 30 de zile de la emitere, așa cum prevăd dispozițiile art.25 din OG 2/2001, ea aflând de faptul că este obligată la plata amenzii în cuantum de_ lei abia când AJFP Iași a efectuat o cercetare la fața locului la I. Iași.
În subisidiar, a pretins înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment, în temeiul art.21 alin.3, art.5 alin.3 și art.7 alin.3 din OG 2/2001.
În dovedirea celor precizate, a solicitat proba cu înscrisuri, anexând registrul unic de control și menționând că nu i-a fost comunicat procesul-verbal de contravenție.
2. Intimatul a formulat întâmpinare înregistrată în data de 19.06.2014 (f.15), prin care a solicitat respingerea plângerii, reiterând faptele reținute în procesul-verbal și încadrările juridice ale acestora, considerate corecte.
În motivare a arătat următoarele:
Angajatul în discuție a declarat în fața inspectorilor I. faptul că nu a semnat contract individual de muncă, o eventuală retractare a declarației putând fi considerată infracțiune de fals în declarații, potrivit art.292 C.penal.
Angajatorul nu a respectat nici celelalte obligații legale de dinainte de angajare privind evaluarea medicală a lucrătorului și completarea registrului Revisal și transmiterea acestuia la I. Iași în ultima zi anterioară angajării.
Sancțiunea a fost corect individualizată.
În drept, a invocat prevederile O.G. 2/2001, ale legii 53/2003 și toate textele aferente celor care privesc încadrarea juridică.
A atașat următoarele înscrisuri: procesul-verbal contestat (f.17-18); fișă de identificare S. C. (f.19), înștiințare de plată.
2". La cererea instanței, a depus precizări la 27.11.2014 (f.34), prin care a arătat că a fost încheiat în lipsa contravenientului și că i-a fost comunicat prin afișare la data de 22.04.2014 la sediul acestuia, la ora 10:10, după cum rezultă din procesul-verbal de afișare nr.1233/22.04.2014, precum și faptul că nu se impune admiterea excepției tardivității, în raport de acest moment și cel al formulării plângerii.
A anexat actul contestat în original, recipisa de predare la poștă a scrisorii recomandate cu confirmare de primire trimisă petentei (f.38) și procesul-verbal de afișare nr.1233/22.04.2014 (f.39), corespondență cu DRGFP Iași.
II. Aspecte procesuale
Plângerea a fost legal timbrată.
Prin încheierea de la termenul din 21.10.2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri (f.29).
Prin încheierea de la termenul din 02.12.2014, instanța a încuviințat proba cu audierea martorului G. V. (f.42), acesta fiind ascultat la ultimul termen.
III. Situația de fapt
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr.1811 din 28.03.2014 (f.17), intimatul a sancționat petenta cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 de lei, reținându-se că a săvârșit contravenția prevăzută de art.260 alin.1 lit.e din legea 53/2003 cu privire la unul dintre angajații săi, și anume S. C..
În descrierea primei faptei, s-a reținut că persoana respectivă a fost primită la muncă, unde desfășura activitate de tâmplar, la data de 01.03.2014, fără contract individual de muncă în formă scrisă, acest lucru rezultând din declarația dată, faptă prin care a fost încălcat art.16 alin.1 din Codul Muncii.
Actul a fost semnat de agentul constatator pe ambele pagini, părând a fi semnat și de un reprezentant al petentei, însă pe a doua filă a fost consemnată și mențiunea olografă "trimis prin poștă", completându-se cu nota "28.03.2014" secțiunea privind data comunicării.
Din declarația dată de S. C. pentru agenții intimatului (f.19), a reieșit că aceasta lucra pentru petentă de la 01.03.2015, fiind angajat ca tâmplar, fără să fi semnat contract de muncă.
Acesta nu a fost citat pentru a fi audiat în calitate de martor, deoarece petenta nu a negat faptul că s-ar face vinovată de săvârșirea contravenției, contestând doar modalitatea de comunicare a actului.
Sub acest aspect, instanța a observat că intimatul a încercat să comunice actul sancționator petentei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (f.38), această modalitate de comunicare eșuând însă la 01.04.2014 din cauză că nu a fost ridicată corespondența de vreun reprezentant al petentei.
După cum rezultă din procesul-verbal de afișare nr.1233/22.04.2014 (f.39), procesul-verbal de contravenție a fost apoi comunicat prin afișare la sediul petentei, în cuprinsul actului fiind trecută și semnătura martorului asistent G. V..
Din declarația acestuia, a reieșit că este șofer în cadrul I.T.M. Iași, precum și faptul că obișnuiește să meargă pe teren alături de inspectorul instituției pentru care lucrează, atunci când acesta afișează procese-verbale de contravenție.
A mai menționat că nu verifică dacă sediul la care se face afișarea este cel trecut în procesul-verbal de contravenție sau într-o altă bază de date, dar că inspectorul are în general la el un înscris de la Registrul Comerțului.
IV. Analiza fondului
Verificând, potrivit art.34 al. 1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale imperative incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută enumerate de art.17 din O.G. 2/2001 și care ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit art.260 alin.1 lit.e din legea 53/2003, în forma în vigoare la momentul controlului, constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: „primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin.1, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
Conform art.16 alin.1 din același act normativ, „obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului”.
Aplicând aceste dispoziții juridice la situația de fapt, rezultă că procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit, ambele fapte fiind corect încadrate juridic de agenții constatatori, iar sancțiunile fiind corect aplicate.
Ținând cont de situația de fapt, așa cum a fost reținută și de instanță, rezultă că nu sunt dubii nici cu privire la temeinicia procesului-verbal, mai ales că petenta nu a negat săvârșirea faptei.
Aceasta a invocat însă o problemă legată de comunicarea actului sancționator, pe care instanța trebuie să o analizeze.
Potrivit dispozițiilor art.25 O.G.2/2001, în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.
Art.26 descrie modalitatea în care se face această comunicare, și anume „prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului”.
Prin Decizia nr.10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii (deci general obligatorie), se stabilește că „modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.”.
Sancțiunea pentru necomunicarea sau comunicarea incorectă este prevăzută de art.14 O.G.2/2001, potrivit căruia „executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.”.
În speță, se reține însă că actul a fost comunicat în ambele modalități, iar cea care a presupus afișarea la sediul contravenientei a fost subsidiară, intimatul respectând textele aplicabile, așa cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cum între 28.03.2014 și 22.04.2014 a trecut mai puțin de o lună, rezultă că respectiva comunicare s-a făcut în mod legal. Ținând cont și de faptul că petenta nu a mai contestat niciun alt aspect al procedurii de comunicare în afară de termenul în care aceasta s-a făcut, neconsiderându-se vătămată în altă manieră, nu este incidentă prescripția executării sancțiunii amenzii.
Se mai pune doar problema individualizării sancțiunii și, sub acest aspect, instanța trebuie să țină cont de prevederile art.21 O.G. 2/2001, potrivit cărora „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Instanța constată, în primul rând, existența unui pericol social abstract ridicat, ținând cont de sancțiunea aplicabilă (minim_ lei pentru fiecare persoană depistată). Totodată, trebuie avute în vedere și atingerea adusă drepturilor fundamentale ale salariaților, caracterul de fraudă fiscală și falsificare a concurenței al faptelor. Ultimele două aspecte țin practic și de scopul săvârșirii contravenției, avut în vedere de contravenienți, ca și criteriu de individualizare.
Aceste împrejurări relevă caracterul justificat al sancțiunii aplicate și lipsa unui temei pentru înlocuirea sancțiunii aplicate, chiar ținând cont de asumarea săvârșirii faptei de către petentă.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. L.’s V. S.R.L. (cu sediul în Iași, ., jud.Iași) în contradictoriu cu intimatul I.T.M. Iași.
Cu apel la Tribunalul Iași (care se depune la Judecătoria Iași), în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2015.
Președinte Grefier
Z.L.F.M. N.Z.
Red/ Tehnored Z.L.F.M.
4 ex./28.04.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1405/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2274/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
